Dragostea, sufletul, mintea, gandurile

De cand ma stiu mi-a placut misterul,

psihologia, misticul,parapsihologia si am fost foarte deschisa cam la tot ce implica unul din domeniile
mentionate mai sus si nu numai. De altfel, au fost dati in care am
cerut parerea unor specialisti si din prima s-au bucurat de interesul meu si de totala mea atentie
si disonibilitate. Cel mai mult mi-a captat “energiile”
ideea de hipnoza si mai ales ideea ca psihicul uman poate fi
programat exact ca o masina si cu mari influente asupra gandurilor si sentimentelor si personalitatii. Ma gandeam, …waaw… ce bine ar fi daca as putea sa ma programez in asa fel incat nici o problema sa nu ma mai atinga si sa nu imi mai disturbe echilibrul si linistea. Pare o idee destul de seducatoare. Cred
ca de aici a pornit ideea filmelor S.F. legate de programarea mintii si persoalitatii cu ajutorul chipurilor. Nu stiu cat de indelungat este efectul
acelor programari facute prin hipnoza, dar eu una, m-am hotarat sa incerc.Setea de cunoastere ma impinge intr-un domeniu , poate, periculos. Nu mi se pare, mai ales pentru ca as face-o din punctul de vedere al unui viitor psihoterapeut,care isi pune increderea intr-un specialist cu multa experienta si cu
foarte multa deschidere spre noi mijloace de tratament si cercetare. Acelasi
om, care ma va hipnotiza la momentul potrivit mi-a spus ca sentimentele sunt influentate de ganduri. Gandurile sunt si pot fi destul de usor influentate,controlate, programate. Daca facem o legatura intre programare si sentimente,
prin intermediul gandurilor imi ridic singura o intrebare destul de grea… pot fi programate oare si sentimentele? Daca
pun asa problema situatia nu pare foarte roz…. Adica, unde ar ramane ideea de romantism si dragoste care da peste cap si cea mai inerta persoana din punct de
vedere sentimental. Mi s-ar parea mult prea mecanica, rece,
“computerizata “ abordarea iubirii. Dar daca stau bine si ma gandesc, un dram de adevar e in ideea ca si sentimentele se pot influenta… poate chiar programa,nu( mai ales daca ele sunt reale si profunde). Tocmai mi-am delectat privirile
cu o reprezentatie de focuri de artificii si mi-au adus aminte de cele date de dragoste si mai ales de “actul” dragostei. Si nu ma refer la orgasmul in sine ci la armata de sentimente si senzatii pe care le simteam in momentul in care am facut pentru prima data
dragoste cu adevarat (nu primul act sexual). Apoi ceata , fumul lasat de praful ce prea frumos explodeaza ce ma invaluie pentru minute in sir se aseamana foarte bine cu sentimentele si senzatia de bine pe care o aveam in bratele iubitului si sub mangaierile lui ,cutereierata de hormonul fericirii si de
sangele-mi fierbinte pus in miscare ( mai alerta decat lenea cu care imi strabate de obicei venele-mi sanatoase). Uitandu-ma la acele frumoase lumini efemere mi-am adus aminte de filmul The
Matrix si cum mintea mea face repede analogii… mi-a trecut prin minte ca poate acele lumini colorate sunt date de fapt de un program care ruleaza cu ocazii speciale si la fel si fiecare sentiment, gand, senzatie sa fie un program, o functie a unui program. Atunci , programul meu de filozofie si “dizertatii
aberante” ar lua-o razna in momente astea. Imi mod normal sunt o persoana calda si sensibila, iar gandul ca de fapt totul ar putea fi tratat in termeni informatici.. cibernetici ma face sa ma
vad mult prea pragmatica decat sunt si si poate la fel de rece ca un medic“realist”, materialist….
Eu cred ca , de fapt in unele momente trebuie sa stim cum sa
jonglam cu aceste calitati programabile ale trasaturilor umane, ca putem, de fapt, sa ne facem viata mult mai frumoasa daca in momentele oportune ne-am programa gandurile, sentimentele, personalitatea. Ma leg atat de mult de sentimente si as vrea uneori ca ele sa poate fi cu adevarat setate exact ca un program,pentru ca o foarte mare parte din viata
am luptat si voi lupta cu propriile sentimente…pacat ca viata ma pune mereu sa lupt cu cele frumoase.Poate mi-ar fi mai usor sa lupt cu cele negative, dar din fericire pentru altii, ele dispar din interfata mea de la sine. Pana acum scriam despre dragoste
cu foarte mare implicare, cred ca e pentru prima data cand scriu cu detasare si chiar raceala. Mi-am dat seama ca dragoste apare, se aprinde , arde, flacara se stinge, ramane acel jar fiebinte, mocneste molcom…problema e ce fac oamenii cu acel jar…arunca apa rece a gandurilor negative? sau sufla un vant prielnic cu
speranta, gaduri pozitive si dorinta pura de a se bucura din nou de caldura dragostei. Unii ar zice ca sunt visatoare.. nu prea cred. Sunt mult prea analitica si ganditoare si mult prea curioasa in ceea ce priveste tainele omului si ale sufletului si mintii lui. Se pot scrie roamane si manuale intregi despre aceste
subiecte, atat de multe incat se poate umple o bibiloteca maricica. Din pacatenu sunt in masura sa emit teorii si sa dau sfaturi. In momentul in care voi putea sa afirm ca imi traiesc dragostea si ca am reala speranta si oarecum o “certitudine” ca ea va fi “ for a lifetime” , doar atunci, ma voi hazarda sa
mai scriu pentru cei ce vor veni dupa mine si pentru mine.. pentru a-mi aduce aminte de cele traite ( in momentele in care “hardul” mintii si sufletului meu va fi slabit).