Paradoxul vremurilor noastre

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;

cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si

ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa

ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme

când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta

cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai

multe informatii, sa produca mai multe copii ca

niciodata, dar comunicam din ce în ce mai

putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei

încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar

mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice

stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în care

poti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,

fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te

veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va

pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de

lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe

care o poti oferi cu inima si nu te

costa

nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si

persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci

când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa

pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea

persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le

ai."-Octavian Paler

Trebuie sa stii ce anume sa cuceresti si ce sa aperi!
Tokugawa Ieyasu

Tu ce desert esti?

Bucura-te cand ceilalti sunt fericiti!

O poveste adevarata.Am sa v-o impartasesc si voua.Este vorba despre Calin un barbat retras,personalitate introverta,pe care cu greu reusesti sa il cunosti doar daca el este de acord.E casatorit,nu are copii.Mai stiu ca e un microbist convins!La prima vedere totul in regula,dar privind in detaliu pot observa mai multe lucruri despre el.
Ne intalneam aproape in fiecare dimineata,job-ul "era de vina",insa spre uimirea mea de cateva zile nu l-am mai vazut.Initial,am crezut ca si-a gasit un alt loc de munca,dar ulterior am aflat de la o cunostiinta comuna,ca a suferit o depresie,din pacate a fost necesara spitalizarea,va fi in medical o luna de zile.M-am ingrijorat,chiar daca il cunosteam doar din vedere.E vorba de o perioada grea din viata unui om,un om pe care imi doresc din tot sufletul sa il ajut!
Am mai aflat ca,seful lui Calin,nu il va mai primi innapoi la serviciu,pentru ca postul i s-a ocupat(si-a angajat o ruda in locul lui Calin.
O situatie grea pentru Calin,dupa o luna de tratament,s-a intors sa isi reia activitatea sa "reinceapa viata de unde a lasat-o" dar soc!NU A MAI FOST PRIMIT LA SERVICIU!
Demoralizat,fara bani,sotia fara loc de munca,rate la banci,chirie de platit,portetul tipic al romanului din ziua de azi;in fiecare zi isi vizita seful si il implora sa il reprimeasca innapoi
Pentru Calin viata nu mai avea nici un sens,nu vedea "nici o iesire".
Sincer dragii mei mi-am intrebat cunostiintele,am cerut ajutor,sa ii gasesc un serviciu sa il ajut sa depaseasca momentul acesta greu din viata lui,dar nu am reusit:(.Sincer ma simteam raspunzatoare pentru Calin,ii cunosteam situatia dar nu il puteam ajuta,ma gandeam la ce era mai rau(stiam ce ii trece prin cap),un rau care ar fi putut sa se intample in orice moment!Trebuia sa impiedic asta,dar cum?
Unica solutie pe care o vedeam era,ca,colegul de srviciu al lui Calin,Silviu sa il mai roage pe seful sau inca odata sa il reprimesca innapoi(mai incercase acest lucru dar fara succes),orice ca sa il ajutam!
Au trecut cateva zile,nu l-am mai vazut nici pe Silviu.Intr-una din zilele urmatoare placand de la serviciu,il vad pe Calin in masina stand de vorba cu Silviu.I-am salutat si am urcat.Au mai stat putin de vorba si Calin a coborat.Masina a plecat,din discutia inceputa cu Silviu,am aflat ceva,care mi-a bucurat sufletul!M-a anuntat ca a fost reprimit la serviciu Calin!La insistentele prietenului lui,care a intervenit cu rugamintea(rugaminte adresata sefului sau) de al primi pe Calin innapoi a reusit!
Calin si-a reluat activitatea!M-am bucurat nespuns,ca pentru o realizare personala!

Am vazut in sfarsit un zambet pe chipul omului piedut:)
O poveste adevarata,cu final fericit!