Caracterul YIN se compune din
• Yin = exprimă prezenţa norilor, timpul acoperit
• Fu = deal, versant
Caracterul YANG se compune din
• Yang = desemnează soarele înălţat deasupra zării, acţiunea lui
• Fu = deal, versant
Este deci vorba, la origine, de versantul umbros şi de cel însorit al unei văi, al cărui studiu a putut constitui una din bazele geomanţiei. Prin extensie, YIN şi YANG desemnează aspectul întunecat şi aspectul luminos al tuturor lucrurilor; aspectul pământesc şi aspectul ceresc; aspectul negativ şi aspectul pozitiv; aspectul feminin şi cel …
vineri, 25 februarie 2011
Managementul emotiilor personale
TU SI EMOTIILE TALE
Cum e de fapt sa fii furios? Cum se simte corpul tau atunci cand te infurii? Poti identifica tipurile de situatii care te fac furios? Iti poti reaminti o situatie cand furia ta ti-a facut placere? Iti poti da seama cand un prieten, un membru al familiei sau un coleg de serviciu devine furios? Cat de bine citesti si exprimi sentimentele?
O sondare a emotiilor
Luati în considerare urmatoarele emotii:
Furie
Bucurie
Surpriza
Teama
Tristete
Pe care dintre aceste emotii le traiti cel mai frecvent? Dar cel mai rar? Pe care dintre ele nu va face placere sa le exprimati? Pe care nu va place sa le observati la altii?
Acum, pentru fiecare emotie, raspundeti la urmatoarele intrebari:
1. Identificati o ocazie in care ati simtit aceasta emotie.
2. Pe o scala de la 1 (usor) la 5 (intens), indicati puterea acelei emotii.
3. Descrieti modul in care v-ati simtit si cum va imaginati ca ati aratat atunci cand ati experimentat acea emotie.
4. Descrieti modul in care ati manipulat acea emotie.
5. Descrieti modul in care au reactionat cei din jur.
6. Identificati un moment in care ati simtit / perceput ca o persoana de langa dvs. a trait aceasta emotie.
7. Descrieti modul in care credeti ca acea persoana s-a simtit si felul in care a aratat.
8. Descrieti modul in care acea persoana a manipulat emotia respectiva.
9. Descrieti reactiile dvs. la comportamentul acestei persoane.
Puteti folosi aceste informatii pe care tocmai le-ati cules in cel putin 3 moduri:
(1)- ca sprijin pentru a va clarifica ceea ce simtiti in legatura cu emotiile
(2)- ca ajutor in intelegerea emotiilor celorlalti
(3)- pentru a va intelege propriile emotii
Stari si trasaturi / caracteristici emotionale
Fie ca sunteti constient sau nu, in orice moment traiti anumite emotii, in proportii diferite. In orice context particular, cu anumite persoane, veti avea aproape sigur anumite ganduri sau atitudini referitoare la situatia respectiva. Aceste ganduri sau atitudini vor determina aparitia unei anumite stari emotionale. Conform teoreticianului Carroll E. Izard, o stare emotionala este un proces emotional particular, limitat ca durata – de la cateva secunde la cateva ore – si care variaza de la slab la intens. Un exemplu ar fi o stare de tristete. Izard mentioneaza ca „emotiile cronic intense, sau episoadele frecvente de emotie intensa, pot fi indicii pentru un caz de psihopatologie”. Asadar, o persoana care simte intotdeauna puternic o emotie – care se afla intotdeauna intr-o stare de veselie, depresie sau furie extrema – este neobisnuita.
Pe langa stari emotionale (precum tristetea), oamenii pot avea si trasaturi emotionale. De pilda, daca ati fi descris ca avand tristetea ca trasatura, acest lucru ar indica faptul ca aveti tendinta de a trai tristetea în mod frecvent in interactiunile d-voastra de zi cu zi.
Ce trasaturi emotionale ati experimentat sau observat la altii în ultimele 24 de ore? Puteti identifica vreo trasatura emotionala care apare frecvent în comportamentul d-voastra interpersonal sau in comportamentul celor cu care relationati în mod obisnuit?
Fiecare emotie pe care o traiti / experimentati este insotita de modificari fiziologice in corpul d-voastra si modificari fizice in aspect. Sunteti bine racordat la semnalele vizuale si fiziologice pe care corpul si fata le transmit atunci cand o persoana traieste o emotie? Haideti sa vedem!
Cum „se simt” emotiile/sentimentele?
Sentimentele pot fi insotite de o gama larga de senzatii si modificari fizice. Cateodata, ca in cazul furiei, sangele iti tasneste in obraji si fata ti se inroseste; inima iti bate mai rapid si pulsul ti se intensifica; si poti simti nevoia de a da din maini si din picioare, de a ridica vocea si de a folosi cuvinte dure pentru a exprima ceea ce simti. In mod asemanator, cand esti expus la un pericol sau devii anxios sau inspaimantat, corpul tau va raspunde prin eliberarea anumitor hormoni în sange. Conform lui David Viscott, in momentele de stres, cantitatea de sange trimisa la muschi creste, in timp ce abdomenul si pielea sunt mai slab irigate. Asadar, picioarele reci si paloarea sunt 2 simptome fizice ale sentimentului de anxietate. Prin astfel de cai, si prin altele similare, sentimentele iti aduc la cunostinta modul in care te afecteaza oamenii, ideile si mediul inconjurator. Cu alte cuvinte, ele iti dezvaluie ceea ce este important pentru tine.
Devenind atenti la sentimentele noastre intelegem mai usor reactiile noastre la noi însine si la cei cu care interactionam. Intelegand reactiile corpului la emotii putem intelege mai usor modul in care facem fata emotiilor. Nu toata lumea traieste sentimentele la fel. Capacitatea ta de a accepta reactiile altor persoane este un indiciu al faptului ca ai constientizat ca altii pot trai senzatii fizice unice / speciale – raspunsuri separate si destul de diferite de ale tale. Emotiile ne afecteaza in multiple feluri. Asa cum am vazut, ele pot determina aparitia unor schimbari în sistemul circulator sau respirator. Cresterea sau scaderea tensiunii si a ritmului respirator pot, la randul lor, afecta perceptia / perspectiva asupra realitatii cat si actiunile noastre. Asa cum observa Carroll Izard: „Persoana voioasa / bucuroasa este mai apta sa priveasca lumea prin ‹‹lentile roz››; persoana trista sau necajita are tendinta de a interpreta drept critice remarcile celorlalti, iar persoana tematoare este inclinata sa vada doar obiectele infricosatoare (vedere tunel)”. Sentimentele sunt reactia noastra la ceea ce percepem; ele definesc si coloreaza imaginea noastra despre lume.
Cum arata sentimentele?
Fata este primul indicator al sentimentelor tale. De fapt, desi regulile de afisare a emotiilor variaza de la o cultura la alta, expresiile faciale asociate anumitor emotii (in mod specific: teama, fericire, bucurie, surpriza, furie si tristete) par a fi universale si deci, pot fi recunoscute oriunde in lume.
Inca din 1872, Charles Darwin, in lucrarea Exprimarea emotiilor la om si animale, a observat ca oamenii de pretutindeni exprima în mod similar sentimentele de baza. Chiar fara a intelege limba unei persoane, poti deseori determina daca el / ea este furios, infricosat sau amuzat. Chiar mai mult: se pare ca aceste expresii faciale de baza sunt innascute. Paul Ekman, un cercetator important în domeniul emotiilor non-verbale, merge mai departe chiar, afirmand ca fata va deveni pana la urma cea mai importanta sursa de informatie referitoare la emotiile umane: „Fata reprezinta singura informatie sociala care reflecta fidel experienta noastra subiectiva. Este singura reflectare a vietii emotionale interioare a omului care este vizibila / expusa lumii”. Desigur, cu toate ca reprezentarile faciale ale emotiilor sunt in mod remarcabil la fel de la o cultura la alta, regulile sociale ale exprimarii emotionale variaza; japonezii, de exemplu, sunt mult mai reticenti decat americanii in a-si exprima emotiile negative in public.
Cum e de fapt sa fii furios? Cum se simte corpul tau atunci cand te infurii? Poti identifica tipurile de situatii care te fac furios? Iti poti reaminti o situatie cand furia ta ti-a facut placere? Iti poti da seama cand un prieten, un membru al familiei sau un coleg de serviciu devine furios? Cat de bine citesti si exprimi sentimentele?
O sondare a emotiilor
Luati în considerare urmatoarele emotii:
Furie
Bucurie
Surpriza
Teama
Tristete
Pe care dintre aceste emotii le traiti cel mai frecvent? Dar cel mai rar? Pe care dintre ele nu va face placere sa le exprimati? Pe care nu va place sa le observati la altii?
Acum, pentru fiecare emotie, raspundeti la urmatoarele intrebari:
1. Identificati o ocazie in care ati simtit aceasta emotie.
2. Pe o scala de la 1 (usor) la 5 (intens), indicati puterea acelei emotii.
3. Descrieti modul in care v-ati simtit si cum va imaginati ca ati aratat atunci cand ati experimentat acea emotie.
4. Descrieti modul in care ati manipulat acea emotie.
5. Descrieti modul in care au reactionat cei din jur.
6. Identificati un moment in care ati simtit / perceput ca o persoana de langa dvs. a trait aceasta emotie.
7. Descrieti modul in care credeti ca acea persoana s-a simtit si felul in care a aratat.
8. Descrieti modul in care acea persoana a manipulat emotia respectiva.
9. Descrieti reactiile dvs. la comportamentul acestei persoane.
Puteti folosi aceste informatii pe care tocmai le-ati cules in cel putin 3 moduri:
(1)- ca sprijin pentru a va clarifica ceea ce simtiti in legatura cu emotiile
(2)- ca ajutor in intelegerea emotiilor celorlalti
(3)- pentru a va intelege propriile emotii
Stari si trasaturi / caracteristici emotionale
Fie ca sunteti constient sau nu, in orice moment traiti anumite emotii, in proportii diferite. In orice context particular, cu anumite persoane, veti avea aproape sigur anumite ganduri sau atitudini referitoare la situatia respectiva. Aceste ganduri sau atitudini vor determina aparitia unei anumite stari emotionale. Conform teoreticianului Carroll E. Izard, o stare emotionala este un proces emotional particular, limitat ca durata – de la cateva secunde la cateva ore – si care variaza de la slab la intens. Un exemplu ar fi o stare de tristete. Izard mentioneaza ca „emotiile cronic intense, sau episoadele frecvente de emotie intensa, pot fi indicii pentru un caz de psihopatologie”. Asadar, o persoana care simte intotdeauna puternic o emotie – care se afla intotdeauna intr-o stare de veselie, depresie sau furie extrema – este neobisnuita.
Pe langa stari emotionale (precum tristetea), oamenii pot avea si trasaturi emotionale. De pilda, daca ati fi descris ca avand tristetea ca trasatura, acest lucru ar indica faptul ca aveti tendinta de a trai tristetea în mod frecvent in interactiunile d-voastra de zi cu zi.
Ce trasaturi emotionale ati experimentat sau observat la altii în ultimele 24 de ore? Puteti identifica vreo trasatura emotionala care apare frecvent în comportamentul d-voastra interpersonal sau in comportamentul celor cu care relationati în mod obisnuit?
Fiecare emotie pe care o traiti / experimentati este insotita de modificari fiziologice in corpul d-voastra si modificari fizice in aspect. Sunteti bine racordat la semnalele vizuale si fiziologice pe care corpul si fata le transmit atunci cand o persoana traieste o emotie? Haideti sa vedem!
Cum „se simt” emotiile/sentimentele?
Sentimentele pot fi insotite de o gama larga de senzatii si modificari fizice. Cateodata, ca in cazul furiei, sangele iti tasneste in obraji si fata ti se inroseste; inima iti bate mai rapid si pulsul ti se intensifica; si poti simti nevoia de a da din maini si din picioare, de a ridica vocea si de a folosi cuvinte dure pentru a exprima ceea ce simti. In mod asemanator, cand esti expus la un pericol sau devii anxios sau inspaimantat, corpul tau va raspunde prin eliberarea anumitor hormoni în sange. Conform lui David Viscott, in momentele de stres, cantitatea de sange trimisa la muschi creste, in timp ce abdomenul si pielea sunt mai slab irigate. Asadar, picioarele reci si paloarea sunt 2 simptome fizice ale sentimentului de anxietate. Prin astfel de cai, si prin altele similare, sentimentele iti aduc la cunostinta modul in care te afecteaza oamenii, ideile si mediul inconjurator. Cu alte cuvinte, ele iti dezvaluie ceea ce este important pentru tine.
Devenind atenti la sentimentele noastre intelegem mai usor reactiile noastre la noi însine si la cei cu care interactionam. Intelegand reactiile corpului la emotii putem intelege mai usor modul in care facem fata emotiilor. Nu toata lumea traieste sentimentele la fel. Capacitatea ta de a accepta reactiile altor persoane este un indiciu al faptului ca ai constientizat ca altii pot trai senzatii fizice unice / speciale – raspunsuri separate si destul de diferite de ale tale. Emotiile ne afecteaza in multiple feluri. Asa cum am vazut, ele pot determina aparitia unor schimbari în sistemul circulator sau respirator. Cresterea sau scaderea tensiunii si a ritmului respirator pot, la randul lor, afecta perceptia / perspectiva asupra realitatii cat si actiunile noastre. Asa cum observa Carroll Izard: „Persoana voioasa / bucuroasa este mai apta sa priveasca lumea prin ‹‹lentile roz››; persoana trista sau necajita are tendinta de a interpreta drept critice remarcile celorlalti, iar persoana tematoare este inclinata sa vada doar obiectele infricosatoare (vedere tunel)”. Sentimentele sunt reactia noastra la ceea ce percepem; ele definesc si coloreaza imaginea noastra despre lume.
Cum arata sentimentele?
Fata este primul indicator al sentimentelor tale. De fapt, desi regulile de afisare a emotiilor variaza de la o cultura la alta, expresiile faciale asociate anumitor emotii (in mod specific: teama, fericire, bucurie, surpriza, furie si tristete) par a fi universale si deci, pot fi recunoscute oriunde in lume.
Inca din 1872, Charles Darwin, in lucrarea Exprimarea emotiilor la om si animale, a observat ca oamenii de pretutindeni exprima în mod similar sentimentele de baza. Chiar fara a intelege limba unei persoane, poti deseori determina daca el / ea este furios, infricosat sau amuzat. Chiar mai mult: se pare ca aceste expresii faciale de baza sunt innascute. Paul Ekman, un cercetator important în domeniul emotiilor non-verbale, merge mai departe chiar, afirmand ca fata va deveni pana la urma cea mai importanta sursa de informatie referitoare la emotiile umane: „Fata reprezinta singura informatie sociala care reflecta fidel experienta noastra subiectiva. Este singura reflectare a vietii emotionale interioare a omului care este vizibila / expusa lumii”. Desigur, cu toate ca reprezentarile faciale ale emotiilor sunt in mod remarcabil la fel de la o cultura la alta, regulile sociale ale exprimarii emotionale variaza; japonezii, de exemplu, sunt mult mai reticenti decat americanii in a-si exprima emotiile negative in public.
Cuplu: atasament si autonomie
Pe masura ce societatea devine tot mai tehnologizata, nu putem sa nu simtim ca mediul in care traim este tot mai putin personal. E natural sa cautam relatii calde si personale care sa compenseze acest lucru. Ca o consecinta, o tema de actualitate este nevoia oamenilor pentru legaturi tot mai stranse. Asa cum John Naisbitt scrie in “Megatrends”: “Viitorul poate fi high-tech, dar oamenii trebuie sa construiasca legaturi foarte stranse daca vor sa traiasca in el confortabil.". De ce avem nevoie de asemenea contacte interpersonale?
Functiile relatiei. Trei nevoi de baza
Un vast domeniu de cercetare a atestat in mod constant ca incercam sa ne implinim nevoile noastre de incluziune, control si afectiune prin intermediul relatiilor. Incluziunea este in legatura cu diferitele grade in care avem nevoie sa stabilim si sa mentinem un sentiment mutual cu alti oameni - ca suntem interesati de ceilalti si ca altii sunt interesati de noi.
Vrem ca ceilalti sa ne acorde atentie si timp, sa ne inteleaga, pentru ca a dori sa fii inclus este ceva normal. Toti stim cum este cand suntem lasati deoparte – sa fii ultimul intrebat daca vrei sa te alaturi unei echipe, sa nu fi invitat la o petrecere importanta sau sa fii ignorat in timpul unei conversatii. Cand nevoia noastra de incluziune este implinita, ne simtim valorosi si satisfacuti. In caz contrar, ne simtim singuri si sanatatea noastra poate avea de suferit.
In mod cert, singuratatea este o suferinta comuna acestor timpuri. Dar... ce este ea de fapt? S-a ajuns la un consens: singuratatea incepe cu recunoasterea faptului ca relatia interpersonala pe care o avem nu este aceea pe care am dori sa o avem. Singuratatea ar putea fi interpretata ca rezultat al discrepantei percepute intre relatiile sociale dorite si avute sau ca incapacitatea noastra de a ne atasa „sanatos” de o persoana de sex opus. A ne atasa „sanatos” inseamna a apartine (cuiva) si in acelasi timp a ne pastra autonomia; a ne implica intr-o relatie respectand nevoile celuilalt dar tinanad cont si de nevoile noastre.
De multe ori, ne trezim ca intoarcem capul pe strada dupa picioarele unei femei sau structura atletica a unui barbat, indiferent ca suntem singuri sau cu partenera/partenerul.
Suntem atrasi de fizicul unei persoane in asa masura incat manifestarile noastre ne scapa uneori de sub control, activandu-se instinctele primare si impulsurile admirative. Mai grav este faptul ca, dincolo de adoratia pentru frumos, avem momente cand ne intrebam de ce n-am avut sansa ca cel privit sa ne fie partener. Si mai grava este tendinta de a incerca sa remediem aceasta „nesansa” in contextul unor relatii paralele.Frumusetea feminina si cea masculina au fost percepute si valorizate in mod diferit, in functie de perioadele istorice care s-au succedat. Ca femeile au fost si sunt mai preocupate de acest aspect se datoreaza si faptului ca farmecul infatisarii nu are aceeasi valoare pentru cele doua sexe: la femeie este de o importanta strategica, la barbat este doar facultativa. Statistic, femeile admira mai degraba umorul decat fizicul barbatului, iar barbatii admira mai ales „inzestrarile” exterioare decat cele intelectuale.Deseori femeile frumoase sunt tinta ironiilor celor din jur, sunt privite cu suspiciune cand dobandesc o pozitie mai inalta in cadrul firmei la care lucreaza sau, mai rau, se vehiculeaza ideea ca nu sunt bune mame ori gospodine. Este nedrept, este discriminatoriu, dar real. Putem afirma ca atractivitatea fizica ii inhiba uneori pe cei din jur; poate fi la fel de bine o povara, dar si un atu. Fara putina inteligenta aduce doar dezavantaje, fara putin nonconformism este parca sortita esecului...Viata ne-a demonstrat ca a trai langa cineva, dincolo de perioada din ce in ce mai scurta a indragostirii, reprezinta un pariu aproape pierdut cu linistea interioara. Dezamagirile, nemultumirile, frustrarile apar nu doar in singuratate, ci si atunci cand avem langa noi o persoana care, din varii motive, tinde sa ne victimizeze, sa arunce asupra noastra toata vina nefericirilor ei sau pur si simplu ii este teama sa se ataseze sau sa ramana atasat de cineva sau ceva. Este ca si cum intregul univers al vietii de cuplu s-ar invarti in jurul nesigurantei noastre ca... daca ma atasez prea mult sau daca ma apropii prea mult imi „pierd” autonomia. Cati dintre noi n-am regretat o relatie cu o persoana langa care, initial, eram convinsi ca vom fi fericiti? Cati dintre noi n-am descoperit in persoana iubita defecte pe care doar timpul si scaderea pasiunii le-au facut vizibile? Asadar, viata de cuplu ridica „n” probleme pe care le privim cu luciditate abia in momentele in care pasiunea si sentimentele descresc, iar monotonia si rutina ajung sa domine. Atunci constatam ca armonia si fericirea sunt prea scurte, iar unitatea cuplului poate fi salvata doar prin depasirea dificultatilor, nicidecum prin evitarea lor. In aceasta faza multe cupluri clacheaza, partenerii preferand despartirea, detasarea de „ceea ce ne supara, ne deranjeaza, ne face viata un calvar” in speranta cautarii unei fericiri care s-ar putea dovedi la fel de trecatoare; sau in speranta gasirii unei persoane pe care noi de cele mai multe ori o numim „potrivita”, insa fata de care ne vom atasa cu aceeasi incertitudine, teama, nesiguranta, instabilitate sau haotic, dezorganizat.In timp, constientizam deci ca viata nu-i un inceput continuu de relatie si, pentru a fi cu adevarat impliniti, este necesara reconstructia a ceea ce inca nu s-a distrus... daca acest lucru este intr-adevar posibil. Sa privim viata de cuplu ca pe o atasare a doua individualitati separate, care formeaza o relatie pastrandu-si fiecare autonomia... atat autonomia personala, cat si autonomia cuplului, a relatiei.
Functiile relatiei. Trei nevoi de baza
Un vast domeniu de cercetare a atestat in mod constant ca incercam sa ne implinim nevoile noastre de incluziune, control si afectiune prin intermediul relatiilor. Incluziunea este in legatura cu diferitele grade in care avem nevoie sa stabilim si sa mentinem un sentiment mutual cu alti oameni - ca suntem interesati de ceilalti si ca altii sunt interesati de noi.
Vrem ca ceilalti sa ne acorde atentie si timp, sa ne inteleaga, pentru ca a dori sa fii inclus este ceva normal. Toti stim cum este cand suntem lasati deoparte – sa fii ultimul intrebat daca vrei sa te alaturi unei echipe, sa nu fi invitat la o petrecere importanta sau sa fii ignorat in timpul unei conversatii. Cand nevoia noastra de incluziune este implinita, ne simtim valorosi si satisfacuti. In caz contrar, ne simtim singuri si sanatatea noastra poate avea de suferit.
In mod cert, singuratatea este o suferinta comuna acestor timpuri. Dar... ce este ea de fapt? S-a ajuns la un consens: singuratatea incepe cu recunoasterea faptului ca relatia interpersonala pe care o avem nu este aceea pe care am dori sa o avem. Singuratatea ar putea fi interpretata ca rezultat al discrepantei percepute intre relatiile sociale dorite si avute sau ca incapacitatea noastra de a ne atasa „sanatos” de o persoana de sex opus. A ne atasa „sanatos” inseamna a apartine (cuiva) si in acelasi timp a ne pastra autonomia; a ne implica intr-o relatie respectand nevoile celuilalt dar tinanad cont si de nevoile noastre.
De multe ori, ne trezim ca intoarcem capul pe strada dupa picioarele unei femei sau structura atletica a unui barbat, indiferent ca suntem singuri sau cu partenera/partenerul.
Suntem atrasi de fizicul unei persoane in asa masura incat manifestarile noastre ne scapa uneori de sub control, activandu-se instinctele primare si impulsurile admirative. Mai grav este faptul ca, dincolo de adoratia pentru frumos, avem momente cand ne intrebam de ce n-am avut sansa ca cel privit sa ne fie partener. Si mai grava este tendinta de a incerca sa remediem aceasta „nesansa” in contextul unor relatii paralele.Frumusetea feminina si cea masculina au fost percepute si valorizate in mod diferit, in functie de perioadele istorice care s-au succedat. Ca femeile au fost si sunt mai preocupate de acest aspect se datoreaza si faptului ca farmecul infatisarii nu are aceeasi valoare pentru cele doua sexe: la femeie este de o importanta strategica, la barbat este doar facultativa. Statistic, femeile admira mai degraba umorul decat fizicul barbatului, iar barbatii admira mai ales „inzestrarile” exterioare decat cele intelectuale.Deseori femeile frumoase sunt tinta ironiilor celor din jur, sunt privite cu suspiciune cand dobandesc o pozitie mai inalta in cadrul firmei la care lucreaza sau, mai rau, se vehiculeaza ideea ca nu sunt bune mame ori gospodine. Este nedrept, este discriminatoriu, dar real. Putem afirma ca atractivitatea fizica ii inhiba uneori pe cei din jur; poate fi la fel de bine o povara, dar si un atu. Fara putina inteligenta aduce doar dezavantaje, fara putin nonconformism este parca sortita esecului...Viata ne-a demonstrat ca a trai langa cineva, dincolo de perioada din ce in ce mai scurta a indragostirii, reprezinta un pariu aproape pierdut cu linistea interioara. Dezamagirile, nemultumirile, frustrarile apar nu doar in singuratate, ci si atunci cand avem langa noi o persoana care, din varii motive, tinde sa ne victimizeze, sa arunce asupra noastra toata vina nefericirilor ei sau pur si simplu ii este teama sa se ataseze sau sa ramana atasat de cineva sau ceva. Este ca si cum intregul univers al vietii de cuplu s-ar invarti in jurul nesigurantei noastre ca... daca ma atasez prea mult sau daca ma apropii prea mult imi „pierd” autonomia. Cati dintre noi n-am regretat o relatie cu o persoana langa care, initial, eram convinsi ca vom fi fericiti? Cati dintre noi n-am descoperit in persoana iubita defecte pe care doar timpul si scaderea pasiunii le-au facut vizibile? Asadar, viata de cuplu ridica „n” probleme pe care le privim cu luciditate abia in momentele in care pasiunea si sentimentele descresc, iar monotonia si rutina ajung sa domine. Atunci constatam ca armonia si fericirea sunt prea scurte, iar unitatea cuplului poate fi salvata doar prin depasirea dificultatilor, nicidecum prin evitarea lor. In aceasta faza multe cupluri clacheaza, partenerii preferand despartirea, detasarea de „ceea ce ne supara, ne deranjeaza, ne face viata un calvar” in speranta cautarii unei fericiri care s-ar putea dovedi la fel de trecatoare; sau in speranta gasirii unei persoane pe care noi de cele mai multe ori o numim „potrivita”, insa fata de care ne vom atasa cu aceeasi incertitudine, teama, nesiguranta, instabilitate sau haotic, dezorganizat.In timp, constientizam deci ca viata nu-i un inceput continuu de relatie si, pentru a fi cu adevarat impliniti, este necesara reconstructia a ceea ce inca nu s-a distrus... daca acest lucru este intr-adevar posibil. Sa privim viata de cuplu ca pe o atasare a doua individualitati separate, care formeaza o relatie pastrandu-si fiecare autonomia... atat autonomia personala, cat si autonomia cuplului, a relatiei.
Stiluri de comunicare cu partenerul
Victoria Satir declara ca “indata ce omul apare pe lume, din momentul in care s-a nascut, comunicarea este cel mai puternic factor care determina ce relatii stabileste cu ceilalti si ce se intampla cu el”, cum reuseste sa supravietuiasca, cat de eficient este, cum isi dezvolta viata intima... Toate acestea sunt la modul general dependente de abilitatile de comunicare ale omului. Acest capitol urmareste natura relatiilor pe care le stabilim cu ceilalti, satisfactie sau insatisfactie in cadrul relatiei si cum ne putem imbunatati relatia. Un lucru pe care il au in comun toate relatiile este comunicarea. Prin comunicare nu doar concepem si mentinem o relatie, dar putem sa-i si punem capat. Prin intermediul comunicarii ne exprimam si transmitem nevoile noastre celorlalti. Unele relatii pe care le stabilim sunt intense, altele sunt superficiale sau/si aproape lipsite de sens. Tot la fel comunicarea care caracterizeaza aceste relatii poate fi superficiala sau fructuoasa. Indiferent de natura ei, ceea ce ne aduce impreuna intr-o relatie este comunicarea si ceea ce se intampla cu relatia in decursul timpului este un rezultat al comunicarii. Comunicarea poate da viata relatiei sau poate “sa o omoare”.
Relatiile dintre sexe nu sunt decat o lupta continua, adesea inconstienta, intre ambitiile, reprosurile si sensibilitatile fiecaruia.
Nu putine sunt cazurile cand barbatii isi exprima nemultumirile fata de anumite atitudini sau comportamente ale femeii. La fel de "putine" sunt si situatiile in care femeile accepta felul de a fi al barbatilor sau modul lor de a intelege viata. Practic, relatiile dintre sexe nu sunt decat o lupta continua, adesea inconstienta, intre ambitiile, reprosurile si sensibilitatile fiecaruia.In relatia de cuplu, rareori barbatii si femeile se gandesc la acelasi lucru, chiar daca folosesc aceleasi cuvinte. Se pare ca avem nevoie de translatori.
Din nefericire, exista multe cazuri cand intentia noastra si mesajul au continuturi diferite, acest fapt fiind explicat de mai multe cauze. De exemplu un mesaj pentru partener poate fi influentat de tonalitatea vocii sau de starea de spirit a celui care vorbeste. „Esti alintata ca o pisica” poate fi, atat o forma de alint (cand e spusa cu o voce calda), dar poate suna si ca un repros (cand nervozitatea caracterizeaza glasul barbatului, tonul vocii poate fi ironic, intensitatea crescuta, ridicata).In al doilea rand, chiar starea de moment a celui care recepteaza afecteaza si ea continutul mesajului. Astfel, pentru o persoana deprimata, un compliment poate suna fals, chiar daca vine din partea unui apropiat si chiar daca intentia celui care transmite mesajul este cat se poate de pozitiva si constructiva.
Apoi, foarte multi dintre noi avem tendinta de a presupune ca celalalt intelege ce vrem sa-i spunem si ne surprinde cand aflam ca, de fapt, nu este deloc asa. Acest lucru se intampla mai ales in cazurile in care presupunem ca partenerul ne cunoaste atat de bine, incat el intelege ce vrem sa-i comunicam. Mai mult, consideram ca ne poate citi si gandurile, insa aceasta „scurtatura” in comunicare genereaza probleme deosebite. Este destul de greu sa identifici ce simte sau ce gandeste o alta persoana, fara sa o intrebi, fara sa ceri informatii despre aceasta. Asadar, pentru a va imbunatati comunicarea, ar trebui sa ascultati atent ceea ce transmite partenerul, dar sa-i observati si starea de spirit, sa-i intelegeti si punctul lui de vedere. Enumerati-va nemultumirile si rezolvati-le pe rand, incercand sa nu deviati discutiile sau sa favorizati aparitia culpabilizarilor... pentru ca acestea duc la comunicari de tipul: „comunic pentru celalalt / comunic impotriva celuilalt” (folosind reprosul, justificarea, contrareprosul). E de dorit a se comunica in maniera „comunic reprezentandu-ma pe mine” folosind schimbul de opinii, dialogarea, critica sanatoasa...
Relatiile dintre sexe nu sunt decat o lupta continua, adesea inconstienta, intre ambitiile, reprosurile si sensibilitatile fiecaruia.
Nu putine sunt cazurile cand barbatii isi exprima nemultumirile fata de anumite atitudini sau comportamente ale femeii. La fel de "putine" sunt si situatiile in care femeile accepta felul de a fi al barbatilor sau modul lor de a intelege viata. Practic, relatiile dintre sexe nu sunt decat o lupta continua, adesea inconstienta, intre ambitiile, reprosurile si sensibilitatile fiecaruia.In relatia de cuplu, rareori barbatii si femeile se gandesc la acelasi lucru, chiar daca folosesc aceleasi cuvinte. Se pare ca avem nevoie de translatori.
Din nefericire, exista multe cazuri cand intentia noastra si mesajul au continuturi diferite, acest fapt fiind explicat de mai multe cauze. De exemplu un mesaj pentru partener poate fi influentat de tonalitatea vocii sau de starea de spirit a celui care vorbeste. „Esti alintata ca o pisica” poate fi, atat o forma de alint (cand e spusa cu o voce calda), dar poate suna si ca un repros (cand nervozitatea caracterizeaza glasul barbatului, tonul vocii poate fi ironic, intensitatea crescuta, ridicata).In al doilea rand, chiar starea de moment a celui care recepteaza afecteaza si ea continutul mesajului. Astfel, pentru o persoana deprimata, un compliment poate suna fals, chiar daca vine din partea unui apropiat si chiar daca intentia celui care transmite mesajul este cat se poate de pozitiva si constructiva.
Apoi, foarte multi dintre noi avem tendinta de a presupune ca celalalt intelege ce vrem sa-i spunem si ne surprinde cand aflam ca, de fapt, nu este deloc asa. Acest lucru se intampla mai ales in cazurile in care presupunem ca partenerul ne cunoaste atat de bine, incat el intelege ce vrem sa-i comunicam. Mai mult, consideram ca ne poate citi si gandurile, insa aceasta „scurtatura” in comunicare genereaza probleme deosebite. Este destul de greu sa identifici ce simte sau ce gandeste o alta persoana, fara sa o intrebi, fara sa ceri informatii despre aceasta. Asadar, pentru a va imbunatati comunicarea, ar trebui sa ascultati atent ceea ce transmite partenerul, dar sa-i observati si starea de spirit, sa-i intelegeti si punctul lui de vedere. Enumerati-va nemultumirile si rezolvati-le pe rand, incercand sa nu deviati discutiile sau sa favorizati aparitia culpabilizarilor... pentru ca acestea duc la comunicari de tipul: „comunic pentru celalalt / comunic impotriva celuilalt” (folosind reprosul, justificarea, contrareprosul). E de dorit a se comunica in maniera „comunic reprezentandu-ma pe mine” folosind schimbul de opinii, dialogarea, critica sanatoasa...
Filosofii de viata in relatiile intime
Uneori, ramanem implicati intr-o relatie care nu ne satisface doar de teama de a nu gresi. Ne macina acel „dar daca…”. Ne place sa ne amagim ca partenerul se va schimba... In momentul in care recunoastem care ne este temerea (bazata pe propria „filosofie de viata") nu ne ramane decat sa o infruntam, tocmai pentru a ne demonstra noua sau celorlalti ca suntem capabili sa ne asumam destinul. Niciodata nu e momentul potrivit de a renunta la cineva fara de care credem ca nu putem trai. Gasim mii de motive pentru a mai trage de timp, dar asta nu poate dura o viata. Este cazul sa actionam, fara a lasa ca lucrurile placute sa ne orbeasca, mai ales daca acestea sunt de domeniul trecutului.
O data ce l-ai indepartat/ai indepartat-o de langa tine, alunga-l/alung-o si din mintea ta! Ai nevoie de ceva timp pentru a te impaca cu ideea ca s-a sfarsit. Aceasta e ca o perioada de „doliu” in care iti este permis sa plangi, sa tipi, sa vorbesti singur/a, dar cel mai bine ar fi sa ai un umar pe care sa plangi sau o persoana dispusa sa te asculte. Nu are sens sa pastrezi aproape obiecte sau fotografii care sa nu te lase sa-l/sa o uiti, nu mai vorbi atat despre ce a fost, nu te lasa obsedat/a de amintiri. Nici nu cauta sa mai frecventezi locurile voastre, doar-doar de l-ai gasi/ai gasi-o pe-acolo sau, mai rau, sa-l suni/sa o suni numai pentru a-i auzi vocea.
Incearca ceva nou, ocupa-te de tine! Avand diverse activitati iti este usor sa-ti consumi energia si timpul pe care obisnuiai sa i-l oferi. Invata sa fii „egoist/a” caci, iubindu-te suficient de mult, poti sta departe de el/ea!
La fel cum anumite credinte de viata ne impiedica sa renuntam sau sa finalizam o relatie, tot asa (la cealalta extrema)... relatia extraconjugala pare sa devina o normalitate a zilelor noastre. Chiar daca nu ne propunem, sunt dese situatiile in care, aparand ca posibilitate, nu avem taria de a o refuza.
Acest fenomen social starneste destule controverse. Unii il considera un fapt imoral, religia il considera pacat, iar altii sustin ca aventurile sunt o modalitate prin care indivizii isi cauta propria identitate sau isi demonstreaza independenta. Cert este ca adulterul devine o cauza constanta in destramarea cuplurilor, indiferent de vechimea acestora.Daca in trecut casatoriile erau adesea aranjate de parinti, tinerii neavand posibilitatea sa se cunoasca prea bine sau sa traiasca impreuna anterior casatoriei, rezultau nenumarate incompatibilitati fizice si psihice intre cei doi. In acest caz, extraconjugalitatea aparea firesc, ca solutie la nevoia de implinire afectiva personala si... oarecum, ca un resort sau „supliciu” al oferirii de siguranta si certitudine ca aleasa/alesul este/va fi persoana potrivita. Astazi suntem insa stapanii deciziilor noastre, casatorindu-ne cand vrem, unde vrem si, mai ales, cu cine vrem. Asezam pasiunea, iubirea si satisfactia la baza oricarei relatii, ceea ce face ca adulterul contemporan sa para lipsit de sens. Dar se petrece atat de des, incat si cauzele care-l sustin sunt cu totul altele. O prima cauza: nenumaratele contacte interpersonale pe care le avem. Este aproape imposibil sa nu fim atrasi, la un moment dat, de altcineva. Si atunci spunem direct ca ne dorim o relatie fara obligatii. O alta cauza este si cea care (aproape) a ruinat casnicii: maternitatea. Atunci cand sotul se simte neglijat, nu-si va face prea multe griji ca se refugiaza in bratele alteia. El nu poate spune ca s-a casatorit cu persoana nepotrivita, ci se asteapta sa aiba o casatorie incitanta fara a o face insa incitanta. In opinia mea „adulterul” se petrece intotdeauna mai intai in gand, si apoi in realitate...
O data ce l-ai indepartat/ai indepartat-o de langa tine, alunga-l/alung-o si din mintea ta! Ai nevoie de ceva timp pentru a te impaca cu ideea ca s-a sfarsit. Aceasta e ca o perioada de „doliu” in care iti este permis sa plangi, sa tipi, sa vorbesti singur/a, dar cel mai bine ar fi sa ai un umar pe care sa plangi sau o persoana dispusa sa te asculte. Nu are sens sa pastrezi aproape obiecte sau fotografii care sa nu te lase sa-l/sa o uiti, nu mai vorbi atat despre ce a fost, nu te lasa obsedat/a de amintiri. Nici nu cauta sa mai frecventezi locurile voastre, doar-doar de l-ai gasi/ai gasi-o pe-acolo sau, mai rau, sa-l suni/sa o suni numai pentru a-i auzi vocea.
Incearca ceva nou, ocupa-te de tine! Avand diverse activitati iti este usor sa-ti consumi energia si timpul pe care obisnuiai sa i-l oferi. Invata sa fii „egoist/a” caci, iubindu-te suficient de mult, poti sta departe de el/ea!
La fel cum anumite credinte de viata ne impiedica sa renuntam sau sa finalizam o relatie, tot asa (la cealalta extrema)... relatia extraconjugala pare sa devina o normalitate a zilelor noastre. Chiar daca nu ne propunem, sunt dese situatiile in care, aparand ca posibilitate, nu avem taria de a o refuza.
Acest fenomen social starneste destule controverse. Unii il considera un fapt imoral, religia il considera pacat, iar altii sustin ca aventurile sunt o modalitate prin care indivizii isi cauta propria identitate sau isi demonstreaza independenta. Cert este ca adulterul devine o cauza constanta in destramarea cuplurilor, indiferent de vechimea acestora.Daca in trecut casatoriile erau adesea aranjate de parinti, tinerii neavand posibilitatea sa se cunoasca prea bine sau sa traiasca impreuna anterior casatoriei, rezultau nenumarate incompatibilitati fizice si psihice intre cei doi. In acest caz, extraconjugalitatea aparea firesc, ca solutie la nevoia de implinire afectiva personala si... oarecum, ca un resort sau „supliciu” al oferirii de siguranta si certitudine ca aleasa/alesul este/va fi persoana potrivita. Astazi suntem insa stapanii deciziilor noastre, casatorindu-ne cand vrem, unde vrem si, mai ales, cu cine vrem. Asezam pasiunea, iubirea si satisfactia la baza oricarei relatii, ceea ce face ca adulterul contemporan sa para lipsit de sens. Dar se petrece atat de des, incat si cauzele care-l sustin sunt cu totul altele. O prima cauza: nenumaratele contacte interpersonale pe care le avem. Este aproape imposibil sa nu fim atrasi, la un moment dat, de altcineva. Si atunci spunem direct ca ne dorim o relatie fara obligatii. O alta cauza este si cea care (aproape) a ruinat casnicii: maternitatea. Atunci cand sotul se simte neglijat, nu-si va face prea multe griji ca se refugiaza in bratele alteia. El nu poate spune ca s-a casatorit cu persoana nepotrivita, ci se asteapta sa aiba o casatorie incitanta fara a o face insa incitanta. In opinia mea „adulterul” se petrece intotdeauna mai intai in gand, si apoi in realitate...
Rigiditate si flexibilitate relationala
Fiecare relatie – cu un prieten, cu membrii familiei sau cu un alt participant – poate fi descrisa in termenii a doua concepte : adancime si amploare. Amploarea se refera la cat de multe subiecte de discutie ai cu persoana respectiva, iar adancimea se refera la cat de importante sunt temele discutate pentru sine si cat de mult dezvaluie persoana despre sine. Psihologii sociali Irwin Altman si Dalmas Taylor au emis teoria penetrarii sociale care are ca idee principala ca relatiile incep cu o amploare si profunzime mica si pe masura ce avanseaza in timp sporeste in intimitate si intensitate. Totusi, relatiile noastre se pot dezvolta pe masura ce se trece de la putine subiecte discutate la o gama larga de subiecte, de la probleme superficiale la unele foarte personale.
Amploarea problemelor despre care discutam poate fi mare, atat pentru relatiile superficiale cat si pentru cele intime, dar profunzimea creste pe masura ce relatia devine mai intima; deci intr-o relatie intima vor exista o amploare si o adancime considerabile, pentru ca persoanele discuta multe probleme si dezvaluie multe in legatura cu ceea ce simt si cred in legatura cu aceste subiecte (atunci cand e vorba de aparitia flexibilitatii într-o relatie).
Modelul penetrarii sociale este foarte folositor din mai multe motive. In primul rand ne ajuta sa vizualizam natura relatiilor pe care le avem, indicand aria subiectelor discutate si gradul in care ne dezvaluim pe noi insine prin aceste discutii. In al doilea rand acest model ne poate ajuta sa explicam de ce anumite relatii sunt mai puternice ca altele. De exemplu: este o persoana careia ii spui mai multe despre un subiect decat altora? Este valabil si pentru membrii familiei? Exista o persoana cu care nu poti sa discuti anumite subiecte? Ne comportam in asa fel incat unor oameni nu li se permite sa stie anumite lucruri despre noi (adica suntem mai rigizi la adresa lor), iar altora le oferim acces total (devenim mai flexibili)? Cand comunici cu o persoana si observi ca ii lipseste comunicarii amploarea sau adancimea nu trebuie sa te mire faptul ca esti putin legat/a de persoana respectiva. Pentru a intari relatia trebuie schimbate natura si continutul interactiunilor, daca am decis sa slabim lantul rigid in favoarea elasticului flexibil.
Uneori, intr-un efort de a-l cunoaste pe celalalt rapid, s-ar putea sa discutam subiecte de o intensitate asa mare si care sunt destinate doar persoanelor cu care suntem intimi. Cand astfel de dezvaluiri apar prea repede sau prematur in dezvoltarea relatiei pot da senzatia ca relatia nu e buna sau poate fi un semnal ca unul dintre parteneri nu e pregatit pentru o relatie care sa progreseze asa repede si sa fie asa de intensa. Spre exemplu, atunci cand supervizorul a inceput sa povesteasca muncitorilor despre viata personala, ei s-au plans spunand ca se simt inconfortabil si i-au cerut acestuia sa limiteze profunzimea discutiilor cu ei.
Cand participantii la interactiune sunt gata sa aprofundeze relatile, va aparea in mod natural o crestere a numarului subiectelor si a aspectelor intime in discutie.
Evaluarea stilului relational curent al cuplurilor permite sa se identifice fortele pozitive si procesele din cadrul relatiei lor, care sa faciliteze si sa identifice fortele si procesele care diminueaza sau blocheaza cresterea sau schimbarea în interiorul cuplului. Cand se evalueaza stilul de relatie al cuplului, ne intereseaza urmatoarele lucruri:
1. Cum ne satisfacem nevoile de incluziune, control si afectiune in cadrul relatiei?
2. Care este balanta intre sentimente, rationalitate si comportament in aceasta relatie?
3. Cat de eficient comunicam cu partenerul/partenera?
4. Cat de eficient rezolvam probleme si cum luam decizii?
5. Cat de eficient realizam managementul conflictului?
Nevoile de incluziune, control si afectiune
Schutz (1966) a identificat faptul ca indivizii au trei nevoi de baza care se manifesta in diferite comportamente si sentimente, in relatiile indivizilor cu ceilalti: nevoia de incluziune, de control si de afectiune. În functionarea maritala, acestea sunt probabil cele trei lucruri cele mai importante in relatie.
Intrebarea cheie despre incluziune intr-o casnicie este: "Pana unde merge devotamentul partenerilor unul pentru celalalt?". Un continuu, de la lipsa devotamentului sau dezangajare la o contopire totala in care granitele sunt total inexistente, exprima variate posibilitati. Cuplul poate sa investigheze direct gradul de devotament si natura lui (angajament din datorie, frica, pe motive religioase, financiare, pentru copii sau de dragul de a mentine familia unita sau... pe de alta parte. un devotament bazat pe dragoste,.valori impartasite,.interese sau intimitate). In plus, partenerii pot obtine alte informatii despre cuplu pe masura ce observa modul lor de comunicare si actiune (de exemplu in ce masura vorbesc despre un viitor impreuna).
Amploarea problemelor despre care discutam poate fi mare, atat pentru relatiile superficiale cat si pentru cele intime, dar profunzimea creste pe masura ce relatia devine mai intima; deci intr-o relatie intima vor exista o amploare si o adancime considerabile, pentru ca persoanele discuta multe probleme si dezvaluie multe in legatura cu ceea ce simt si cred in legatura cu aceste subiecte (atunci cand e vorba de aparitia flexibilitatii într-o relatie).
Modelul penetrarii sociale este foarte folositor din mai multe motive. In primul rand ne ajuta sa vizualizam natura relatiilor pe care le avem, indicand aria subiectelor discutate si gradul in care ne dezvaluim pe noi insine prin aceste discutii. In al doilea rand acest model ne poate ajuta sa explicam de ce anumite relatii sunt mai puternice ca altele. De exemplu: este o persoana careia ii spui mai multe despre un subiect decat altora? Este valabil si pentru membrii familiei? Exista o persoana cu care nu poti sa discuti anumite subiecte? Ne comportam in asa fel incat unor oameni nu li se permite sa stie anumite lucruri despre noi (adica suntem mai rigizi la adresa lor), iar altora le oferim acces total (devenim mai flexibili)? Cand comunici cu o persoana si observi ca ii lipseste comunicarii amploarea sau adancimea nu trebuie sa te mire faptul ca esti putin legat/a de persoana respectiva. Pentru a intari relatia trebuie schimbate natura si continutul interactiunilor, daca am decis sa slabim lantul rigid in favoarea elasticului flexibil.
Uneori, intr-un efort de a-l cunoaste pe celalalt rapid, s-ar putea sa discutam subiecte de o intensitate asa mare si care sunt destinate doar persoanelor cu care suntem intimi. Cand astfel de dezvaluiri apar prea repede sau prematur in dezvoltarea relatiei pot da senzatia ca relatia nu e buna sau poate fi un semnal ca unul dintre parteneri nu e pregatit pentru o relatie care sa progreseze asa repede si sa fie asa de intensa. Spre exemplu, atunci cand supervizorul a inceput sa povesteasca muncitorilor despre viata personala, ei s-au plans spunand ca se simt inconfortabil si i-au cerut acestuia sa limiteze profunzimea discutiilor cu ei.
Cand participantii la interactiune sunt gata sa aprofundeze relatile, va aparea in mod natural o crestere a numarului subiectelor si a aspectelor intime in discutie.
Evaluarea stilului relational curent al cuplurilor permite sa se identifice fortele pozitive si procesele din cadrul relatiei lor, care sa faciliteze si sa identifice fortele si procesele care diminueaza sau blocheaza cresterea sau schimbarea în interiorul cuplului. Cand se evalueaza stilul de relatie al cuplului, ne intereseaza urmatoarele lucruri:
1. Cum ne satisfacem nevoile de incluziune, control si afectiune in cadrul relatiei?
2. Care este balanta intre sentimente, rationalitate si comportament in aceasta relatie?
3. Cat de eficient comunicam cu partenerul/partenera?
4. Cat de eficient rezolvam probleme si cum luam decizii?
5. Cat de eficient realizam managementul conflictului?
Nevoile de incluziune, control si afectiune
Schutz (1966) a identificat faptul ca indivizii au trei nevoi de baza care se manifesta in diferite comportamente si sentimente, in relatiile indivizilor cu ceilalti: nevoia de incluziune, de control si de afectiune. În functionarea maritala, acestea sunt probabil cele trei lucruri cele mai importante in relatie.
Intrebarea cheie despre incluziune intr-o casnicie este: "Pana unde merge devotamentul partenerilor unul pentru celalalt?". Un continuu, de la lipsa devotamentului sau dezangajare la o contopire totala in care granitele sunt total inexistente, exprima variate posibilitati. Cuplul poate sa investigheze direct gradul de devotament si natura lui (angajament din datorie, frica, pe motive religioase, financiare, pentru copii sau de dragul de a mentine familia unita sau... pe de alta parte. un devotament bazat pe dragoste,.valori impartasite,.interese sau intimitate). In plus, partenerii pot obtine alte informatii despre cuplu pe masura ce observa modul lor de comunicare si actiune (de exemplu in ce masura vorbesc despre un viitor impreuna).
Exprimarea sentimentelor in relatii
Ne dorim iubire. Suntem mereu in cautarea ei, cu pasiunea pe care ti-o dau sufletul prea plin de visare si corpul prea insetat de dorinta. Cum o putem insa recunoaste? Este acel sentiment de confort psihologic, asociat cu buna dispozitie. Uneori te aduce in dificultatea de a te concentra, insa chiar nu-ti pasa…Am fost intrebata intr-o buna zi de o prietena, adolescenta, de unde isi poate da seama daca iubeste cu adevarat sau este doar o iluzie. Dificil de apreciat, dificil de explicat. Am intrebat-o la randul meu: „Reusesti sa adormi repede? Te gandesti la el cand traversezi strada? Simti un gol in stomac cand il vezi sau cand ii auzi vocea la telefon?”. Mi-a zambit cu subinteles.In numele iubirii am putea considera cateva reguli, evident nescrise, ca de pilda: canalizarea intregii atentii asupra persoanei de langa tine, prezenta cuvintelor de incurajare, oferirea de daruri ca simboluri ale dragostei si de servicii, adica lucrurile pe care ar vrea partenerul sa le faci, mangaieri, atingeri, sarutari, imbratisari si mult, mult respect.Iubirea, privita ca liant pentru cuplu, chiar si acolo unde exista si este impartasita reciproc, este erodata si umbrita de rutina, de obisnuinta. Gasim insa resursele interioare sa trecem peste dificultati. Stim ce anume sa valorificam si cum putem aduce soarele pe strada noastra. Sunt zile alintate de primavara, sunt zile de iubire. Va doresc un re-inceput in viata de cuplu si satisfactia de a avea mereu pe cineva cu care sa impartiti totul... pentru ca... Nu exista oameni goi / pustii (in interior), ci doar oameni care si-au amortit sentimentele si se simt goliti / pustiiti
Aceste cuvinte sunt dedicate sentimentelor – sentimentele d-voastra si sentimentelor celor cu care sunteti in relatie. Desi toata lumea stie ca sentimentele exista, si cu toate ca fiecare dintre noi foloseste termeni / cuvinte prin care identifica si numeste sentimentele (de exemplu: furie, tristete, teama si bucurie), putini sunt cei care realizeaza modul in care aceste emotii ne afecteaza viata la nivel intrapersonal si interpersonal. Sa analizam modul de comunicare al emotiilor. Explorand felul in care sentimentele „se simt”, „arata”, „suna” si incercand sa analizam modul in care oamenii opereaza cu sentimentele lor, ne dezvoltam abilitatea de a stabili si intretine relatii semnificative / pline de sens si importanta, cu altii. Deoarece sentimentele pot fie sa imbunatateasca, fie sa disturbe viata noastra la nivel interpersonal, doar atunci cand vom fi capabili sa raspundem in mod corespunzator sentimentelor noastre si ale celorlalti vom putea comunica eficient
Asa cum am vazut pana acum, multi dintre noi au probleme in exprimarea sentimentelor. Fie ne comportam nonasertiv si ne tinem emotiile sub un control strans, fie ne comportam agresiv si devenim excesiv de pretentiosi si chiar beligeranti. Rezultatul este unul nesatisfacator, emotiile noastre impiedicand dezvoltarea unor relatii sanatoase, chair alimentandu-le pe cele nesanatoase.
Se spune ca suntem rareori invatati sa ne aratam sentimentele intr-un mod care ne poate imbunatati relatiile. Cheia folosirii sentimentelor pentru a promova relatii de succes este exprimarea eficienta a emotiilor.
Lucrati la sentimentele pe care le exprimati cu dificultate!!!
Atunci cand ne sacrificam drepturile ii invatam pe ceilalti sa profite de noi. Cand cerem drepturi care nu ne apartin, profitam noi de ceilalti. Neexprimarea sentimentelor si a gandurilor poate fi la fel de daunatoare ca neluarea in considerare a sentimentelor si gandurilor celorlalti. Iata o „lista a drepturilor” fiecarei persoane:
- Dreptul de a fi tratat cu respect
- Dreptul de a alege si de a decide singur
- Dreptul de a face greseli si de a se razgandi
- Dreptul de a avea nevoi, iar aceste nevoi sa fie considerate la fel de importante ca si cele ale altor persoane
- Dreptul de a-ti exprima sentimentele si opiniile
- Dreptul de a-ti judeca propriul comportament
- Dreptul de a-ti stabili propriul set de prioritati
- Dreptul de a spune „Nu” fara a te simti vinovat
- Dreptul de a nu decide in locul altora
- Dreptul de a nu iesi in evidenta
Aceste drepturi ofera o structura pe care se pot construi relatii eficiente. Interiorizandu-le, veti fi capabili sa invatati noi moduri de comportament si veti avea alte expectatii. Acceptarea drepturilor personale, proprii si ale altora, este un prim pas foarte important.
ETICA SI COMUNICAREATRISTETE SAU BUCURIE - O STARE EMOTIONALA SE POATE DOVEDI CONTAGIOASA???....
Theodore Isaac Rubin:
Ar trebui izolata o persoana care are o criza de „tristete” sau o emotie depresiva similara, pentru a nu „infecta” si pe altii cu sentimentul respectiv? Cu alte cuvinte, ne-ar fi mai bine daca am fi expusi doar la oameni veseli? De ce “da” sau de ce ”nu”?
"Emotiile sunt contagioase” scria psihanalistul elvetian Carl Jung. Observatia sa este reluata si argumentata stiintific prin studiul schimbului subtil de dispozitii intre diverse persoane.
Noile date prezinta dispozitia ca fiind inrudita cu „virusii” sociali, unele persoane avand in mod natural capacitatea de a o transmite, in timp ce altele sunt mai susceptibile la contagiune. Dispozitiile par sa se perpetueze prin generarea unui comportament adecvat dispozitiei respective, indiferent cat de neplacut este acesta pentru individ.
Transmiterea dispozitiei pare sa aiba loc instantaneu si inconstient, asa cum se intampla atunci cand cineva mimeaza expresia faciala a interlocutorului sau (de cate ori nu ni se intampla sa ne amuzam instantaneu doar pentru ca persoana de langa noi se amuza si ne bine dispune?).
Se pare, de asemenea, ca sentimentul unei interactiuni armonioase intre doua persoane este rezultatul sincronizarii dispozitiei lor; aceasta sincronizare se realizeaza printr-o serie de aprobari precise, cu capul si cu alti indicatori non-verbali.
„Contagiunea emotionala are loc in cateva milisecunde; atat de repede, incat nu poate fi controlata si atat de subtil, incat nici nu realizezi ca se produce” spune Dr. Elaine Hatfield, psiholog la Universitatea din Hawaii
Studiile psihofiziologice asupra modului in care oamenii isi exprima emotiile au facut lumina in intelegerea mecanismului prin care unele persoane sunt mai degraba emitatoare de emotii, iar altele sunt susceptibile sa preia aceste sentimente de la altii. Datele au diferentiat oamenii in functie de gradul in care dispozitia lor era reflectata de mimica si gesturile lor sau in raspunsurile sistemului nervos autonom, care controleaza activitatile involuntare ale organelor, precum transpiratia sau o crestere a ritmului cardiac.
Aceste cuvinte sunt dedicate sentimentelor – sentimentele d-voastra si sentimentelor celor cu care sunteti in relatie. Desi toata lumea stie ca sentimentele exista, si cu toate ca fiecare dintre noi foloseste termeni / cuvinte prin care identifica si numeste sentimentele (de exemplu: furie, tristete, teama si bucurie), putini sunt cei care realizeaza modul in care aceste emotii ne afecteaza viata la nivel intrapersonal si interpersonal. Sa analizam modul de comunicare al emotiilor. Explorand felul in care sentimentele „se simt”, „arata”, „suna” si incercand sa analizam modul in care oamenii opereaza cu sentimentele lor, ne dezvoltam abilitatea de a stabili si intretine relatii semnificative / pline de sens si importanta, cu altii. Deoarece sentimentele pot fie sa imbunatateasca, fie sa disturbe viata noastra la nivel interpersonal, doar atunci cand vom fi capabili sa raspundem in mod corespunzator sentimentelor noastre si ale celorlalti vom putea comunica eficient
Asa cum am vazut pana acum, multi dintre noi au probleme in exprimarea sentimentelor. Fie ne comportam nonasertiv si ne tinem emotiile sub un control strans, fie ne comportam agresiv si devenim excesiv de pretentiosi si chiar beligeranti. Rezultatul este unul nesatisfacator, emotiile noastre impiedicand dezvoltarea unor relatii sanatoase, chair alimentandu-le pe cele nesanatoase.
Se spune ca suntem rareori invatati sa ne aratam sentimentele intr-un mod care ne poate imbunatati relatiile. Cheia folosirii sentimentelor pentru a promova relatii de succes este exprimarea eficienta a emotiilor.
Lucrati la sentimentele pe care le exprimati cu dificultate!!!
Atunci cand ne sacrificam drepturile ii invatam pe ceilalti sa profite de noi. Cand cerem drepturi care nu ne apartin, profitam noi de ceilalti. Neexprimarea sentimentelor si a gandurilor poate fi la fel de daunatoare ca neluarea in considerare a sentimentelor si gandurilor celorlalti. Iata o „lista a drepturilor” fiecarei persoane:
- Dreptul de a fi tratat cu respect
- Dreptul de a alege si de a decide singur
- Dreptul de a face greseli si de a se razgandi
- Dreptul de a avea nevoi, iar aceste nevoi sa fie considerate la fel de importante ca si cele ale altor persoane
- Dreptul de a-ti exprima sentimentele si opiniile
- Dreptul de a-ti judeca propriul comportament
- Dreptul de a-ti stabili propriul set de prioritati
- Dreptul de a spune „Nu” fara a te simti vinovat
- Dreptul de a nu decide in locul altora
- Dreptul de a nu iesi in evidenta
Aceste drepturi ofera o structura pe care se pot construi relatii eficiente. Interiorizandu-le, veti fi capabili sa invatati noi moduri de comportament si veti avea alte expectatii. Acceptarea drepturilor personale, proprii si ale altora, este un prim pas foarte important.
ETICA SI COMUNICAREATRISTETE SAU BUCURIE - O STARE EMOTIONALA SE POATE DOVEDI CONTAGIOASA???....
Theodore Isaac Rubin:
Ar trebui izolata o persoana care are o criza de „tristete” sau o emotie depresiva similara, pentru a nu „infecta” si pe altii cu sentimentul respectiv? Cu alte cuvinte, ne-ar fi mai bine daca am fi expusi doar la oameni veseli? De ce “da” sau de ce ”nu”?
"Emotiile sunt contagioase” scria psihanalistul elvetian Carl Jung. Observatia sa este reluata si argumentata stiintific prin studiul schimbului subtil de dispozitii intre diverse persoane.
Noile date prezinta dispozitia ca fiind inrudita cu „virusii” sociali, unele persoane avand in mod natural capacitatea de a o transmite, in timp ce altele sunt mai susceptibile la contagiune. Dispozitiile par sa se perpetueze prin generarea unui comportament adecvat dispozitiei respective, indiferent cat de neplacut este acesta pentru individ.
Transmiterea dispozitiei pare sa aiba loc instantaneu si inconstient, asa cum se intampla atunci cand cineva mimeaza expresia faciala a interlocutorului sau (de cate ori nu ni se intampla sa ne amuzam instantaneu doar pentru ca persoana de langa noi se amuza si ne bine dispune?).
Se pare, de asemenea, ca sentimentul unei interactiuni armonioase intre doua persoane este rezultatul sincronizarii dispozitiei lor; aceasta sincronizare se realizeaza printr-o serie de aprobari precise, cu capul si cu alti indicatori non-verbali.
„Contagiunea emotionala are loc in cateva milisecunde; atat de repede, incat nu poate fi controlata si atat de subtil, incat nici nu realizezi ca se produce” spune Dr. Elaine Hatfield, psiholog la Universitatea din Hawaii
Studiile psihofiziologice asupra modului in care oamenii isi exprima emotiile au facut lumina in intelegerea mecanismului prin care unele persoane sunt mai degraba emitatoare de emotii, iar altele sunt susceptibile sa preia aceste sentimente de la altii. Datele au diferentiat oamenii in functie de gradul in care dispozitia lor era reflectata de mimica si gesturile lor sau in raspunsurile sistemului nervos autonom, care controleaza activitatile involuntare ale organelor, precum transpiratia sau o crestere a ritmului cardiac.
joi, 24 februarie 2011
Ce rol are partenerul in viata ta
Este important ca fiecare partener sa aiba un sens al identitatii personale (versus contopire), devotament, apartenenta sau parteneriat (versus dezangajare) si credinta ca celalalt e devotat relatiei, la un nivel oarecum similar. Fara un sens al egalitatii in acest domeniu, increderea va ramane relativ scazuta, precum si dorinta de a face celuilalt dezvaluiri pe anumite subiecte considerate vulnerabile. Implicatiile pe tema sexualitatii sunt evidente. Fara un nivel suficient de identitate de sine si devotament fata de relatie, multi parteneri sunt incapabili sau nu vor sa expuna durerile lor, stanjenelile, sau lucrurile de care se simt rusinati sau sa incerce sa-si schimbe comportamentele cand acestea ar putea duce la esec sau la mult temutele - abandon si ridiculizare.
Intrebarile cheie despre control intr-o casnicie ar fi: Care este rolul fiecaruia in cuplu si in ce masura este respectat si indeplinit? Cat de echitabil este distribuita „puterea” si care e nivelul de satisfactie asociata cu distribuirea „puterii”? Cum sunt luate decizile si cum sunt renegociate rolurile? In ce masura fiecare partener se vede pe el si pe celalalt ca persoane responsabile? Adica: fiecare isi exprima opinia, se consulta intre ei in procesul de luare a deciziei?, pot sa faca compromisuri?, valorizeaza fiecare ideile celuilalt? etc
Cand unul dintre parteneri crede ca celalalt e oarecum lipsit de putere sau ia in nume de rau asumarea unilaterala a deciziei de catre celalalt sau definirea rolurilor, situatia este numai buna pentru ca discutia pentru control sa se stabileasca in viata sexuala, in incercari evidente de a controla exprimarea in plan sexual, abtinerea de la relatii sexuale sau, intr-un mod mai pasiv-agresiv, prin inhibarea dorintei sexuale. Pe de alta parte, cand amandoi partenerii cred ca atat el cat si ea sunt puternici si responsabili, rezolvarea problemelor in mod satisfacator, luarea unor decizii de catre ambii si renegocierea rolurilor devin posibilitati reale in multe domenii, incluzand problema exprimarii sexuale
Intrebari cheie in legatura cu afectiunea intr-o casnicie sunt: Care este gradul de intimitate experimentat intre parteneri si in ce masura sunt ei satisfacuti de acest lucru? Intimitatea se refera la profunzimea aspectelor impartasite cu partenerul. Ca si in problemele de control si incluziune, investigarea directa a acestor aspecte poate oferi multe informatii. Intrebari: care este perceptia fiecarui partener in legatura cu cantitatea si calitatea afectiunii fizice sau nonfizice experimentate de parteneri?, ce tipuri de intimitate impartasesc si cat de satisfacuti sunt de aceasta? Observarea directa poate da informatii imporante, de exemplu: in ce masura va atingeti unul pe celalalt?, schimbati priviri calde, suportive si atitudini grijulii?
Clinebell si Clinebell (1970) considera ca exista cel putin 12 fatete diferite ale intimitatii: sexuala, emotionala, intelectuala, estetica, creativa, recreationala, a muncii, de criza, devotament, spirituala, a comunicarii, conflictuala. Din moment ce nimeni nu poate fi intim cu toti oamenii in toate felurile, este foarte important pentru un cuplu sa-si lamureasca in ce fel definesc intimitatea si cum fac ca sa atinga aceste teluri. Cand intimitatea intr-un anumit domeniu e dorita de un partener intr-o anumita masura dar intr-o masura mai mica decat celalalt partener, potentialul pentru o suferinta puternica si satisfactie diminuata in relatie este evidenta. Cand nevoile de intimitate nu sunt adresate satisfacator, potentialul pentru probleme sexuale creste dramatic
Intrebarile cheie despre control intr-o casnicie ar fi: Care este rolul fiecaruia in cuplu si in ce masura este respectat si indeplinit? Cat de echitabil este distribuita „puterea” si care e nivelul de satisfactie asociata cu distribuirea „puterii”? Cum sunt luate decizile si cum sunt renegociate rolurile? In ce masura fiecare partener se vede pe el si pe celalalt ca persoane responsabile? Adica: fiecare isi exprima opinia, se consulta intre ei in procesul de luare a deciziei?, pot sa faca compromisuri?, valorizeaza fiecare ideile celuilalt? etc
Cand unul dintre parteneri crede ca celalalt e oarecum lipsit de putere sau ia in nume de rau asumarea unilaterala a deciziei de catre celalalt sau definirea rolurilor, situatia este numai buna pentru ca discutia pentru control sa se stabileasca in viata sexuala, in incercari evidente de a controla exprimarea in plan sexual, abtinerea de la relatii sexuale sau, intr-un mod mai pasiv-agresiv, prin inhibarea dorintei sexuale. Pe de alta parte, cand amandoi partenerii cred ca atat el cat si ea sunt puternici si responsabili, rezolvarea problemelor in mod satisfacator, luarea unor decizii de catre ambii si renegocierea rolurilor devin posibilitati reale in multe domenii, incluzand problema exprimarii sexuale
Intrebari cheie in legatura cu afectiunea intr-o casnicie sunt: Care este gradul de intimitate experimentat intre parteneri si in ce masura sunt ei satisfacuti de acest lucru? Intimitatea se refera la profunzimea aspectelor impartasite cu partenerul. Ca si in problemele de control si incluziune, investigarea directa a acestor aspecte poate oferi multe informatii. Intrebari: care este perceptia fiecarui partener in legatura cu cantitatea si calitatea afectiunii fizice sau nonfizice experimentate de parteneri?, ce tipuri de intimitate impartasesc si cat de satisfacuti sunt de aceasta? Observarea directa poate da informatii imporante, de exemplu: in ce masura va atingeti unul pe celalalt?, schimbati priviri calde, suportive si atitudini grijulii?
Clinebell si Clinebell (1970) considera ca exista cel putin 12 fatete diferite ale intimitatii: sexuala, emotionala, intelectuala, estetica, creativa, recreationala, a muncii, de criza, devotament, spirituala, a comunicarii, conflictuala. Din moment ce nimeni nu poate fi intim cu toti oamenii in toate felurile, este foarte important pentru un cuplu sa-si lamureasca in ce fel definesc intimitatea si cum fac ca sa atinga aceste teluri. Cand intimitatea intr-un anumit domeniu e dorita de un partener intr-o anumita masura dar intr-o masura mai mica decat celalalt partener, potentialul pentru o suferinta puternica si satisfactie diminuata in relatie este evidenta. Cand nevoile de intimitate nu sunt adresate satisfacator, potentialul pentru probleme sexuale creste dramatic
joi, 10 februarie 2011
O IDEE DE MEDITAT
Oamenii care isi fac rau si fac rau altora au deseori traume
multiple provenite din copilarie. Pe de o parte analiza
transgenerationala a familiei unei asemenea persoane poate
releva multe din cauzele actiunii ei distructive si
autodistructive. Pe de alta parte, daca persoana la nastere nu a
fost dorita, acest lucru se resimte in intreaga ei viata (se
vede pe sine nedemna de a trai , pe altii la fel si oamenii,
lumea si viata sint vazute negre si nedemne de valoare). Daca o
persoana s-a simtit dorita si iubita din burtica mamei si dupa
nastere, viata, lumea i se par sigure si valoroase (nici ca se
poate mai bune). A crede ca o alta viata iti da siguranta si
fericirea pe care nu ai avut-o in burtica mamei si dupa ce ai
venit pe lume poate duce pe multe persoane la gesturi
disperate. Nu toate sinuciderile sint pe fata, exista si
sinucideri ascunse : accidentele de masina (false accidente -
insa sinucideri). Orice pers isi face rau in orice fel (prin
fumat, alcool in exces, drog, care se autoflageleaza) - se
sinucide lent.
Pe linga partea psihologica se adauga si partea sociala. Poporul
este un sistem si reactioneaza ca atare. Anomia sociala creste
nesiguranta cetatenilor.
Va recomand sa il descoperiti pe E Durkheim (nascut Berbec,
ascendent intre Sagetator- Capricorn, cu dominanta de Taur,
Berbec, Capricorn) – spirit analitic, lucid si pamintean,
proactiv
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Durkheim
In scrierile sale despre anomie, agresiune si autoagresiune a
explicat extrem de clar cauzele pentru care la unele persoane
primeaza instinctual mortii. Intinctul mortii ca si cel al
vietii exista in fiecare dintre noi, insa la unii e mai
accentuat. Unele persoane care au instinctual mortii mai
pronuntat se indreapta spre analiza acestuia, invata din
traumele proprii, invata sa le re-cunoasca, sa le depaseasca, sa
se accepte pe sine, sa iubeasca viata, sa iubeasca oamenii.
Maslow - psiholog spunea acelasi lucru : vorbind de nevoile
de siguranta : iata :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow
"Nevoile de sigurantã. Acestea au de a face cu stabilitatea si
consistenta într-o lume relativ haoticã. Ele din
mai mult de integritatea fizicã, cum ar fi securitatea
casei si a familiei. În unele cazuri, nevoia de
sigurantã motiveazã unii indivizi sa devinã religiosi,
religia oferindu-le confortul unei promisiuni de
sigurantã printr-un loc paradisiac. Nevoile de sigurantã
sunt cruciale pentru copii."
Pe de alta parte agresivitatea fata de sine si
semeni creste cind exista anomie sociala.
Priveste-ti copilaria in fata, accept-o si vindec-o !
Vindeca-ti trecutul tau si al stramosilor ca sa ai un
prezent si un viitor fericit !
multiple provenite din copilarie. Pe de o parte analiza
transgenerationala a familiei unei asemenea persoane poate
releva multe din cauzele actiunii ei distructive si
autodistructive. Pe de alta parte, daca persoana la nastere nu a
fost dorita, acest lucru se resimte in intreaga ei viata (se
vede pe sine nedemna de a trai , pe altii la fel si oamenii,
lumea si viata sint vazute negre si nedemne de valoare). Daca o
persoana s-a simtit dorita si iubita din burtica mamei si dupa
nastere, viata, lumea i se par sigure si valoroase (nici ca se
poate mai bune). A crede ca o alta viata iti da siguranta si
fericirea pe care nu ai avut-o in burtica mamei si dupa ce ai
venit pe lume poate duce pe multe persoane la gesturi
disperate. Nu toate sinuciderile sint pe fata, exista si
sinucideri ascunse : accidentele de masina (false accidente -
insa sinucideri). Orice pers isi face rau in orice fel (prin
fumat, alcool in exces, drog, care se autoflageleaza) - se
sinucide lent.
Pe linga partea psihologica se adauga si partea sociala. Poporul
este un sistem si reactioneaza ca atare. Anomia sociala creste
nesiguranta cetatenilor.
Va recomand sa il descoperiti pe E Durkheim (nascut Berbec,
ascendent intre Sagetator- Capricorn, cu dominanta de Taur,
Berbec, Capricorn) – spirit analitic, lucid si pamintean,
proactiv
http://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Durkheim
In scrierile sale despre anomie, agresiune si autoagresiune a
explicat extrem de clar cauzele pentru care la unele persoane
primeaza instinctual mortii. Intinctul mortii ca si cel al
vietii exista in fiecare dintre noi, insa la unii e mai
accentuat. Unele persoane care au instinctual mortii mai
pronuntat se indreapta spre analiza acestuia, invata din
traumele proprii, invata sa le re-cunoasca, sa le depaseasca, sa
se accepte pe sine, sa iubeasca viata, sa iubeasca oamenii.
Maslow - psiholog spunea acelasi lucru : vorbind de nevoile
de siguranta : iata :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow
"Nevoile de sigurantã. Acestea au de a face cu stabilitatea si
consistenta într-o lume relativ haoticã. Ele din
mai mult de integritatea fizicã, cum ar fi securitatea
casei si a familiei. În unele cazuri, nevoia de
sigurantã motiveazã unii indivizi sa devinã religiosi,
religia oferindu-le confortul unei promisiuni de
sigurantã printr-un loc paradisiac. Nevoile de sigurantã
sunt cruciale pentru copii."
Pe de alta parte agresivitatea fata de sine si
semeni creste cind exista anomie sociala.
Priveste-ti copilaria in fata, accept-o si vindec-o !
Vindeca-ti trecutul tau si al stramosilor ca sa ai un
prezent si un viitor fericit !
Oare de ce fac din tantar armasar?
Pentru ca Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul.
Oamenii creeaza intotdeauna probleme mari din nimic.
Toate problemele sunt imaginare - le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.
Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.
Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens.
Creeaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata.
Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte - numai atunci cand se lupta.
Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul.
Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme - e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar.
Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti.
Hotaraste-te si traieste-o.
Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte.
Eul exista numai in conflict - Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii.
Dintr-o data se face pustiu.
Asta inseamna iluminare - intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme.
Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci?
Incepi imediat sa TRAIESTI.
Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca, pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze.
Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste.
Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie.
Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.
De aceea insist atat de mult asupra dansului.
Danseaza pana la orgasm; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap - energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase.
Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.
Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.
Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.
Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat."
OSHO
Oamenii creeaza intotdeauna probleme mari din nimic.
Toate problemele sunt imaginare - le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.
Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.
Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens.
Creeaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata.
Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte - numai atunci cand se lupta.
Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul.
Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme - e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar.
Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti.
Hotaraste-te si traieste-o.
Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte.
Eul exista numai in conflict - Eul nu e o entitate, este o tensiune.
Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii.
Dintr-o data se face pustiu.
Asta inseamna iluminare - intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme.
Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci?
Incepi imediat sa TRAIESTI.
Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca, pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze.
Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste.
Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie.
Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.
De aceea insist atat de mult asupra dansului.
Danseaza pana la orgasm; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap - energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase.
Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.
Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.
Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.
Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat."
OSHO
miercuri, 9 februarie 2011
duminică, 6 februarie 2011
Copilaria
Mi-ar fi imposibil să îmi amintesc în ordine cronologică toate clipele petrecute în urmă cu ceva timp, ceva destul de mult timp. Cu toate că am 34 de ani, încep să îmi dau seama de ce bătrânii spun mereu ”când eram eu tânăr(ă).” Nu trebuie să ajungi cu părul alb ca să observi că în cativa ani deja lucrurile se complică si vi se face dor de adevărata copilărie. Da stiu, încă mă pot bucura de viată pentru că tot tânăra sunt, dar nu se compară cu clipele când cel mai mare motiv de supărare era că ai fost ales ultimul în echipă sau că la întreceri ieseai ultimul. Nu se compară cu momentele când grijile erau pentru noi precum extraterestrii: toată lumea vorbea de ele dar noi nu le văzusem niciodată…de fapt nici nu stiam ce sunt alea.
O să fiu o babuta astăzi si am să vorbesc despre ceea ce va fi mereu cea mai frumoasă parte a vietii: copilăria. Degeaba spunem noi că am rămas copii dar de fapt nu poti să mai faci ce făceai la 8-10 ani. Îmi amintesc cum stăteam afară cu orele si jucam jocuri pe care astăzi cu greu le mai vezi la copiii de astăzi. Îmi amintesc cum veneau prietenii la usă să mă cheme afară iar eu stăteam în cameră prefăcându-mă că îmi fac temele doar doar o să zică mama că mă lasă la joacă. Perioada când un joc nu se termina când mi se făcea foame ci la 3-4 ore după aceea. Perioada când strigătul mamei care mă chema la masă mi se părea a fi cel mai înspăimântător lucru si o consideram moartea pasiunii.
Desi au trecut multi ani de atunci toate le văd în fata ochilor de parcă ar fi acum. In cartierul unde mi-am julit fiecare centimetru de piele si unde mi-am spart capul de doua ori, dar când revin pe strada unde împreună cu alti zeci de copii învătam diverse lucruri parcă tot ce îmi doresc e să stau în fund în fata scării si să mă uit la blocuri. E acel sentiment pe care nu îl poti descrie. Parcă vorbesti cu strada care doar ea stie exact ce vrei să spui. Locurile care emană zâmbete, căldură si culoare chiar si în mijlocul iernii. Tin minte că desi eram mica de înăltime,ii "jucam" pe toti in jurul meu.
În spatele blocului era plăcerea noastră să ne jucăm deoarece era o stradă ingusta unde circulau rar masini,langa bloc era o grădină în care adesea ne jucam de-a mama si de-a tata, elasticul, 1 2 3 la perete stai si alte jocuri care nu aveau nevoie de mult spatiu.
Primii prieteni sunt cei care la orice oră i-as suna si chiar dacă ar fi să îi sun după 20 ani as vorbi cu ei ca si cum nu i-am mai văzut de ieri. Primii prieteni nu se uită niciodată. Sunt ca înotul si mersul pe bicicletă. Când i-ai cunoscut, nu îi mai uiti ci îti intră la inimă.
O să fiu o babuta astăzi si am să vorbesc despre ceea ce va fi mereu cea mai frumoasă parte a vietii: copilăria. Degeaba spunem noi că am rămas copii dar de fapt nu poti să mai faci ce făceai la 8-10 ani. Îmi amintesc cum stăteam afară cu orele si jucam jocuri pe care astăzi cu greu le mai vezi la copiii de astăzi. Îmi amintesc cum veneau prietenii la usă să mă cheme afară iar eu stăteam în cameră prefăcându-mă că îmi fac temele doar doar o să zică mama că mă lasă la joacă. Perioada când un joc nu se termina când mi se făcea foame ci la 3-4 ore după aceea. Perioada când strigătul mamei care mă chema la masă mi se părea a fi cel mai înspăimântător lucru si o consideram moartea pasiunii.
Desi au trecut multi ani de atunci toate le văd în fata ochilor de parcă ar fi acum. In cartierul unde mi-am julit fiecare centimetru de piele si unde mi-am spart capul de doua ori, dar când revin pe strada unde împreună cu alti zeci de copii învătam diverse lucruri parcă tot ce îmi doresc e să stau în fund în fata scării si să mă uit la blocuri. E acel sentiment pe care nu îl poti descrie. Parcă vorbesti cu strada care doar ea stie exact ce vrei să spui. Locurile care emană zâmbete, căldură si culoare chiar si în mijlocul iernii. Tin minte că desi eram mica de înăltime,ii "jucam" pe toti in jurul meu.
În spatele blocului era plăcerea noastră să ne jucăm deoarece era o stradă ingusta unde circulau rar masini,langa bloc era o grădină în care adesea ne jucam de-a mama si de-a tata, elasticul, 1 2 3 la perete stai si alte jocuri care nu aveau nevoie de mult spatiu.
Primii prieteni sunt cei care la orice oră i-as suna si chiar dacă ar fi să îi sun după 20 ani as vorbi cu ei ca si cum nu i-am mai văzut de ieri. Primii prieteni nu se uită niciodată. Sunt ca înotul si mersul pe bicicletă. Când i-ai cunoscut, nu îi mai uiti ci îti intră la inimă.
Dragostea, sufletul, mintea, gandurile
De cand ma stiu mi-a placut misterul,
psihologia, misticul,parapsihologia si am fost foarte deschisa cam la tot ce implica unul din domeniile
mentionate mai sus si nu numai. De altfel, au fost dati in care am
cerut parerea unor specialisti si din prima s-au bucurat de interesul meu si de totala mea atentie
si disonibilitate. Cel mai mult mi-a captat “energiile”
ideea de hipnoza si mai ales ideea ca psihicul uman poate fi
programat exact ca o masina si cu mari influente asupra gandurilor si sentimentelor si personalitatii. Ma gandeam, …waaw… ce bine ar fi daca as putea sa ma programez in asa fel incat nici o problema sa nu ma mai atinga si sa nu imi mai disturbe echilibrul si linistea. Pare o idee destul de seducatoare. Cred
ca de aici a pornit ideea filmelor S.F. legate de programarea mintii si persoalitatii cu ajutorul chipurilor. Nu stiu cat de indelungat este efectul
acelor programari facute prin hipnoza, dar eu una, m-am hotarat sa incerc.Setea de cunoastere ma impinge intr-un domeniu , poate, periculos. Nu mi se pare, mai ales pentru ca as face-o din punctul de vedere al unui viitor psihoterapeut,care isi pune increderea intr-un specialist cu multa experienta si cu
foarte multa deschidere spre noi mijloace de tratament si cercetare. Acelasi
om, care ma va hipnotiza la momentul potrivit mi-a spus ca sentimentele sunt influentate de ganduri. Gandurile sunt si pot fi destul de usor influentate,controlate, programate. Daca facem o legatura intre programare si sentimente,
prin intermediul gandurilor imi ridic singura o intrebare destul de grea… pot fi programate oare si sentimentele? Daca
pun asa problema situatia nu pare foarte roz…. Adica, unde ar ramane ideea de romantism si dragoste care da peste cap si cea mai inerta persoana din punct de
vedere sentimental. Mi s-ar parea mult prea mecanica, rece,
“computerizata “ abordarea iubirii. Dar daca stau bine si ma gandesc, un dram de adevar e in ideea ca si sentimentele se pot influenta… poate chiar programa,nu( mai ales daca ele sunt reale si profunde). Tocmai mi-am delectat privirile
cu o reprezentatie de focuri de artificii si mi-au adus aminte de cele date de dragoste si mai ales de “actul” dragostei. Si nu ma refer la orgasmul in sine ci la armata de sentimente si senzatii pe care le simteam in momentul in care am facut pentru prima data
dragoste cu adevarat (nu primul act sexual). Apoi ceata , fumul lasat de praful ce prea frumos explodeaza ce ma invaluie pentru minute in sir se aseamana foarte bine cu sentimentele si senzatia de bine pe care o aveam in bratele iubitului si sub mangaierile lui ,cutereierata de hormonul fericirii si de
sangele-mi fierbinte pus in miscare ( mai alerta decat lenea cu care imi strabate de obicei venele-mi sanatoase). Uitandu-ma la acele frumoase lumini efemere mi-am adus aminte de filmul The
Matrix si cum mintea mea face repede analogii… mi-a trecut prin minte ca poate acele lumini colorate sunt date de fapt de un program care ruleaza cu ocazii speciale si la fel si fiecare sentiment, gand, senzatie sa fie un program, o functie a unui program. Atunci , programul meu de filozofie si “dizertatii
aberante” ar lua-o razna in momente astea. Imi mod normal sunt o persoana calda si sensibila, iar gandul ca de fapt totul ar putea fi tratat in termeni informatici.. cibernetici ma face sa ma
vad mult prea pragmatica decat sunt si si poate la fel de rece ca un medic“realist”, materialist….
Eu cred ca , de fapt in unele momente trebuie sa stim cum sa
jonglam cu aceste calitati programabile ale trasaturilor umane, ca putem, de fapt, sa ne facem viata mult mai frumoasa daca in momentele oportune ne-am programa gandurile, sentimentele, personalitatea. Ma leg atat de mult de sentimente si as vrea uneori ca ele sa poate fi cu adevarat setate exact ca un program,pentru ca o foarte mare parte din viata
am luptat si voi lupta cu propriile sentimente…pacat ca viata ma pune mereu sa lupt cu cele frumoase.Poate mi-ar fi mai usor sa lupt cu cele negative, dar din fericire pentru altii, ele dispar din interfata mea de la sine. Pana acum scriam despre dragoste
cu foarte mare implicare, cred ca e pentru prima data cand scriu cu detasare si chiar raceala. Mi-am dat seama ca dragoste apare, se aprinde , arde, flacara se stinge, ramane acel jar fiebinte, mocneste molcom…problema e ce fac oamenii cu acel jar…arunca apa rece a gandurilor negative? sau sufla un vant prielnic cu
speranta, gaduri pozitive si dorinta pura de a se bucura din nou de caldura dragostei. Unii ar zice ca sunt visatoare.. nu prea cred. Sunt mult prea analitica si ganditoare si mult prea curioasa in ceea ce priveste tainele omului si ale sufletului si mintii lui. Se pot scrie roamane si manuale intregi despre aceste
subiecte, atat de multe incat se poate umple o bibiloteca maricica. Din pacatenu sunt in masura sa emit teorii si sa dau sfaturi. In momentul in care voi putea sa afirm ca imi traiesc dragostea si ca am reala speranta si oarecum o “certitudine” ca ea va fi “ for a lifetime” , doar atunci, ma voi hazarda sa
mai scriu pentru cei ce vor veni dupa mine si pentru mine.. pentru a-mi aduce aminte de cele traite ( in momentele in care “hardul” mintii si sufletului meu va fi slabit).
psihologia, misticul,parapsihologia si am fost foarte deschisa cam la tot ce implica unul din domeniile
mentionate mai sus si nu numai. De altfel, au fost dati in care am
cerut parerea unor specialisti si din prima s-au bucurat de interesul meu si de totala mea atentie
si disonibilitate. Cel mai mult mi-a captat “energiile”
ideea de hipnoza si mai ales ideea ca psihicul uman poate fi
programat exact ca o masina si cu mari influente asupra gandurilor si sentimentelor si personalitatii. Ma gandeam, …waaw… ce bine ar fi daca as putea sa ma programez in asa fel incat nici o problema sa nu ma mai atinga si sa nu imi mai disturbe echilibrul si linistea. Pare o idee destul de seducatoare. Cred
ca de aici a pornit ideea filmelor S.F. legate de programarea mintii si persoalitatii cu ajutorul chipurilor. Nu stiu cat de indelungat este efectul
acelor programari facute prin hipnoza, dar eu una, m-am hotarat sa incerc.Setea de cunoastere ma impinge intr-un domeniu , poate, periculos. Nu mi se pare, mai ales pentru ca as face-o din punctul de vedere al unui viitor psihoterapeut,care isi pune increderea intr-un specialist cu multa experienta si cu
foarte multa deschidere spre noi mijloace de tratament si cercetare. Acelasi
om, care ma va hipnotiza la momentul potrivit mi-a spus ca sentimentele sunt influentate de ganduri. Gandurile sunt si pot fi destul de usor influentate,controlate, programate. Daca facem o legatura intre programare si sentimente,
prin intermediul gandurilor imi ridic singura o intrebare destul de grea… pot fi programate oare si sentimentele? Daca
pun asa problema situatia nu pare foarte roz…. Adica, unde ar ramane ideea de romantism si dragoste care da peste cap si cea mai inerta persoana din punct de
vedere sentimental. Mi s-ar parea mult prea mecanica, rece,
“computerizata “ abordarea iubirii. Dar daca stau bine si ma gandesc, un dram de adevar e in ideea ca si sentimentele se pot influenta… poate chiar programa,nu( mai ales daca ele sunt reale si profunde). Tocmai mi-am delectat privirile
cu o reprezentatie de focuri de artificii si mi-au adus aminte de cele date de dragoste si mai ales de “actul” dragostei. Si nu ma refer la orgasmul in sine ci la armata de sentimente si senzatii pe care le simteam in momentul in care am facut pentru prima data
dragoste cu adevarat (nu primul act sexual). Apoi ceata , fumul lasat de praful ce prea frumos explodeaza ce ma invaluie pentru minute in sir se aseamana foarte bine cu sentimentele si senzatia de bine pe care o aveam in bratele iubitului si sub mangaierile lui ,cutereierata de hormonul fericirii si de
sangele-mi fierbinte pus in miscare ( mai alerta decat lenea cu care imi strabate de obicei venele-mi sanatoase). Uitandu-ma la acele frumoase lumini efemere mi-am adus aminte de filmul The
Matrix si cum mintea mea face repede analogii… mi-a trecut prin minte ca poate acele lumini colorate sunt date de fapt de un program care ruleaza cu ocazii speciale si la fel si fiecare sentiment, gand, senzatie sa fie un program, o functie a unui program. Atunci , programul meu de filozofie si “dizertatii
aberante” ar lua-o razna in momente astea. Imi mod normal sunt o persoana calda si sensibila, iar gandul ca de fapt totul ar putea fi tratat in termeni informatici.. cibernetici ma face sa ma
vad mult prea pragmatica decat sunt si si poate la fel de rece ca un medic“realist”, materialist….
Eu cred ca , de fapt in unele momente trebuie sa stim cum sa
jonglam cu aceste calitati programabile ale trasaturilor umane, ca putem, de fapt, sa ne facem viata mult mai frumoasa daca in momentele oportune ne-am programa gandurile, sentimentele, personalitatea. Ma leg atat de mult de sentimente si as vrea uneori ca ele sa poate fi cu adevarat setate exact ca un program,pentru ca o foarte mare parte din viata
am luptat si voi lupta cu propriile sentimente…pacat ca viata ma pune mereu sa lupt cu cele frumoase.Poate mi-ar fi mai usor sa lupt cu cele negative, dar din fericire pentru altii, ele dispar din interfata mea de la sine. Pana acum scriam despre dragoste
cu foarte mare implicare, cred ca e pentru prima data cand scriu cu detasare si chiar raceala. Mi-am dat seama ca dragoste apare, se aprinde , arde, flacara se stinge, ramane acel jar fiebinte, mocneste molcom…problema e ce fac oamenii cu acel jar…arunca apa rece a gandurilor negative? sau sufla un vant prielnic cu
speranta, gaduri pozitive si dorinta pura de a se bucura din nou de caldura dragostei. Unii ar zice ca sunt visatoare.. nu prea cred. Sunt mult prea analitica si ganditoare si mult prea curioasa in ceea ce priveste tainele omului si ale sufletului si mintii lui. Se pot scrie roamane si manuale intregi despre aceste
subiecte, atat de multe incat se poate umple o bibiloteca maricica. Din pacatenu sunt in masura sa emit teorii si sa dau sfaturi. In momentul in care voi putea sa afirm ca imi traiesc dragostea si ca am reala speranta si oarecum o “certitudine” ca ea va fi “ for a lifetime” , doar atunci, ma voi hazarda sa
mai scriu pentru cei ce vor veni dupa mine si pentru mine.. pentru a-mi aduce aminte de cele traite ( in momentele in care “hardul” mintii si sufletului meu va fi slabit).
sâmbătă, 5 februarie 2011
Zambet de actor
Zambet de actor
Realitatea ma impiedica sa ajung la tine... e ca un zid pe care nu pot sa-l sar, sau pot si nu vreau...
Mi-e frica, si nu mi-e frica ca tu nu ai mai fi acolo ci de faptul ca m-ai putea rani m-ai respinge, poate ca asta cred eu. Poate ca ceea ce cred eu e total gresit sau e cat se poate de adevarat. Nu am de unde sa stiu si nici curaj sa te intreb,sa aflu.
Oricum daca ai veni langa mine nu pentru totdeauna, pentru cateva secunde ai observa cu usurinta ca pe partea mea de zid scrie....TE IUBESC. Nu stiu pe partea ta ce scrie, poate.. PRIETENIE, sau nici macar atat (poate nu insemn NIMIC pentru tine si mi-e frica sa incerc sa aflu). As putea sa daram zidul asta ce ne desparte prin cateva cuvinte, cateva cuvinte care ti-ar spune ceea ce simt pentru tine.
Pare simplu ?! dar NU, nu e... si sti de ce? Pentru ca tu ai putea construi altul pe care n-as mai indrazni sa-l ating nici un privirea. Mi-as face rau mie, doar as scrie pe partea mea. TE-AM IUBIT apoi am sa merg mai departe si am sa pastrez tot pt mine.
Acest zid numit REALITATE ma opreste si pentru ca tu meriti ceea ce-ti doresti. Iar eu o sa ma ascund in continuare sub acel zambet fals, un zambet de actor :X
Realitatea ma impiedica sa ajung la tine... e ca un zid pe care nu pot sa-l sar, sau pot si nu vreau...
Mi-e frica, si nu mi-e frica ca tu nu ai mai fi acolo ci de faptul ca m-ai putea rani m-ai respinge, poate ca asta cred eu. Poate ca ceea ce cred eu e total gresit sau e cat se poate de adevarat. Nu am de unde sa stiu si nici curaj sa te intreb,sa aflu.
Oricum daca ai veni langa mine nu pentru totdeauna, pentru cateva secunde ai observa cu usurinta ca pe partea mea de zid scrie....TE IUBESC. Nu stiu pe partea ta ce scrie, poate.. PRIETENIE, sau nici macar atat (poate nu insemn NIMIC pentru tine si mi-e frica sa incerc sa aflu). As putea sa daram zidul asta ce ne desparte prin cateva cuvinte, cateva cuvinte care ti-ar spune ceea ce simt pentru tine.
Pare simplu ?! dar NU, nu e... si sti de ce? Pentru ca tu ai putea construi altul pe care n-as mai indrazni sa-l ating nici un privirea. Mi-as face rau mie, doar as scrie pe partea mea. TE-AM IUBIT apoi am sa merg mai departe si am sa pastrez tot pt mine.
Acest zid numit REALITATE ma opreste si pentru ca tu meriti ceea ce-ti doresti. Iar eu o sa ma ascund in continuare sub acel zambet fals, un zambet de actor :X
As vrea sa te iubesc
As vrea sa te iubesc
Iti voi da un sarut,o voi face incet...
va fi dulce...
Fara ca tu sa-ti dai seama
buzele mele iti vor cauta chipul
pentru al desena ...
Iti voi trimite sentimentele
care le-ai starnit in sufletul meu
Iti voi da toata dragostea din lume...
Iti voi darui caldura si seninatate.
Voi zbura dincolo de imaginatie
pentru a trai un intens moment de dragoste.
Si iti voi darui cheia gradinii mele cu vise,
acel loc secret ascuns de timp
unde stiam ca tu...intr-o zi vei intra
pentru a lasa un fragment de fericire.
Voi avea mereu cu mine cuvintele tale.
Voi incatusa sunetul vocii tale
pentru a te asculta in zilele fara soare.
As vrea sa te iubesc cum nu am mai facut-o...
cum se iubesc lucrurile cele mai frumoase.
As vrea sa te iubesc mai mult decat viata mea,
cum numai zeii o pot face,in umbra dintre inima si suflet.
Si ma amagesc ca vei fi acolo sa ma astepti,
in lumea fanteziei pe care am construito pentru noi,
unde va trai pentru todeauna dragostea noastra...
"Schimbarea a inceput in ziua in care i-a spus ca o iubeste.Te iubesc intra-n corpul,nu,trupul ei-mar,musca cu pofta pana la cotor,sau desfaci marul in doua,de-o parte hainele,de cealalta ea.La mijloc te iubesc separand..." Oglinda-Cristian Mihai Pomohaci
Si nu uita
Dragostea invinge!
Iti voi da un sarut,o voi face incet...
va fi dulce...
Fara ca tu sa-ti dai seama
buzele mele iti vor cauta chipul
pentru al desena ...
Iti voi trimite sentimentele
care le-ai starnit in sufletul meu
Iti voi da toata dragostea din lume...
Iti voi darui caldura si seninatate.
Voi zbura dincolo de imaginatie
pentru a trai un intens moment de dragoste.
Si iti voi darui cheia gradinii mele cu vise,
acel loc secret ascuns de timp
unde stiam ca tu...intr-o zi vei intra
pentru a lasa un fragment de fericire.
Voi avea mereu cu mine cuvintele tale.
Voi incatusa sunetul vocii tale
pentru a te asculta in zilele fara soare.
As vrea sa te iubesc cum nu am mai facut-o...
cum se iubesc lucrurile cele mai frumoase.
As vrea sa te iubesc mai mult decat viata mea,
cum numai zeii o pot face,in umbra dintre inima si suflet.
Si ma amagesc ca vei fi acolo sa ma astepti,
in lumea fanteziei pe care am construito pentru noi,
unde va trai pentru todeauna dragostea noastra...
"Schimbarea a inceput in ziua in care i-a spus ca o iubeste.Te iubesc intra-n corpul,nu,trupul ei-mar,musca cu pofta pana la cotor,sau desfaci marul in doua,de-o parte hainele,de cealalta ea.La mijloc te iubesc separand..." Oglinda-Cristian Mihai Pomohaci
Si nu uita
Dragostea invinge!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)