Motto: “Nu-mi pot închipui o nevoie mai puternică în copilărie ca nevoia de protecţie paternă” Sigmund Freud, "Disconfort în cultură"
"Taticii zilelor noastre sunt din ce în ce mai implicati în cresterea copiilor. Si nu este o implicare superficiala. Vedem tot mai multi barbati care îsi însotesc partenerele la maternitate si chiar asista la nastere. Barbati care învata cum se face toaleta bebelusului de îndata ce este adus acasa de la maternitate. Barbati care hranesc copilul cu biberonul. Barbati care ies la plimbare cu cel mic. Barbati care însotesc copilul la gradinita sau la scoala. În aceasta perioada în care femeia capata tot mai multe puteri sociale este firesc ca o parte din rolul ei în familie sa fie împartit cu barbatul."
Rolul tatălui, prin exersarea funcţiei paterne este să stabilească un echilibru între legea impusă (restricţii) şi dorinţa copilului. Totodată, tata ca reprezentant al autorităţii are rol major în formarea conştiinţei morale, a Supraeului copilului. Având în vedere că autoritatea se exercită prin impunerea unor reguli, care au ca scop trasarea limitelor şi că la vârsta şcolară mică regula devine fenomen central, un reper ce-l ajută în adaptare, am observat că deprivarea paternă creează dificultăţi în formarea unei imagini pozitive despre autoritate. Lipsind din structura familiei şi nefiind înlocuit cu o altă persoană de sex masculine care să exercite funcţia paternă copiii din aceste familii resping autoritatea sau chiar încearcă să o înfrunte.
Tatăl, mediator între copil şi societate. Modul în care au fost educaţi părinţii în familiile lor de origine îşi pun amprenta asupra personalităţii lor. Aceştia, vrând nevrând, tind să reproducă aceste modele în relaţiile lor cu proprii copii. Deşi, fiecare părinte încearcă să înveţe din greşelile resimţite în copilăria sa, sunt momente când acestea se întâmplă inevitabil. Astfel, tatăl, cu toată moştenirea educaţională în spate de la propria familie şi cu modelele parentale, inconştient tinde să-şi educe copilul în spiritul în care a fost el educat, deşi conştient încearcă să îşi regândească aspectele copilăriei prin prisma propriului copil. În tot acest proces psihologic de regândire a unor modele comportamentale dobândite, el pune amprenta asupra viitorului adult. În relaţia părinte-copil, rolul tatălui în educaţia copilului şi formarea sa ca adult este unul fundamental. În opera freudiană tatăl este cel care stabileşte “organizările sociale, limitele morale…”. Impunerea limitelor şi împiedicarea unei relaţii fuzionale între mamă şi copil revine, de asemenea, tatălui ca garant al legilor şi normelor în cadrul familiei. Tatăl trebuie să fie capabil să conjuge dragostea faţă de copil cu legea (norma), mesajul pe care îl transmite copilului fiind : « Îţi spun NU pentru că te iubesc ! ». Pentru a se dezvolta copilul are nevoie de repere, nu doar de o satisfacere imediată a dorinţelor. Tatăl trebuie să fie conştient de importanţa implicării lui în educaţia copilului. Ceea ce este foarte grav şi poate avea efect traumatic asupra copilului nu este numai absenţa tatălui ci şi indiferenţa şi dezinteresul acestuia faţă de copil. Tata are rol securizant prin însăşi impunerea cadrului deci a limitelor. Totodată, tatăl ca reprezentant al autorităţii are rol major în formarea conştiinţei morale, a Supraeului copilului. Indiferent de motivele care stau la baza absenţei tatălui din familie, în fond este vorba despre o separare părinte-copil. Această separare poate fi resimţită ca un abandon de către copil. Părinţii au privilegiul de a se afla sau de a ocupa funcţia de modele de identificare chiar de la începutul acestui proces de dezvoltare. Absenţa tatălui nu anulează nevoia de identificare a copilului ci, pune doar, în dificultate realizarea ei. Prezenţa fizică a acestuia în cadrul familiei creşte gradul de valorizare a sa de către copii, conferind acestora sentimentul de securitate şi protecţie. Exersarea funcţiei paterne îi determină pe copii să-l valorizeze. Nevoia unui model masculin de identificare pentru băieţi şi construirea imaginii sexului opus pentru fete, au ca obiect tatăl. Prin absenţa sa, frustrează copiii de satisfacerea acestei identificări şi implicit, perturb dezvoltarea firească a acestora. Deci, tatăl este extrem de„ valoros” pentru dezvoltarea personalităţii. Între factorii integrarea supraeului şi reacţia la autoritate se constată o corelaţie pozitivă: cu cât supraeul este mai integrat în structura personalităţii cu atât copilul accept mai uşor autoritatea. Prin limitele care le impune tatăl se împiedică evoluţia relaţiei mamă-copil spre o relaţie fuzională. Aceste limite servesc drept repere pentru o dezvoltare normală a personalităţii copilului. Reprezentarea schemei corporale se construieşte pornind de la reperele spaţiale, iar capacitatea de aşteptare se dezvoltă pornind de la reperele temporale. Toate aceste repere sunt oferite copilului prin limitele care i se impun. Reperele temporale impuse prin amânarea satisfacerii dorinţelor, îl ajută pe copil să-şi dezvolte capacitatea de reprezentare a lumii şi a propriei persoane. De asemenea, această amânare îi va permite copilului să treacă de la principiul plăcerii, conform căruia caută satisfacerea imediată a dorinţelor, la principiul realităţii, conform căruia copilul trebuie să-şi evalueze dorinţele în raport cu normele şi regulile existente în societatea în care trăieşte. Pentru a impune aceste limite, tatăl trebuie să fie prezent atât fizic cât şi în discursul mamei. Dacă mama vorbeşte copiilor despre tatăl lor, chiar dacă acesta petrece foarte puţin timp cu ei, el va fi mereu pezent în mintea copiilor. Prin trecerea de la principiul realităţii la principiul plăcerii, copilul, îşi dezvoltă capacitatea de integrare socială. Jean Marie Petitclerc în „Violence et les jeunes” spunea că „O societate fără tată este o societate fără repere”; adică societatea în care rolul tatălui este foarte estompat este o societate în derivă. Copiii cărora nu li se impun limite sau restricţii de către tată, nu vor învăţa să suporte frustrarea, iar în faţa frustrării vor deveni agresivi. Rolul esenţial al autorităţii paterne este de a securiza şi de a responsabiliza. Responsabilizând copilul, i se oferă acestuia posibilitatea de a-şi câştiga încrederea în sine. A-l responsabiliza semnifică în acelaşi timp a-i oferi posibilitatea de a-şi dezvolta capacitatea de a fi actorul propriei vieţi. Atunci când mamei îi este foarte clar ce simte la nivel afectiv faţă de persoana de sex opus lângă care trăieşte, ce aşteaptă de la această persoană şi ce este dispusă să-i ofere, ea devine capabilă şi credibilă în faţa copiilor în a defini rolul tatălui, statutul lui în familie. Lacan spune că „tatăl este cel pe care-l autorizează mama să fie”. Absenţa tatălui privează copilul de sentimentele de securitate şi de modelul de identificare, generând la nivelul personalităţii acestuia o scădere a încrederii în sine şi o reducere a capacităţii de adaptare şi relaţionare. Rolul tatălui, prin exersarea funcţiei paterne este să stabilească un echilibru între legea impusă (restricţii) şi dorinţa copilului. Lipsind din structura familiei şi nefiind înlocuit cu o altă persoană de sex masculuin, care să exercite funcţia paternă, iar mama având dificultăţi în exercitarea autorităţii, copiii din aceste familii nu-şi pot forma o imagine pozitivă despre autoritate. Autoritatea se exercită prin impunerea unor reguli care au ca scop trasarea limitelor. Regula devine fenomen central, un fel de certitudine ce-i ajută pe copii în adaptare şi pe care o consideră reper. Corelaţia semnificativă a factorilor valorizarea tatălui şi reacţia la autoritate denotă faptul că reacţiile copilului faţă de autoritate şi reprezentanţii acesteia sunt strâns legate de calitatea relaţiei pe care copilul o are cu tatăl său. Astfel, putem spune că absenţa tatălui perturbă atât dezvoltarea personalităţii copilului cât şi întreaga funcţionare a familiei. În aceste condiţii familia care reprezintă matricea psiho-socială în care se dezvoltă copilul, îşi pierde funcţiile educative şi nu mai poate oferi un model relaţional pe care copilul să şi-l introiecteze.
Legatura paterna
Psihologul M.Z.-este de parere ca tatal este capabil în egala masura ca si mama sa acorde copilului îngrijiri de calitate. Însa, conform legilor naturii, în primele luni de viata, copilul are nevoie de mama. Legatura care se formeaza între mama si bebelus înca de când acesta se afla în burtica ei se pastreaza si dupa nastere. De aceea, micutul are nevoie de fiinta care i-a dat viata, careia îi recunoaste vocea, mirosul si chiar starile emotionale. Din acest motiv, plecarea mamei de lânga bebelus prea devreme poate avea un impact emotional negativ asupra micutului. Dar în masura în care tatal si-a facut simtita prezenta în timpul sarcinii, a vorbit cu bebelusul, l-a mângâiat prin burtica mamei, se creeaza de asemenea o legatura între el si copil. Oricum, prezenta tatalui alaturi de mama si copil în primul an de viata este mult mai importanta decât oricare bunica, matusa sau dadaca
joi, 19 mai 2011
Triunghiul conjugal
Dragostea debuteaza, de obicei, prin "starea de indragostire" care nu este nimic altceva decat "atentia anormal fixata asupra altei persoane".
Atractia fizica si psihica este constientizata de noi sub forma unei placute tensiuni care vectorizeaza si regleaza comportamentul erotic si conjugal. Ea devine o sursa de energie, generatoare de conduite, atitudini, ganduri si actiuni cu caracter pozitiv fata de persoana iubita, menite sa ii releve continuu celui care iubeste, calitatile de care se simte atras, pe care le intuieste, doreste si admira la partenerul sau. Astfel, atractia sustine energetic pozitivarea comportamentului de parteneriat, aceasta avand ca rezultat regenerarea atractiei care se constituie ca mecanism circular de autointretinere si autodezvoltarea a vietii de cuplu.
Constientizarea motivelor de atractie fata de persoana iubita conduce fie la permanentizarea si cristalizarea atitudinilor de valorizare, alimentand noi necesitati de cunoastere si comunicare fata de aceasta, fie la o diminuare a tensiunii emotionale, pana la stingerea acesteia, ca urmare a scaderii "nevoii de celalalt". Dorinta si nevoia de celalalt scad, de obicei, in cazul in care, dupa perioada de "indragostire", apare evaluarea reala, "scanarea" celuilalt prin filtrul obiectivitatii. "Obiectul" iubirii este deopotriva si "obiect de cunoastere", complicand drumul pe care il parcurge cuplul si conditionandu-l de sansa unei reinfiintari perpetue. Adesea "triunghiul conjugal" poate aparea cand am depasit idealizarea partenerului si incepem sa vedem realitatea.
Pe nisipuri miscatoare
Suntem tentati sa nu ii reabilitam, cel putin din punct de vedere moral, pe cei care isi sacrifica linistea familiala pentru nisipurile miscatoare ale relatiilor extraconjugale. Fiecare caz este o istorie aparte, cu detalii mai mult sau mai putin curioase.
Unii au aventuri pentru a se simti importanti, altii pentru ca se tem ca partenerul lor devine mult prea important ca statut socio-profesional sau economic, si a treia categorie pentru ca, treptat, constata ca nu suporta ideea de fi cu o singura persoana pentru intreaga viata.
Infidelitatea apare si atunci cand unul dintre parteneri doreste sa demonstreze ca are succes la sexul opus (fie in perioadele critice ale vietii - andropauza, pierderea locului de munca, supraincarcare in planul esponsabilitatilor parentale, fie in perioadele de "glorie" caracterizate prin succes profesional, castiguri financiare mari). Nemultumirile si sentimentele refulate duc deci si ele in aceiasi directie, astfel incat noutatea pe care o imprima o noua relatie reprezinta o tentatie la care putini rezista. Rezistenta este conferita, de fapt, de o structura psihologica puternica, nemarcata de traume emotionale din copilarie si adolescenta. In plus, "rezistenta" la infidelitate este o consecinta a unei bune relatii de cuplu.
Semne de infidelitate
Care sunt cele mai intalnite situatii si clisee verbale sau atitudinale care apar atunci cand o a treia persoana intervine in cuplu? Prima reactie si cea mai frecventa a unei sotii inselate este sa dea vina pe "cealalta" pentru toate problemele din casnicia ei.
Femeia, mai mult decat barbatul, datorita particularitatilor psihologice, cauta stabilitate, siguranta si protectie emotionala intr-o casnicie. De regula, ea se daruieste familiei, fiind tot timpul prinsa intre responsabilitatile profesionale, maritale si parentale. Uneori, ea este coplesita si de responsabilitatile financiare si de planificare a bugetului familial. Este atat de ocupata, incat, nici nu mai observa ca partenerul nu ii mai face complimente, nu ii mai aduce flori, este distant si rece, intarzie deseori seara gasind tot felul de scuze, de regula, de ordin profesional, si adoarme imediat.
De fapt, cei doi nu mai comunica. Pe acest fond, in momentul in care afla ca este inselata, femeia are o reactie de soc, incarcata de revolta si agresivitate. Apoi ea incepe sa prelucreze rational ceea ce i se intampla, gasind de cele mai multe ori motivatii externe cuplului pentru infidelitatea sotului. Sotia inselata doreste sa inteleaga de ce i s-a intamplat tocmai ei acest lucru.
Atractia fizica si psihica este constientizata de noi sub forma unei placute tensiuni care vectorizeaza si regleaza comportamentul erotic si conjugal. Ea devine o sursa de energie, generatoare de conduite, atitudini, ganduri si actiuni cu caracter pozitiv fata de persoana iubita, menite sa ii releve continuu celui care iubeste, calitatile de care se simte atras, pe care le intuieste, doreste si admira la partenerul sau. Astfel, atractia sustine energetic pozitivarea comportamentului de parteneriat, aceasta avand ca rezultat regenerarea atractiei care se constituie ca mecanism circular de autointretinere si autodezvoltarea a vietii de cuplu.
Constientizarea motivelor de atractie fata de persoana iubita conduce fie la permanentizarea si cristalizarea atitudinilor de valorizare, alimentand noi necesitati de cunoastere si comunicare fata de aceasta, fie la o diminuare a tensiunii emotionale, pana la stingerea acesteia, ca urmare a scaderii "nevoii de celalalt". Dorinta si nevoia de celalalt scad, de obicei, in cazul in care, dupa perioada de "indragostire", apare evaluarea reala, "scanarea" celuilalt prin filtrul obiectivitatii. "Obiectul" iubirii este deopotriva si "obiect de cunoastere", complicand drumul pe care il parcurge cuplul si conditionandu-l de sansa unei reinfiintari perpetue. Adesea "triunghiul conjugal" poate aparea cand am depasit idealizarea partenerului si incepem sa vedem realitatea.
Pe nisipuri miscatoare
Suntem tentati sa nu ii reabilitam, cel putin din punct de vedere moral, pe cei care isi sacrifica linistea familiala pentru nisipurile miscatoare ale relatiilor extraconjugale. Fiecare caz este o istorie aparte, cu detalii mai mult sau mai putin curioase.
Unii au aventuri pentru a se simti importanti, altii pentru ca se tem ca partenerul lor devine mult prea important ca statut socio-profesional sau economic, si a treia categorie pentru ca, treptat, constata ca nu suporta ideea de fi cu o singura persoana pentru intreaga viata.
Infidelitatea apare si atunci cand unul dintre parteneri doreste sa demonstreze ca are succes la sexul opus (fie in perioadele critice ale vietii - andropauza, pierderea locului de munca, supraincarcare in planul esponsabilitatilor parentale, fie in perioadele de "glorie" caracterizate prin succes profesional, castiguri financiare mari). Nemultumirile si sentimentele refulate duc deci si ele in aceiasi directie, astfel incat noutatea pe care o imprima o noua relatie reprezinta o tentatie la care putini rezista. Rezistenta este conferita, de fapt, de o structura psihologica puternica, nemarcata de traume emotionale din copilarie si adolescenta. In plus, "rezistenta" la infidelitate este o consecinta a unei bune relatii de cuplu.
Semne de infidelitate
Care sunt cele mai intalnite situatii si clisee verbale sau atitudinale care apar atunci cand o a treia persoana intervine in cuplu? Prima reactie si cea mai frecventa a unei sotii inselate este sa dea vina pe "cealalta" pentru toate problemele din casnicia ei.
Femeia, mai mult decat barbatul, datorita particularitatilor psihologice, cauta stabilitate, siguranta si protectie emotionala intr-o casnicie. De regula, ea se daruieste familiei, fiind tot timpul prinsa intre responsabilitatile profesionale, maritale si parentale. Uneori, ea este coplesita si de responsabilitatile financiare si de planificare a bugetului familial. Este atat de ocupata, incat, nici nu mai observa ca partenerul nu ii mai face complimente, nu ii mai aduce flori, este distant si rece, intarzie deseori seara gasind tot felul de scuze, de regula, de ordin profesional, si adoarme imediat.
De fapt, cei doi nu mai comunica. Pe acest fond, in momentul in care afla ca este inselata, femeia are o reactie de soc, incarcata de revolta si agresivitate. Apoi ea incepe sa prelucreze rational ceea ce i se intampla, gasind de cele mai multe ori motivatii externe cuplului pentru infidelitatea sotului. Sotia inselata doreste sa inteleaga de ce i s-a intamplat tocmai ei acest lucru.
EVALUAREA PUNCTELOR FORTE ŞI A SLĂBICIUNILOR DIN RELAŢIA DE CUPLU
Gândiţi-vă bine înainte să scrieţi răspunsurile la următoarele întrebări şi încercaţi să-l (o) convingeţi pe partener (parteneră) să facă acelaşi lucru. Apoi citiţi ce a scris celălalt, însă nu în prezenţa acestuia. Răspunsurile dumneavoastră pot fi baza unei şedinţe constructive de stabilire a ţelurilor, împreună cu alte abordări faţă de ţinerea în frâu a furiei şi de creştere a comunicării, subliniate în acest articol.
1. Ce îmi place cel mai mult la soţul (soţia) mea? Care sunt motivele pentru care vreau să continuu să trăiesc alături de el/ea?
2. Dacă aş avea o baghetă magică şi aş putea schimba trei lucruri la el/ea, care ar fi acelea? (Încercaţi să vă gândiţi la un exemplu concret, recent.)
3. În ce fel modul meu obişniut de a reacţiona la probleme mă face şi mai nefericit(ă)?4. Dacă aş putea schimba două lucruri la mine însumi (însămi), care ar fi acelea?
CÂTEVA SFATURI
1. Fiţi amândoi dispuşi să recunoaşteţi drepturile partenerului (partenerei) de a-şi exprima sentimentele în mod deschis şi sincer.
2. Fiţi flexibili în negocierea conflictelor. Dacă nu vă îndoiţiţi vă rupeţi.
3. Exprimaţi-vă aprecierea faţă eforturile şi încercările partenerului (partenerei).
4. Încercaţi să vă păstraţi simţul perspectivei şi al umorului.
Bărbaţii au multe probleme în relaţiile intime, cum ar fi: (1) slaba capacitate de a identifica şi de a procesa sentimentele sau de a face faţă stresului, (2) sentimente acute de frustrare, slăbiciune şi furie şi (3) dificultăţi în capacitatea de a se juca sau bucura de activităţi fără un ţel anume. Dacă totuşi se hotărăsc să-şi exprime aceste sentimente, ei riscă să fie criticaţi de bărbaţi şi uneori şi de femei. Iar teama absolută – cea de a fi homosexual – îi împiedică pe mulţi bărbaţi să rişte o apropiere emoţională de un bărbat şi astfel să primească un sprijin în acest sens.
În final, atât bărbaţii cât şi femeile pot beneficia de pe urma învăţării cum să-şi înţeleagă mai bine comportamentul şi atitudinile pe care ei “trebuie” să le aibă – o programare care ne face rău din punct de vedere psihologic şi care ne face să ne temem de adoptarea unor atitudini criticate de societate. Învăţând să privim multe dintre atitudinile dintr-o relaţie ca o consecinţă naturală a felului în care bărbatii şi femeile sunt crescuţi, putem învăţa să nu mai credem că totul se referă la noi şi să nu mai fim atât de tulburaţi atunci când partenerul (partenera) nu se comportă aşa cum ne-am dori. Când facem acest lucru însă, e foarte important să nu renunţăm la preferinţele, dorinţele şi speranţele noastre că partenerul (partenera) va comunica mai bine cu noi. Scopul este mai degrabă să renunţăm la acele exigenţe sau la acel trebuie absolut. Nu ne putem aştepta ca cineva cu carenţe emoţionale să nu mai aibă aceste carenţe sau ca o persoană care nu suportă să vorbească cu noi sau să ne atingă să se schimbe imediat. Renunţând la exigenţe – şi înfruntând realitatea crudă în care partenerul (partenera) se află deocamdată – ne sporim şansele de a produce un agent al schimbării eficient.
Plecând de la lucrările unor cercetători ca Eleanor Maccoby, Carol Gillian, Deborah Tannen şi John Gottman, am realizat un rezumat al diferenţelor-cheie între felurile în care femeile şi bărbaţii văd relaţiile intime şi discută despre probleme.
Ea: Simte nevoia să vorbească, să facă dragoste. Cu cât el se retrage mai mult, cu atât ea insistă, îl obligă şi vorbeşte cu el ore în şir despre această problemă. Ea întreabă mereu: “Tu ce crezi?” şi, nefiind în stare să suporte distanţa, încearcă să treacă de zidul lui şi să ajungă la nivelul emoţional.
El: Nu îl mai interesează sexul aşa cum o făcea înainte şi în plus a avut nişte probleme cu erecţia ultima dată când au făcut sex. Vrea ca el să aibă controlul asupra momentului când fac sex pentru a avea certitudinea că “performanţa” sa va fi una reuşită. El crede că totul e în regulă în căsnicia lor, dar nu se simte în stare de intimitatea pe care ea o doreşte.
Imaginaţi-va cum ar comunica ei mult mai bine – dacă fiecare ar renunţa puţin la atitudinea sa şi ar negocia în mod flexibil.
CONTRACTUL LUI W. ŞI AL LUI A.
Fiecare dintre noi, în deplinătatea facultăţilor mintale şi dorind să sporim Statutul Uniunii noastre, este de acord cu următoarele. Vom continua să facem eforturi chiar dacă suntem de părere că celălalt nu face acelaşi lucru.
W. 1. Mă voi abţine de la a deveni foarte furios sau defensiv dacă A. mă critică şi voi încerca să îi arăt ceea ce cred eu că am înţeles din ceea ce-mi spune.
2. Îmi voi asuma responsabilitatea totală de a avea grijă de copii două zile pe săptămână (îi voi ajuta să facă baie, să-şi facă temele, le voi da să mănânce şi i voi duce la culcare).
3. Voi pune în discuţie credinţele iraţionale că partenera mea nu trebuie să mă dezamăgească şi că dacă o face este ceva de netolerat şi îngrozitor, făcând din ea o persoană bună de nimic.
Semnătura:................................................. Data
A. 1. Îmi voi exprima afecţiunea faţă de W. de cel puţin trei ori săptămâna asta sau îi voi spune cât de mult apreciez ceva ce a făcut; şi mă voi abţine de la a-l critica pentru “mărunţişuri”.
2. Voi găti ceva special, ce-i place lui W., de două ori pe săptămână.
3. Voi pune în discuţie credinţa iraţională că partenerul meu nu trebuie să mă dezamăgească în nici un fel, iar dacă o face este ceva îngrozitor şi de netolerat şi înseamnă că el nu este bun de nimic.
Semnătura:................................................ Data
CONTRACTE DE SCHIMBARE A COMPORTAMENTULUI
Una dintre modalităţile cele mai bune de a-l (o) motiva pe partener (parteneră) să schimbe ceva ce dumneavoastră nu vă place, este să încheiaţi un contract prin care sunteţi de acord ca la rândul dumneavoastră să schimbaţi ceva ce lui/ei nu-i place. Folosiţi următoarele reguli pentru a spori şansele de succes.
1. Fiecare va continua să-şi respecte angajamentul, chiar dacă celălalt eşuează. A spune: “Nu ţi-ai respectat angajamentul, deci nici eu nu o voi face”, doar vă va duce înapoi de unde aţi pornit.
2. Alegeţi maxim două sau trei atitudini concrete, măsurabile de persoană care să fie schimbate.
3. Nu vă aşteptaţi la o schimbare prea mare a atitudinii actuale. De exemplu, dacă partenerul (partenera) nu a făcut nimic în casă în ultimele săptămâni, nu vă aşteptaţi să facă patru ore într-o singură săptămână; aşteptaţi-vă să facă o oră sau două. Mai bine să vă propuneţi un ţel mai mic şi să reuşiţi, decât să vă propuneţi ceva măreţ şi să eşuaţi.
4. Arătaţi-i partenerului (partenerei) cât de mulţumit(ă) sunteţi şi cât de mult apreciaţi când face ceva bine.
5. Semnaţi şi dataţi acest contract şi faceţi o copie pentru dumneavoastră şi pentru partener(ă) – amintiţi-vă să-l citiţi cu regularitate.
1. Ce îmi place cel mai mult la soţul (soţia) mea? Care sunt motivele pentru care vreau să continuu să trăiesc alături de el/ea?
2. Dacă aş avea o baghetă magică şi aş putea schimba trei lucruri la el/ea, care ar fi acelea? (Încercaţi să vă gândiţi la un exemplu concret, recent.)
3. În ce fel modul meu obişniut de a reacţiona la probleme mă face şi mai nefericit(ă)?4. Dacă aş putea schimba două lucruri la mine însumi (însămi), care ar fi acelea?
CÂTEVA SFATURI
1. Fiţi amândoi dispuşi să recunoaşteţi drepturile partenerului (partenerei) de a-şi exprima sentimentele în mod deschis şi sincer.
2. Fiţi flexibili în negocierea conflictelor. Dacă nu vă îndoiţiţi vă rupeţi.
3. Exprimaţi-vă aprecierea faţă eforturile şi încercările partenerului (partenerei).
4. Încercaţi să vă păstraţi simţul perspectivei şi al umorului.
Bărbaţii au multe probleme în relaţiile intime, cum ar fi: (1) slaba capacitate de a identifica şi de a procesa sentimentele sau de a face faţă stresului, (2) sentimente acute de frustrare, slăbiciune şi furie şi (3) dificultăţi în capacitatea de a se juca sau bucura de activităţi fără un ţel anume. Dacă totuşi se hotărăsc să-şi exprime aceste sentimente, ei riscă să fie criticaţi de bărbaţi şi uneori şi de femei. Iar teama absolută – cea de a fi homosexual – îi împiedică pe mulţi bărbaţi să rişte o apropiere emoţională de un bărbat şi astfel să primească un sprijin în acest sens.
În final, atât bărbaţii cât şi femeile pot beneficia de pe urma învăţării cum să-şi înţeleagă mai bine comportamentul şi atitudinile pe care ei “trebuie” să le aibă – o programare care ne face rău din punct de vedere psihologic şi care ne face să ne temem de adoptarea unor atitudini criticate de societate. Învăţând să privim multe dintre atitudinile dintr-o relaţie ca o consecinţă naturală a felului în care bărbatii şi femeile sunt crescuţi, putem învăţa să nu mai credem că totul se referă la noi şi să nu mai fim atât de tulburaţi atunci când partenerul (partenera) nu se comportă aşa cum ne-am dori. Când facem acest lucru însă, e foarte important să nu renunţăm la preferinţele, dorinţele şi speranţele noastre că partenerul (partenera) va comunica mai bine cu noi. Scopul este mai degrabă să renunţăm la acele exigenţe sau la acel trebuie absolut. Nu ne putem aştepta ca cineva cu carenţe emoţionale să nu mai aibă aceste carenţe sau ca o persoană care nu suportă să vorbească cu noi sau să ne atingă să se schimbe imediat. Renunţând la exigenţe – şi înfruntând realitatea crudă în care partenerul (partenera) se află deocamdată – ne sporim şansele de a produce un agent al schimbării eficient.
Plecând de la lucrările unor cercetători ca Eleanor Maccoby, Carol Gillian, Deborah Tannen şi John Gottman, am realizat un rezumat al diferenţelor-cheie între felurile în care femeile şi bărbaţii văd relaţiile intime şi discută despre probleme.
Ea: Simte nevoia să vorbească, să facă dragoste. Cu cât el se retrage mai mult, cu atât ea insistă, îl obligă şi vorbeşte cu el ore în şir despre această problemă. Ea întreabă mereu: “Tu ce crezi?” şi, nefiind în stare să suporte distanţa, încearcă să treacă de zidul lui şi să ajungă la nivelul emoţional.
El: Nu îl mai interesează sexul aşa cum o făcea înainte şi în plus a avut nişte probleme cu erecţia ultima dată când au făcut sex. Vrea ca el să aibă controlul asupra momentului când fac sex pentru a avea certitudinea că “performanţa” sa va fi una reuşită. El crede că totul e în regulă în căsnicia lor, dar nu se simte în stare de intimitatea pe care ea o doreşte.
Imaginaţi-va cum ar comunica ei mult mai bine – dacă fiecare ar renunţa puţin la atitudinea sa şi ar negocia în mod flexibil.
CONTRACTUL LUI W. ŞI AL LUI A.
Fiecare dintre noi, în deplinătatea facultăţilor mintale şi dorind să sporim Statutul Uniunii noastre, este de acord cu următoarele. Vom continua să facem eforturi chiar dacă suntem de părere că celălalt nu face acelaşi lucru.
W. 1. Mă voi abţine de la a deveni foarte furios sau defensiv dacă A. mă critică şi voi încerca să îi arăt ceea ce cred eu că am înţeles din ceea ce-mi spune.
2. Îmi voi asuma responsabilitatea totală de a avea grijă de copii două zile pe săptămână (îi voi ajuta să facă baie, să-şi facă temele, le voi da să mănânce şi i voi duce la culcare).
3. Voi pune în discuţie credinţele iraţionale că partenera mea nu trebuie să mă dezamăgească şi că dacă o face este ceva de netolerat şi îngrozitor, făcând din ea o persoană bună de nimic.
Semnătura:................................................. Data
A. 1. Îmi voi exprima afecţiunea faţă de W. de cel puţin trei ori săptămâna asta sau îi voi spune cât de mult apreciez ceva ce a făcut; şi mă voi abţine de la a-l critica pentru “mărunţişuri”.
2. Voi găti ceva special, ce-i place lui W., de două ori pe săptămână.
3. Voi pune în discuţie credinţa iraţională că partenerul meu nu trebuie să mă dezamăgească în nici un fel, iar dacă o face este ceva îngrozitor şi de netolerat şi înseamnă că el nu este bun de nimic.
Semnătura:................................................ Data
CONTRACTE DE SCHIMBARE A COMPORTAMENTULUI
Una dintre modalităţile cele mai bune de a-l (o) motiva pe partener (parteneră) să schimbe ceva ce dumneavoastră nu vă place, este să încheiaţi un contract prin care sunteţi de acord ca la rândul dumneavoastră să schimbaţi ceva ce lui/ei nu-i place. Folosiţi următoarele reguli pentru a spori şansele de succes.
1. Fiecare va continua să-şi respecte angajamentul, chiar dacă celălalt eşuează. A spune: “Nu ţi-ai respectat angajamentul, deci nici eu nu o voi face”, doar vă va duce înapoi de unde aţi pornit.
2. Alegeţi maxim două sau trei atitudini concrete, măsurabile de persoană care să fie schimbate.
3. Nu vă aşteptaţi la o schimbare prea mare a atitudinii actuale. De exemplu, dacă partenerul (partenera) nu a făcut nimic în casă în ultimele săptămâni, nu vă aşteptaţi să facă patru ore într-o singură săptămână; aşteptaţi-vă să facă o oră sau două. Mai bine să vă propuneţi un ţel mai mic şi să reuşiţi, decât să vă propuneţi ceva măreţ şi să eşuaţi.
4. Arătaţi-i partenerului (partenerei) cât de mulţumit(ă) sunteţi şi cât de mult apreciaţi când face ceva bine.
5. Semnaţi şi dataţi acest contract şi faceţi o copie pentru dumneavoastră şi pentru partener(ă) – amintiţi-vă să-l citiţi cu regularitate.
Infidelitatea
Pacatul unui sentiment tradat
Ce simti cand sentimentul de tradare te domina ? Cu siguranta o lume intreaga de planuri , vise si sperante se naruie ca un castel de nisip Cu totii suntem sortiti pacatului infidelitatii, tradarii unui semntiment de un impuls necontrololat ce naste in sufletele noastre adevarate razboaie cu noi insine - dar reusim sa intelegem ce se intampla dupa ce gustam din fructul lui? Ce lume!, cu prejudecati sau fara, se poate intampla oricui - ce urme lasa si ce semne adanci pot fi sapate in mintea si sufletele noastre!, dar isi vor gasi vindecarea?
Intrebarea, magnifica intrebare: " de ce?": "De ce mie?", "De ce m-a inselat?" ,
"Oare cine a fost de vina?" Nu am crezut vreodata ca mi se poate intampla asa ceva!", "Nu pot sa accept !!! ; ma simt tradata!" - SUNT cateva din sirul fara sfarsit al intrebarilor ce apar mereu cand traim experienta - infidelitatea.Studii de specialitate ce au la baza aceste experiente, ne arata ca infidelitatea este principala cauza a disfunctionalitatilor in relatia de cuplu , ce duc de cele mai multe ori la neinceredere, separare sin u in cele din urma la despartiri definitive.
Dar ce este infidelitatea ?
Parafrazand dintr-o definitie cu caracter stiintific, aceasta ne arata ca suntem nestatornici in sentimente si ne incalcam credintele de cuplu.Traim sentimentul infidelitatii intr-o relatie fie de o parte sau cealalta "a primului pas", atunci cand comunicarea inceteaza, cand refuzul inconstient al partenerilor inspre rezolvarea problemelor de cuplu , este noua regula ; concluzia este ca fiecare isi cauta raspunsuri in bratele altcuiva. Dar cel mai important ramane sa descoperim pentru noi insine ce anume s-a intamplat si cum de s-a ajuns pe drumul unei aventuri. Fiecare aventura are istoria ei cu detalii mai mult sau mai putin curioase. Unii devin infideli din nevoia de a se simti importanti, altii pentru ca se tem ca partenerul lor de viata incepe sa creasca ca statut socio-profesional sau econimic, iar a treia categorie pentru ca treptat descopera ca nu se pot acomoda cu ideea de a trai alatri de un singur partener toata viata. De asemenea infidelitatea apare si atunci cand unul dintre parteneri doreste sa demonstreze ca are succes la sexul opus ( fie in perioadele critice ale vietii - andropauza, pierderea locului de munca, supraincarcare in planul responsabilitatilor parentale, fie in perioadele de "glorie" caracterizate prin succes profesional, castiguri financiare mari).Nemultumirile si sentimentele refulate duc deci si ele in aceiasi directie, astfel incat noutatea pe care o imprima o noua relatie reprezinta o tentatie la care putini rezista. Rezistenta este conferita, de fapt, de o structura psihologica puternica, nemarcata de traume emotionale din copilarie si adolescenta. In plus, "rezistenta" la infidelitate este o consecinta a unei bune relatii de cuplu. Cand suntem inselati avem tendinta de a ne invinovati, de a lua o decizie cat mai repede, chiar daca - nu va fi cea pe care o simti cu adevarat.Daca poti trece peste si vrei sa mai dai o sansa relatiei, ai datoria sa stii ca drumul nu este usor.Comunicarea cu partenerul despre cauzele care au declansat situatia de criza in cuplu si gasirea unor raspunsuri de comun accord acceptate vor fi primii pasi inspre rezolvarea problemelor voastre.Daca nu poti trece peste si ajungi la concluzia ca despartirea este singura solutie, daca pentru tine asa arata punctul final al relatiei, atunci sa stii ca nu-ti va fi deloc usor, dar nici imposibil. Important este sa constientizezi situatia si sa stii cum poate dragostea in multe cazuri sa fie un adevarat drog.Ai de parcurs un drum lung cu tine insuti, incet dar sigur iti vei recapata increderea in tine si vei stii cum sa iti tii viata in propriile miini.Si chiar daca iti va aparea in minte din cand in cand sa stii ca, recaderea nu este un esec ea ca si stare este un pas inspre vindecare
Ce simti cand sentimentul de tradare te domina ? Cu siguranta o lume intreaga de planuri , vise si sperante se naruie ca un castel de nisip Cu totii suntem sortiti pacatului infidelitatii, tradarii unui semntiment de un impuls necontrololat ce naste in sufletele noastre adevarate razboaie cu noi insine - dar reusim sa intelegem ce se intampla dupa ce gustam din fructul lui? Ce lume!, cu prejudecati sau fara, se poate intampla oricui - ce urme lasa si ce semne adanci pot fi sapate in mintea si sufletele noastre!, dar isi vor gasi vindecarea?
Intrebarea, magnifica intrebare: " de ce?": "De ce mie?", "De ce m-a inselat?" ,
"Oare cine a fost de vina?" Nu am crezut vreodata ca mi se poate intampla asa ceva!", "Nu pot sa accept !!! ; ma simt tradata!" - SUNT cateva din sirul fara sfarsit al intrebarilor ce apar mereu cand traim experienta - infidelitatea.Studii de specialitate ce au la baza aceste experiente, ne arata ca infidelitatea este principala cauza a disfunctionalitatilor in relatia de cuplu , ce duc de cele mai multe ori la neinceredere, separare sin u in cele din urma la despartiri definitive.
Dar ce este infidelitatea ?
Parafrazand dintr-o definitie cu caracter stiintific, aceasta ne arata ca suntem nestatornici in sentimente si ne incalcam credintele de cuplu.Traim sentimentul infidelitatii intr-o relatie fie de o parte sau cealalta "a primului pas", atunci cand comunicarea inceteaza, cand refuzul inconstient al partenerilor inspre rezolvarea problemelor de cuplu , este noua regula ; concluzia este ca fiecare isi cauta raspunsuri in bratele altcuiva. Dar cel mai important ramane sa descoperim pentru noi insine ce anume s-a intamplat si cum de s-a ajuns pe drumul unei aventuri. Fiecare aventura are istoria ei cu detalii mai mult sau mai putin curioase. Unii devin infideli din nevoia de a se simti importanti, altii pentru ca se tem ca partenerul lor de viata incepe sa creasca ca statut socio-profesional sau econimic, iar a treia categorie pentru ca treptat descopera ca nu se pot acomoda cu ideea de a trai alatri de un singur partener toata viata. De asemenea infidelitatea apare si atunci cand unul dintre parteneri doreste sa demonstreze ca are succes la sexul opus ( fie in perioadele critice ale vietii - andropauza, pierderea locului de munca, supraincarcare in planul responsabilitatilor parentale, fie in perioadele de "glorie" caracterizate prin succes profesional, castiguri financiare mari).Nemultumirile si sentimentele refulate duc deci si ele in aceiasi directie, astfel incat noutatea pe care o imprima o noua relatie reprezinta o tentatie la care putini rezista. Rezistenta este conferita, de fapt, de o structura psihologica puternica, nemarcata de traume emotionale din copilarie si adolescenta. In plus, "rezistenta" la infidelitate este o consecinta a unei bune relatii de cuplu. Cand suntem inselati avem tendinta de a ne invinovati, de a lua o decizie cat mai repede, chiar daca - nu va fi cea pe care o simti cu adevarat.Daca poti trece peste si vrei sa mai dai o sansa relatiei, ai datoria sa stii ca drumul nu este usor.Comunicarea cu partenerul despre cauzele care au declansat situatia de criza in cuplu si gasirea unor raspunsuri de comun accord acceptate vor fi primii pasi inspre rezolvarea problemelor voastre.Daca nu poti trece peste si ajungi la concluzia ca despartirea este singura solutie, daca pentru tine asa arata punctul final al relatiei, atunci sa stii ca nu-ti va fi deloc usor, dar nici imposibil. Important este sa constientizezi situatia si sa stii cum poate dragostea in multe cazuri sa fie un adevarat drog.Ai de parcurs un drum lung cu tine insuti, incet dar sigur iti vei recapata increderea in tine si vei stii cum sa iti tii viata in propriile miini.Si chiar daca iti va aparea in minte din cand in cand sa stii ca, recaderea nu este un esec ea ca si stare este un pas inspre vindecare
Sufletele-gemene, o relatie dincolo de karma
SUFLETE GEMENE
"Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire" - Gloria Chadwick
Poate ca ai simtit vreodata o legatura spirituala puternica cu un prieten drag, o ruda apropiata, un membru al familiei. Poate ca ai simtit un soi de intimitate afectiva fata de un bunic, un vecin sau o persoana care ti-a intersectat drumul la un moment dat in viata ta oferindu-ti sprijin si intelegere afectiva. Este foarte posibil ca aceasta persoana sa fie sufletul tau geaman, adica sufletul cu care ai legat o relatie stransa si puternica de prietenie si in alte vieti, persoana pe care ai cunoscut-o in ciclurile tale anterioare. De cele mai multe ori, sufletul geaman nu apare in viata ta sub forma iubirii ravasitoare sau a pasiunii, ci a unei relatii de prietenie adevarata, o legatura cu totul si cu totul speciala. Sufletul tau geaman te va ajuta sa experimentezi anumite schimbari in viata ta. Pentru ca rostul lui este sa te ajute, sa te invete, sa-ti inlesneasca intr-un fel drumul… Jumatatile plasmuite din aceleasi aluat se ajuta reciproc sa evolueze individual.
Sufletele gemene au luat nastere pe aceasta planeta in acelasi interval de timp, avand o incarcatura energetica similara, un sistem asemanator de gandire si o capacitate analoaga de a simti. Sufletele gemene sunt proiectii ale aceluiasi spirit. Ele apartin aceleiasi dimensiuni. Se intalnesc pentru a juca un rol important in dezvoltarea spirituala proprie, dar si a celuilalt, iar anumite experiente de viata ale sufletelor pereche au loc in paralel.
Sufletul tau geaman poate fi considerat o sosie spirituala a ta. Chiar daca individualitatile si trupurile sunt diferite, sentimentele voastre sunt asemanatoare. Interesele si atitudinile emotionale sunt si ele similare. Gusturile si inclinatiile sunt de multe ori comune. Cu toate acestea, de-a lungul ciclului existential, in cele noua vieti, experientele si lectiile invatate de sufletele gemene au fost experimentate individual, in mod diferit.
O unire a sufletelor pereche sub forma unui cuplu (barbat-femeie, varsta similara) nu este una tocmai inspirata. Este adevarat ca, impreuna, sufletele gemene ar trai in armonie deplina. Este adevarat ca la nivel emotional, sufletele gemene isi “intuiesc” unul altuia nevoile. Insa fiecare din cele doua suflete gemene are propriul drum karmic de strabatut. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa evolueze spiritual. Fiecare trebuie sa invete prin propriile experiente lectiile propriei vieti. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa “lucreze” individual la eliberarea karmei acumulate din vietile anterioare.
Daca ar fi impreuna sub forma unui cuplu, sufletele gemene s-ar complace si nu s-ar mai stradui sa-si indeplineasca menirea karmica. In cazul cel mai probabil, rolul sufletului geaman este acela de a-si ajuta si sprijini jumatatea infratita. Intre sufletele gemene exista de regula o legatura sufleteasca si afectiva puternica, senzatia profunda de apropiere si un sentiment special de afinitate. Sufletele gemene sunt legate prin intelegere, compasiune si apropierea morala. Fiecare suflet geaman isi sustine sufletul pereche la un moment dat in viata, iar gradul de cunoastere spirituala dintre cele doua persoana este unul inalt.
“Te simti total deschis si destins in prezenta lor. Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire”, spune Gloria Chadwick referitor la intalnirea dintre sufletele gemene (in cartea “Descoperirea vietilor trecute”). De asemenea, intre sufletele gemene exista un grad inalt de intelegere si empatie. “Deseori nici nu este nevoie sa ii vorbesti, deoarece sufletele voastre sunt acordate intre ele la nivel telepatic. Ii cunosti gandurile si simtamintele in mod intuitiv”, adauga aceeasi autoare. Imaginati-va ca o jumatate a sufletului este suparata… Cealalta jumatate a sufletului simte ca jumatatea sa este suparata. Intelege de ce…
Relatia intre sufletele gemene este una profunda. Chiar daca circumstantele sunt de asa natura incat se intampla ca aceasta relatie sa existe doar pe parcursul a catorva ani, nici unul din cele doua suflete geamane nu-l va uita pe celalalt. Ii va purta de-a lungul intregii sale vieti recunostinta, o afectiune adanca si amintiri profunde.
"Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire" - Gloria Chadwick
Poate ca ai simtit vreodata o legatura spirituala puternica cu un prieten drag, o ruda apropiata, un membru al familiei. Poate ca ai simtit un soi de intimitate afectiva fata de un bunic, un vecin sau o persoana care ti-a intersectat drumul la un moment dat in viata ta oferindu-ti sprijin si intelegere afectiva. Este foarte posibil ca aceasta persoana sa fie sufletul tau geaman, adica sufletul cu care ai legat o relatie stransa si puternica de prietenie si in alte vieti, persoana pe care ai cunoscut-o in ciclurile tale anterioare. De cele mai multe ori, sufletul geaman nu apare in viata ta sub forma iubirii ravasitoare sau a pasiunii, ci a unei relatii de prietenie adevarata, o legatura cu totul si cu totul speciala. Sufletul tau geaman te va ajuta sa experimentezi anumite schimbari in viata ta. Pentru ca rostul lui este sa te ajute, sa te invete, sa-ti inlesneasca intr-un fel drumul… Jumatatile plasmuite din aceleasi aluat se ajuta reciproc sa evolueze individual.
Sufletele gemene au luat nastere pe aceasta planeta in acelasi interval de timp, avand o incarcatura energetica similara, un sistem asemanator de gandire si o capacitate analoaga de a simti. Sufletele gemene sunt proiectii ale aceluiasi spirit. Ele apartin aceleiasi dimensiuni. Se intalnesc pentru a juca un rol important in dezvoltarea spirituala proprie, dar si a celuilalt, iar anumite experiente de viata ale sufletelor pereche au loc in paralel.
Sufletul tau geaman poate fi considerat o sosie spirituala a ta. Chiar daca individualitatile si trupurile sunt diferite, sentimentele voastre sunt asemanatoare. Interesele si atitudinile emotionale sunt si ele similare. Gusturile si inclinatiile sunt de multe ori comune. Cu toate acestea, de-a lungul ciclului existential, in cele noua vieti, experientele si lectiile invatate de sufletele gemene au fost experimentate individual, in mod diferit.
O unire a sufletelor pereche sub forma unui cuplu (barbat-femeie, varsta similara) nu este una tocmai inspirata. Este adevarat ca, impreuna, sufletele gemene ar trai in armonie deplina. Este adevarat ca la nivel emotional, sufletele gemene isi “intuiesc” unul altuia nevoile. Insa fiecare din cele doua suflete gemene are propriul drum karmic de strabatut. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa evolueze spiritual. Fiecare trebuie sa invete prin propriile experiente lectiile propriei vieti. Fiecare din cele doua suflete gemene trebuie sa “lucreze” individual la eliberarea karmei acumulate din vietile anterioare.
Daca ar fi impreuna sub forma unui cuplu, sufletele gemene s-ar complace si nu s-ar mai stradui sa-si indeplineasca menirea karmica. In cazul cel mai probabil, rolul sufletului geaman este acela de a-si ajuta si sprijini jumatatea infratita. Intre sufletele gemene exista de regula o legatura sufleteasca si afectiva puternica, senzatia profunda de apropiere si un sentiment special de afinitate. Sufletele gemene sunt legate prin intelegere, compasiune si apropierea morala. Fiecare suflet geaman isi sustine sufletul pereche la un moment dat in viata, iar gradul de cunoastere spirituala dintre cele doua persoana este unul inalt.
“Te simti total deschis si destins in prezenta lor. Intalnirea cu un suflet-pereche geaman este ca atunci cand intalnesti un vechi prieten pe care nu l-ai vazut de mult. Te simti bine cu acea persoana si reiei legatura exact de unde ai lasat-o in viata trecuta, ca si cum nu s-ar fi scurs timp deloc de la ultima voastra intalnire”, spune Gloria Chadwick referitor la intalnirea dintre sufletele gemene (in cartea “Descoperirea vietilor trecute”). De asemenea, intre sufletele gemene exista un grad inalt de intelegere si empatie. “Deseori nici nu este nevoie sa ii vorbesti, deoarece sufletele voastre sunt acordate intre ele la nivel telepatic. Ii cunosti gandurile si simtamintele in mod intuitiv”, adauga aceeasi autoare. Imaginati-va ca o jumatate a sufletului este suparata… Cealalta jumatate a sufletului simte ca jumatatea sa este suparata. Intelege de ce…
Relatia intre sufletele gemene este una profunda. Chiar daca circumstantele sunt de asa natura incat se intampla ca aceasta relatie sa existe doar pe parcursul a catorva ani, nici unul din cele doua suflete geamane nu-l va uita pe celalalt. Ii va purta de-a lungul intregii sale vieti recunostinta, o afectiune adanca si amintiri profunde.
sâmbătă, 14 mai 2011
Eu...cu mine
Cred ca e buna ideea de a petrece cateva zile doar cu tine, odata la nu stiu cat timp. Eu mereu am simtit nevoia de un loc doar al meu, de cateva ore doar cu mine, in care sa ma intreb ce am mai facut, cum imi mai e, sa fac curatenie prin ganduri, sa le pun la locul lor si sa sterg praful. Asa ca mi-am luat o mica vacanta si m-am dus sa stau cu mine. Cred cu tarie ca cei care pot fi fericiti cu ceilalti, pot fi foarte fericiti si singuri. Sunt pana la urma aceleasi resurse, folosite oarecum diferit. Nu stiu de unde frica aia de a sta la o cafenea si a bea un capuccino singur, sau de a merge la un concert doar tu, pentru ca nu ai mai gasit pe nimeni care sa poata merge. Daca esti doar cu tine, intreaga atentie iti este indreptata spre propria persoana, iar asta face minuni,in ceea ce priveste autocunoasterea. Eu, una, am gasit atatea moduri de a-mi petrece timpul, ca nu voiam sa ma mai intorc. Nu m-am plictisit nici un moment, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea,eu. Am facut ce am avut chef, m-am dus unde am vrut, am mancat ce am vrut, am ascultat conversatii in italiana cum ca porumbeii ar fi inutili , mi-am pus o multime de intrebari si mi-am facut o gramada de provizii de buna dispozitie pentru la intoarcere, m-am distrat, am cantat si am dansat, m-am incarcat cu energie pentru ani buni si am visat in cantitati uriase. Daca stii in ce cantitati sa iti oferi momente de singuratate, pot fi foarte benefice si pot face minuni si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti. Saptamana asta n-am vorbit cu aproape nimeni, am evitat aproape orice contact, pentru ca am vrut sa comunic doar cu mine, sa nu simt ca ma imprastii in mii de parti, cum mi se intampla in fiecare zi, cand vorbesc cu zeci de persoane.
Ei bine, pentru ca se stie,ca lucrurile pe care nu le mai avem devin foarte pretioase,asa vor devenit si momentele cand le voi revedea,ii voi revedea pe toti cei la care tin asa de mult, ignorati voit si aruncati “ingrat” intr-un colt neaccesat al mintii. Dar ei au inteles si m-au lasat in pace. Stiu ca ma voi intoarce la ei, pentru ca n-as putea trai fara, mai mult de o saptamana.
"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura"- (Hans Christian Anderson)
Ei bine, pentru ca se stie,ca lucrurile pe care nu le mai avem devin foarte pretioase,asa vor devenit si momentele cand le voi revedea,ii voi revedea pe toti cei la care tin asa de mult, ignorati voit si aruncati “ingrat” intr-un colt neaccesat al mintii. Dar ei au inteles si m-au lasat in pace. Stiu ca ma voi intoarce la ei, pentru ca n-as putea trai fara, mai mult de o saptamana.
"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura"- (Hans Christian Anderson)
luni, 9 mai 2011
Iubireaaaa
"Singura stavilă pe care oamenii o pot pune în calea singurătăţii e...iubirea. Iubirea e asemeni unui fluture mic...stă pe umăr aşteptând să culeagă nectarul viselor noastre...Visele se desprind din inimă,în tăcere, iar noi le luăm, le legăm înapoi în suflet, cu emoţie, să vibreze din nou...undeva...în lumină. Frânturi de poveşti, bucăţi de viaţă furată...ce sentiment minunat când "eu" devine "tu"...! Iubirea...fericire curată...spaţiu şi timp...măsurate cu inima.
Iubesc să încep sau...iubesc să sfârşesc?
Să sfârşesc ziua...mi-e drag să-i creez finalul...începutul mi-l fură alţii.
Să încep un gând...las opţiunile deschise. Să sfârşesc o carte...mă ştiu mai bogată când citesc ultimul cuvânt.
Să încep o ţigară...mă învăluie în gânduri...! Dar nu fumez...! Atunci să încep un vis...! Mi-e teamă de sfârşitul lui...!
Să sfârşesc un drum...oare mai am timp pentru mine...?!
Să încep o iubire...mă linişteşte frumuseţea cuvântului...! Şi nu e nevoie de una nouă...! O am, o simt, o trăiesc...!
Să sfârşesc o conversaţie...rămân în mine atâtea cuvinte...nerostite!
Să încep o cafea...ştiu că inevitabil gândurile se vor ţese cu fiecare înghiţitură pe care o voi savura....şi mă vor duce departe...!
Să sfârşesc visul început...îl recreez aşa cum îmi doresc.
Iubesc stările fără capete de început sau sfârşit.
Mi-a adormit sufletul pe un capăt de gând în aburii din zori ce croşetau gânduri. Prea plin de drumurile prin oglinzi ciobite şi cu armuri ce nu pot fi îndepărtate...se strecoară fără să lase urme, spre tine. Mi-l privesc cum ghemuit abia respiră picuri rotunzi şi grei ce se lasă-n rostogol de-a lungul corzilor legate de o liră ce-o ţin genunchii. Nici nu mai simt dacă stau între extremităţi, cu trupul înfăşurând ape în lumină...cu sufletul dormind, visându-mă iar jumătăţi. Doar viaţa asta neîntreagă e responsabilă de un început....şi un sfârşit...!"-....
"Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei."-Octavian Paler
Iubesc să încep sau...iubesc să sfârşesc?
Să sfârşesc ziua...mi-e drag să-i creez finalul...începutul mi-l fură alţii.
Să încep un gând...las opţiunile deschise. Să sfârşesc o carte...mă ştiu mai bogată când citesc ultimul cuvânt.
Să încep o ţigară...mă învăluie în gânduri...! Dar nu fumez...! Atunci să încep un vis...! Mi-e teamă de sfârşitul lui...!
Să sfârşesc un drum...oare mai am timp pentru mine...?!
Să încep o iubire...mă linişteşte frumuseţea cuvântului...! Şi nu e nevoie de una nouă...! O am, o simt, o trăiesc...!
Să sfârşesc o conversaţie...rămân în mine atâtea cuvinte...nerostite!
Să încep o cafea...ştiu că inevitabil gândurile se vor ţese cu fiecare înghiţitură pe care o voi savura....şi mă vor duce departe...!
Să sfârşesc visul început...îl recreez aşa cum îmi doresc.
Iubesc stările fără capete de început sau sfârşit.
Mi-a adormit sufletul pe un capăt de gând în aburii din zori ce croşetau gânduri. Prea plin de drumurile prin oglinzi ciobite şi cu armuri ce nu pot fi îndepărtate...se strecoară fără să lase urme, spre tine. Mi-l privesc cum ghemuit abia respiră picuri rotunzi şi grei ce se lasă-n rostogol de-a lungul corzilor legate de o liră ce-o ţin genunchii. Nici nu mai simt dacă stau între extremităţi, cu trupul înfăşurând ape în lumină...cu sufletul dormind, visându-mă iar jumătăţi. Doar viaţa asta neîntreagă e responsabilă de un început....şi un sfârşit...!"-....
"Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei."-Octavian Paler
Abonați-vă la:
Postări (Atom)