SENSUL VIETII

Viata are deja un sens: tie iti revine sarcina sa-l descoperi.

“Dorintele noastre sunt presentimentele posibilitatilor care sunt in fiecare dintre noi.” Goethe

Care sunt pietrele de temelie din viata mea?

Ce sens are viata mea?

Ce sa fac cu viata mea?

Cum sa am o viata fericita?

Cateodata, suntem cuprinsi de un sentiment de vid existential. Doresc sa va ajut sa gasiti carburantul care va permite sa avansati, sa aveti proiecte, sa iubiti, sa traiti, in ce sens dorim sa avansam, sa ne punem corect intrebarile, sa facem alegerile potrivite si sa gasim un sens personal al propriei vieti, a intelege ce anume te face fericit. Viata noastra poate sa se imbogateasca mereu.
Acest fir al sensului vietii poate sa fie reinnodat, pentru a se adapta noilor conditii.
Trebuie sa vedem potentialul de viata de care dispunem.Sa ascultam motorul nostru interior. Sa ne ascultam propria viata, sa o observam, sa vedem in ce punct ne gasim.
Viata nu are un singur sens, ci mii de sensuri.
Sensul pe care il putem conferii propriei vieti nu este acelasi pentru toata lumea. Este o notiune extrem de individuala. Nu exista un sens al vietii de-a gata. Trebuie sa il cautam pe al nostru, cel la care visam, cel care ne poate aduce linistea, multumirea, fericirea… trebuie sa construim fiecare pentru noi. Aceasi constructie: casa sufletului tau! Nu este vorba de un listing la care ar trebui sa te conformezi pentru a intra in clubul fericitilor alesi ai sensului vietii. Tot stabilindu-ne obiective imposibil de atins ne cream complexe. Sensul vietii este individual. Este sensul vietii tale si nu cel pe care ti-l impun altii. Nu trebuie sa avem incredere in conformismul cultural si social care ne face prizonierii unor modalitati de gandire prestabilite si a unor tipuri de reguli de psihologie, ca o haina de-a gata care i s-ar potrivi oricui. Va exista intotdeauna si un fond cultural din care isi vor trage seva si obiectivele tale. Sensul vietii tale se va construi intotdeauna ca urmare a unei istorii de viata personale, a interactiunilor cu ceilalti, cu mediul, dar asta nu inseamna ca ceilalti ti-l dicteaza ci, prin ceilalti il descoperi, prin experientele pe care le traiesti.
Ceea ce ne va ajuta sa dam sens propriei vieti nu este atat ceea ce avem sau ceea ce obtinem, cat modul in care ne privim viata.

“Oamenii sunt ravasiti nu de lucruri, ci de judecatile pe care le au despre acestea.” Epictet

Sensul vietii evolueaza in functie de varsta, evenimente, prioritati. Ceea ce va anima si va motiveaza nu este o idee fixa, ci o materie in evolutie permenenta.

“Daca viata ta are un sens atunci poti suporta totul.” Nietzsche

Anumite evenimente au consecinte imediate asupra sensului vietii, actionand ca un fel de electrosoc mintal.
Fara un sens al vietii exista riscul hazardului in viata ta. Nu ai dupa ce sa te orientezi, ce sa te ghideze, ce sa te motiveze. Lucrurile se pot petrece de-a valma, fara nicio noima. Nu ai o tinta clara, nu ai obiectivele pe care sa le urmezi. Nu adu hazardul in viata ta. Stiu ca nici o ordine obsesiva nu e benefica dar nici o dezordine excesiva. Incearca sa pastrezi un echilibru.
Neprevazutul constituie un element esential al existentei. Sensul vietii nu poate fi un proiect rigid pentru ca el nu este static, ci adaptativ. Trebuie sa toleram incertitudinea si faptul ca nu putem stapanii absolut totul. Nu putem controla totul si nu ne putem pune la adapost de orice. Intoleranta pentru incertitudine ne pune in pericol echilibrul psihic si aptitudinea pentru fericire.

“Nimeni nu poate avea o viata fericita daca se ocupa numai de el si de satifacerea propriilor nevoi.” Seneca

Fara ceilalti viata ta nu ar avea nici un sens fiindca omul este un animal social. Tocmai de aceea e bine sa ne dezvoltam abilitatile de comunicare si de relationare cu ceilalti, sa cautam persoane langa care putem evolua, sa nu facem compromisuri in privinta evolutiei noastre, sa ne asociem cu cei care corespund scopurilor noastre. Sensul vietii tine mult de relationarea cu ceilalti: in doi, in familie, in grupul de prieteni, in mediul profesional. Fiecaruia dintre noi nu-i mai ramane decat sa-si creeze propria partitura si sa o interpreteze dupa propria sensibilitate. Ceilalti pot fi colacul nostru de salvare. Contactul cu ceilalti aduce beneficii chiar si celor care iubesc mai mult singuratatea. Ceilalti reprezinta totusi un pericol pentru aceia dintre noi cre nu stiu sa spuna “nu” si sa impuna anumite limite celorlalti. Ceilalti nu au acces nelimitat la viata noastra.
Urmeaza sa-ti prezint cateva exercitii ce ar trebui sa te ajute in descoperirea sensului vietii.
Plan de activitati: realizarea unei liste cu toate lucrurile importante pe care le faci zilnic, si in comparatie cu toate obiectivele tale fundamentale. Sa faci o lista cu toate activitatile tale saptamanale acordandu-i fiecareia o nota de control. Sa vezi daca ceea ce traiesti in prezent corespunde obiectivelor tale cele mai importante.
Noteaza-ti propriile obiective pe termen scurt, lung si mediu.

Planul de activitati are o limita, si anume ca nu aduce in discutie trecutul.

Bilant de viata:

ce faci in fiecare zi?-activitati zilnice, carburantul tau, balonul tau cu oxigen
de ce are viata ta in prezent configuratia pe care o are?-motivatii actuale, viitoare si din trecut
ce anume vrei sa transmiti?-familiei, copiilor, altcuiva. Sensul vietii nu poate fi redus la un singur moment.

Exercitiul ultimei clipe de viata:

Se face o inventariere rapida a liniilor directoare ale propriei vieti
Care este primul lucru pe care regreti ca nu l-ai facut?
De ce anume esti cea mai mandra?
Premeditarea mortii inseamna premeditarea libertatii. Cand inveti sa mori, uiti sa fii sclav.
Gandindu-ne la moarte facem sa apara in noi sentimentul urgentei, ajungand astfel mai repede la obiectivele noastre de viata cele mai importante.
Exercitiul scaunului cu patru picioare:

-Piciorul social este reprezentat de relatiile zilnice cu cei din jur.
-Piciorul amical, reprezentat de prieteni.
-Piciorul intim se refera la anturajul cel mai apropiat: iubit, sot, copii, parinti, prietenii cei mai apropiati.
-Piciorul profesional reprezinta sfera muncii fiecaruia.
Ceea ce este important este sa ai o viata echilibrata asemenea unui scaun cu patru picioare. In momentul in care prezentam anumite “defectiuni” la unul dintre picioare, scaunul nostru incepe sa se clatine, adica echilibrul nostru psihic este pus in pericol. Imaginea celor patru picioare ale scaunului reprezinta o conditie esentiala pentru construirea sensului vietii. Nu poti construi un proiect de viata dintr-o pozitie de dezechilibru. Nu te poti descurca doar cu trei dimensiuni, sau cu doua sau, mai rau, cu una singura! Ai nevoie de toate cele patru dimensiuni pentru a-ti pastra echilibrul psihic: social, amical, intim si profesional.

Realizarea de sine nu reprezinta neaparat atingerea unor scopuri eroice. Cel mai important este sa traiesti cat mai multe experiente pozitive, maximale, momente in care sa ai senzatii intense. Cu cat ai mai multe experiente de acest gen, cu atat te apropii mai mult de implinirea de sine. Cum faci sa ai parte de asemenea experiente?

Incepi incet, dar sigur!
Nu te hazardezi in proiecte complicate.
Incepi cu proiecte care stii cu siguranta ca se soldeaza cu succes.
Dupa ce ai depasit aceasta etapa treci la proiecte un pic mai dificile. Deja ti-ai intarit increderea in tine cu reusitele anterioare si ai castigat energie pozitiva.
Dupa ce ai realizat si etapa anterioara incepi sa-ti analizezi scopurile cele mai inalte si planurile cele mai marete pe cere le ai si incepi sa lucrezi la ele treptat, organizat, fara a te surmena. Nu te grabeste nimeni!!! Ai tot timpul si trebuie sa-ti gasesti un ritm al tau in care sa lucrezi, ceva ce ti se potriveste si care stii ca te ajuta pentru atingerea reusitei.

"…Când nu ştii să iubeşti, când nu ştii să asculţi, când nu ştii să vezi, când nu te pătrunzi de suferinţa şi de bucuria altora…eşti o poartă închisă"-..

Schizofrenia-Tratament

Nu exista la ora actuala un tratament capabil sa vindece schizofreniile. Diferitele scheme terapeutice ce utilizeaza neurolepticele tipice sau atipice pot insa sa amelioreze starea clinica a bolnavului si sa-i asigure acestuia o reintegrare acceptabila familiala, profesionala si sociala. In linii mari tratamentul bolnavilor schizofreni trebuie sa respecte urmatoarele principii :
1. Dupa confirmarea certitudinii diagnosticului, tratamentul schizofreniei se initiaza numai de catre medicul psihiatru.
2. Tratamentul schizofreniilor se incepe numai in conditii de spitalizare si se poate continua in ambulator sub stricta supraveghere medicala.
3. Alegerea antipsihoticului se va face in functie, pe de o parte de experienta clinica a psihiatrului, iar pe de alta de particularitatile somato-psihice si tabloul clinic decelat la respectivul bolnav schizofren.
4. Nu exista o schema terapeutica universal valabila pentru toate schizofreniile. Se va utiliza acelasi antipsihotic care si-a demonstrat eficacitatea in tratamentul anterior al pacientului respectiv. In alegerea neurolepticului se va avea intotdeauna in vedere si posibilele efecte secundare ale neurolepticelor.
5. Durata tratamentului medicamentos este de minimum 6 luni, la doze adecvate tabloului clinic. Schimbarea neurolepticului este indicata numai in cazurile de intoleranta bine documentata.
6. In general, utilizarea a mai mult de un singur antipsihotic este rar indicata. In cazurile speciale se poate recomanda asocierea neurolepticelor.
7. Tratamentul in ambulator al schizofreniei se va face cu cele mai mici doze posibil eficace.

Schizofrenia-Forme clinice

In functie de predominanta unor anumite semne si simptome se descriu mai multe forme clinice de schizofrenie:
1. Forma hebefrenica (schizofrenia dezorganizata) se caracterizeaza prin discurs si comportament dezorganizat, afecte tocite sau neadecvate, absenta comportamentului catatonic. Ideile delirante si halucinatiile, daca sunt prezente, sunt fragmentare, spre deosebire de forma paranoida. Tipic, hebefrenia are un debut in adolescenta, cu dezvoltarea insidioasa a unei abulii, tocire afectiva, deteriorarea habitudinilor, afectare cognitiva, delir si halucinatii. Aspectul clinic al acestor pacienti este de copil natang.
2. Forma catatonica este tipul de schizofrenie in care domina cel putin doua fenomene: fie imobilitate motorie de tip stupuros (sau cataleptic), fie agitatie extrema. In viziunea ICD 10 schizofrenia catatonica se caracterizeaza prin predominanta tulburarilor psihomotorii care pot alterna intre extreme: de la stupor si negativism la hiperkinezie si agresivitate. Flexibilitatea ceroasa este o caracteristica a acestei forme clinice de schizofrenie (mentinerea membrelor si a corpului in pozitii impuse din exterior). Atitudinile si posturile impuse pot fi mentinute pentru lungi perioade.
3. Forma paranoida a schizofreniei se caracterizeaza prin predominanta in tabloul clinic a elementelor halucinator-delirante. Existenta preocuparilor si convingerilor delirante si/sau halucinatiilor auditive domina intregul aspect clinic. Comportamentul si discursul dezorganizat precum si tocirea afectiva sunt mai putin pregnante. Spre deosebire de alte forme, pacientii cu schizofrenie paranoida au o varsta mai avansata la debut, o functionare mai buna premorbida si un prognostic mai favorabil. Au sanse mai mari sa se casatoreasca si sa se integreze socio-ocupational in comparatie cu ceilalti schizofreni.
4. Forma nediferentiata a schizofreniei include starile ce intrunesc criteriile diagnosticului general pentru schizofrenie dar nu sunt conforme cu nici unul dintre subtipurile de mai sus sau manifesta trasaturi comune mai multor tipuri, fara o clara predominanta a unui set particular de caracteristici diagnostice.
5. Forma simpla a schizofreniei este o tulburare rara, in care exista o dezvoltare insidioasa si progresiva a unor bizarerii comportamentale, incapacitatea de a indeplini cerintele societatii si diminuarea globala a performantelor. Ideile delirante si halucinatiile nu sunt evidentiabile si tulburarea nu este atat de evident psihotica ca subtipurile hebefrenic, paranoid si cataton de schizofrenie. Deteriorarea sociala devine manifesta, si poate urma apoi vagabondajul iar pacientul devine treptat absorbit in sine, inactiv si lipsit de tel.
6. Forma reziduala a schizofreniei se intalneste la pacientii care nu mai prezinta simptome psihotice proeminente dar care au fost diagnosticati in trecut cu una din formele hebefrenice, catatonice sau paranoide de schizofrenie. Sunt prezente in continuare manifestarile caracteristice bolii, insa mult atenuate.

Schizofrenia-diagnostic

In prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune in baza satisfacerii criteriilor fie a ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) si care in linii mari sunt:

1. Cel putin doua dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur criteriu o face probabila (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool sau alte toxicomanii).
a. Ganduri transmise de la distanta, insertia sau furtul ideilor.
b. Idei delirante de influenta sau control, alte idei delirante bizare, deliruri multiple.
c. Alte deliruri decat cele de persecutie sau gelozie cu durata mai mare de o luna.
d. Idei delirante de orice tip insotite de halucinatii pentru cel putin o saptamana.
e. Halucinatii auditive care comenteaza actele pacientului sau comportamentul acestuia, voci care converseaza.
f. Halucinatii verbale nonafective care comunica cu pacientul.
g. Halucinatii de orice tip pe parcursul zilei, timp de zile sau intermitente care dureaza cel putin o luna.
h. Tulburari ale gandirii acompaniate de afecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinatii de orice tip sau comportament marcat dezorganizat..
2. Unul dintre urmatoarele criterii:
a. Episod actual care dureaza cel putin doua saptamani de la debutul modificarilor notabile in conditia obisnuita a pacientului.
b. Subiectul a prezentat episoade maladive cu durata de cel putin doua saptamani, pe parcursul carora a indeplinit criteriile de mai sus, interepisodic constatandu-se fenomene reziduale (de exemplu retragere sociala marcata, afecte tocite sau inadecvate, tulburari de forma ale gandirii, idei si perceptii neobisnuite).
3. Se vor exclude cazurile in care simptomatologia indeplineste criteriile probabile pentru o tulburare afectiva.
Toate cele trei categorii de mai sus sunt necesare pentru diagnostic.
Pot facilita si orienta catre diagnosticul de schizofrenie, fara a reprezenta insa criterii obligatorii:
a. Necasatorit.
b. Insertie sociala deficitara premorbid.
c. Antecedente heredo-colaterale de schizofrenie.
d. Debut inainte de varsta de 40 de ani.

Semne si simptome

Semne si simptome

Tabloul clinic al schizofreniei este recunoscut de aproape toate culturile, primele descrieri fiind consemnate cu 1400 de ani i.e.n. Conceptul de schizofrenie a inceput sa capete contur in secolul al XIX-lea, odata cu primele incercari de clasificare a bolilor psihice.
Semnele premorbide ale schizofreniei trebuie foarte bine cunoscute. Tabloul tipic, dar care nu este obligatoriu prezent, este cel de personalitate premorbida schizoida sau schizotipala. Aceste personalitati se caracterizeaza prin pasivitate, nu sunt comunicativi, sunt introvertiti. Persoana respectiva are putini prieteni, evita sexul opus, nu participa la activitati de grup (petreceri, dans, sporturi de echipa). Prefera sa se uite la televizor, sa joace jocuri ore intregi in fata calculatorului sau sa asculte muzica in detrimentul activitatilor sociale utile.
Prodromul are de regula o durata medie de cca. un an de zile (se descriu si forme rare de schizofrenie cu debut brusc), cand cei din jur constata modificari psihocomportamentale si socio-relationale, dar din nefericire in aceasta faza a bolii consultul psihiatric este amanat nejustificat si chiar evitat.
Debutul mai tardiv si evolutia mai buna raportata la sexul feminin reprezinta cea mai importanta constatare, iar cauza acestei diferente dintre sexe ramane invaluita inca mister. Debutul tulburarii este observat de catre familie si prietenii care caracterizeaza pacientul ca fiind schimbat, “nu mai este aceeasi persoana”. Individul nu mai are acelasi randament in activitatile zilnice, apare ca detasat de ceea ce se intampla in jur si cu o atitudine de autoabandon. In schimb, poate deveni interesat si aderent fata de idei abstracte, filosofice, religioase, ocultism.
Treptat, indivizii afectati pierd contactul cu realitatea si dezvolta urmatoarele fenomene:
» Perplexitate – la debutul afectiunii, pacientii declara ca experientele zilnice par stranii, nu isi dau seama care este motivul schimbarilor comportamentale si ale personalitatii, de unde provin simptomele pe care le traiesc.
» Izolare – pacientul se retrage in singuratate, are sentimentul ca este diferit fata de cei din jur si evita compania celor care, altadata, ii erau apropiati.
» Anxietatea si teroare – un sentiment de discomfort general si anxietatea invadeaza trairile zilnice. Aceasta anxietate poate atinge paroxismul cand pacientul percepe realitatea ca fiind amenintatoare si atribuie aceste pericole unor surse externe.
Alte semne si simptome ale perioadei prodromale sunt: comportamentul bizar (ciudat), modificari ale afectivitatii, tulburari de limbaj, idei bizare, experiente perceptuale ciudate.
In perioada de stare a schizofreniei semnele si simptomele se refera la aspectul exterior, perceptia, atentia, memoria, gandirea, afectivitatea, vointa si alte sectoare ale personalitatii bolnavului, care sunt profund alterate. Vom expune cele mai frecvente aspecte legate de acest subiect.
Aspectul general

Aspectul exterior al pacientului schizofren acopera un spectru larg de manifestari, de la agitatie psihomotorie, dezorientare temporo-spatiala, pana la comportament linistit, pacientul pare morocanos, cufundat in propriile ganduri sau chiar imobil.
Pot fi vorbareti, dornici de comunicare, pot prezenta atitudini bizare, stereotipii, manierisme. Sunt imprevizibili, pot trece usor de la o stare de liniste la un comportament violent, neprovocat, deseori sub influenta halucinatiilor.
Comportamentul agitat contrasteaza cu starea de stupor catatonic, in care pacientul este imobil, nu raspunde la stimulii exteriori, nu vorbeste, au stereotipii de pozitie, flexibilitate ceroasa, negativism verbal sau din contra prezinta ecomimie, ecolalie, ecopraxie,.
Deseori pacientul are un aspect neingrijit, murdar, expresia ignorarii regulilor de igiena corporala si a dezinteresului fata de lumea exterioara si propria persoana.
Din primele incercari de a stabili un contact emotional, clinicianul observa raceala afectiva, lipsa empatiei si “zidul imaginar” pe care pacientul si l-a construit si care il separa de lumea exterioara.


Tulburarile de perceptie


Falsele perceptii reprezinta un aspect clinic comun in schizofrenie. In cazul absentei excitantului extern acestea se numesc halucinatii si pot fi proiectate la nivelul oricarui analizator. Cele mai frecvente sunt halucinatiile auditive, sub forma vocilor amenintatoare, adesea cu un continut obscen, acuzator sau insultator, foarte rar cu un continut placut. Pacientii relateaza frecvent cum doua sau mai multe voci discuta intre ele despre bolnav sau o voce ii comenteaza actiunile pacientului.
De un interes clinic special se bucura halucinatiile imperative (comenzi halucinatorii) care influenteaza comportamentul pacientului (risc heteroagresiv si suicidar).
Pseudohalucinatiile apar sub forma furtului gandirii, sonorizarea gandirii, ecoul gandirii, miscari impuse etc.
Halucinatiile vizuale, tactile, gustative si olfactive pot sa apara in tabloul clinic al schizofreniei, dar de obicei ele sunt expresia unui proces organic cerebral (vascualar, posttraumatic, tumoral, dismetabolic, toxic etc.) Halucinatiile cenestezice (falsele perceptii in ceea ce priveste functionarea anormala a organelor interne) sunt adeseori descrise de catre pacientii schizofreni. Pacientii acuza senzatia ca “a luat foc creierul”, “imi sunt mutate organele”, “nu imi mai bate inima”, “am un sarpe in stomac”.
In afara halucinatiilor, deseori pacientul schizofren descrie iluzii (falsa perceptie a unui excitant real).

Atentia, memoria si gandirea

Atentia si memoria sunt de obicei in limitele normalitatii. In schizofrenie se intalneste un spectru larg de tulburari ale gandirii, de ritm si coerenta, de continut si ale expresiei verbale si grafice.
Fluxul gandirii poate fi accelerat pana la “mentism” sau redus pana la “fading” sau baraje ale gandirii. Ideile sunt abstracte, bizare, lipsite de pragmatism, se constata o lipsa a conexiunilor (slabirea asociatiilor), vorbirea alaturi de subiect, raspunsuri pe langa intrebare, tangentiale, circumstantiale care, alaturi de modificarile coerentei si tulburarile expresiei verbale, fac discursul greu de urmarit, incomprehensibil uneori.
Delirul este tulburarea de continut cea mai importanta. Tematica delirului variaza de la grandoare la persecutie. Prezentam in continuare temele delirante cele mai frecvente: grandoare, negatie, persecutie, hipocondrie, sexuale, religioase, de urmarire si prejudiciu, de relatie s.a.
Tulburarile de limbaj constau in cuvinte noi create de pacient, cu un inteles special sau fara inteles (neologisme active, respectiv pasive), cuvinte obisnuite care capata un anumit inteles pentru pacient (paralogisme), verbigeratie, paragramatism, embololalie, jargonofazie, mutism.

Afectivitatea

Dispozitia depresiva poate fi constatata atat in episodul acut cat si rezidual, dupa episodul psihotic. Uneori, simptomele depresive se refera la o depresie secundara procesului psihotic (depresia post-schizofrenie) asupra careia vom reveni la descrierea formelor clinice.
Emotiile pot fi instabile, cu rapide si imprevizibile alunecari de la bucurie, veselie la tristete si lacrimi. Vocea monotona, faciesul imobil exprima tocire emotionala si absenta rezonantei afective.
Sentimentele sunt inadecvate, neconcordante cu topica sau continutul comunicarii, si par ale altei persoane. Pacientii pot afirma ca nu mai pot sa traiasca afectiv evenimentele vietii si au impresia ca isi pierd sentimentele. Aceste fenomene alaturi de tocirea emotionala constatabila din interviul psihiatric sugereaza anhedonia.
Se mai pot constata stari de extaz mistic, sentimente de omnipotenta, frica de “nebunie” sau anxietate. Aceste aspecte afective sunt legate de fenomenele perceptuale anormale si delirante ale pacientului.

Vointa

Tulburarea initierii si continuarii unei actiuni dirijate catre un scop precis este o trasatura intalnita in mod obisnuit in schizofrenie, care afecteza serios activitatea si performantele sociale ale individului. Aceasta tulburare ia forma interesului inadecvat, autoconductiei defectuoase si lipsei finalizarii cu succes a unei actiuni. Ambivalenta stapaneste individul si ii dirijeaza actiunile catre doua scopuri diametral opuse, sfarsind in impas si apragmatism. In contrast, la debutul bolii, se poate constata o energie deosebita dirijata catre scopuri anormal motivate, avand drept consecinta exprimarea florida a simptomelor. Aceste activitati sunt percepute ca bizare, anormale de catre cei din jur si il aduc pe pacient in opozitie cu normele morale, culturale sau legale caracteristice societatii din care face parte.

Depersonalizarea si derealizarea

Pacientii schizofreni pierd contactul cu propriul Eu. Sunt nelinistiti si preocupati, au dubii asupra identitatii propriei persoane. Pot avea senzatia ca nucleul fundamental al identitatii este mort, vulnerabil sau se schimba intr-un mod misterios, independent de vointa lor. Pacientii sunt covarsiti de acest sentiment, atitudinea este de perplexitate si incearca sa-si explice sensul existentei prin prisma acestor fenomene de depersonalizare. Derealizarea este sentimentul ciudat trait de catre bolnav prin care acesta are impresia de schimbare a lumii inconjuratoare. Lumea din jur pare schimbata, ostila, parintii nu mai sunt la fel, prietenii si cunoscutii au alte fete, toate persoanele au fost inlocuite cu intrusi, cu extraterestri. In consecinta, pacientul se retrage din lumea reala si se concentreaza asupra propriei realitati, dominate de idei ilogice si egocentrism. Aceste fenomene contureaza autismul pacientului schizofren.
Alte simptome
Constiinta bolii lipseste intotdeauna in schizofrenie (anosognozie). Pacientul neaga faptul ca este bolnav sau anormal si insista asupra veridicitatii ideilor delirante si a halucinatiilor. In alte cazuri, poate recunoaste ca este altfel fata de cei din jur, poate afirma ca este anormal sau chiar bolnav, dar nu percepe adevarata dimensiune a procesului patologic si repercusiunile acestuia asupra activitatilor sale si a vietii de zi cu zi. Poate refuza tratamentul sau se poate supune docil, dar dezinteresat.
Semnele minore neurologice, fara focalizare, apar la o proportie semnificativa de pacienti si include tulburari ale stereognoziei, dermografism, tulburari de echilibru usoare, tulburari proprioceptive. Desi semnificatia clinica este neclara, prezenta acestor semne reflecta disfunctia ariilor de coordonare motorie, integrarea senzoriala si indeplinirea comenzilor motorii complexe.
Pacientii schizofreni pot prezenta miscari oculare anormale evidentiate la focalizarea privirii asupra unui obiect in miscare. Unii experti considera ca aceste anomalii reprezinta un marker biologic pentru schizofrenie, deoarece este frecvent intalnit la pacientii aflati in faza de remisiune, la cei cu tulburare schizotipala a personalitatii si la rudele schizofrenilor fata de populatia generala. Au fost raportate si alte anomalii ale focalizarii vizuale.
Unii pacienti pot acuza tulburari de somn sau ale activitatii sexuale. S-au constatat o serie de anomalii ale activitatii bioelectrice in timpul somnului, cea mai frecvent intalnita si documentata fiind scaderea somnului delta cu diminuarea stadiului 4. Schizofrenii de obicei sunt lipsiti de interes pentru activitatile sexuale. Au fost raportate tulburari imunologice la bolnavii schizofreni.
Abuzul de droguri si fumatul
Sunt entitati comorbide frecvent intalnite in schizofrenie. Pacientii care consuma droguri au o complianta la tratament deficitara, rate inalte de reinternare, raspuns terapeutic si ameliorare scazuta in comparatie cu ceilalti schizofreni. Unii cercetatori cred ca abuzul de droguri intalnit la schizofreni reprezinta o tentativa de auto-medicatie, in scopul contracararii efectelor secundare sau adverse ale terapiei neuroleptice (de exemplu akinezia) sau pentru a combate abulia si dispozitia neplacuta. Fumatul este, de asemenea, o conditie frecventa, trei schizofreni din patru fiind “fumatori inraiti”. “Arsura tabacica” a pielii de la nivelul falangelor constituie un semn valoros in diagnosticul formelor cronicizate de schizofrenie.

Pentru copilul din tine:)

1 iunie,ziua ta!
Sotronul :) deseneaza-ti fiecare casuta a sotronului cu dragoste si cu certitudinea ca vei pasi intr-o buna zi in ea. Nu conteaza cat iti va lua, pentru ca nimeni nu joaca sotron cu ochii pe ceas si nimeni nu nimereste la rand toate casutele desenate. Dragostea fata de joc ne permite sa ne bucuram cand piatra pica alaturi sau cand calcam cu piciorul pe linie. Si daca e momentul sa facem loc altcuiva sa paseasca in casute, atunci putem sa ne bucuram alaturi de el si el sa va bucura alaturi de noi. Pentru ca este o curgere fireasca a bucuriei in acest joc si in aceasta viata.
Deseneaza-ti astazi un sotron, in minte si in suflet, si bucura-te de pasii mici pe care ii faci, bucura-te cand arunci piatra in locul potrivit, bucura-te cand gresesti si stai o tura pe margine si bucura-te atunci cand totul este la locul potrivit si poti sa simti bucuria saltului facut inspre urmatoarea casuta