Cred ca e buna ideea de a petrece cateva zile doar cu tine, odata la nu stiu cat timp. Eu mereu am simtit nevoia de un loc doar al meu, de cateva ore doar cu mine, in care sa ma intreb ce am mai facut, cum imi mai e, sa fac curatenie prin ganduri, sa le pun la locul lor si sa sterg praful. Asa ca mi-am luat o mica vacanta si m-am dus sa stau cu mine. Cred cu tarie ca cei care pot fi fericiti cu ceilalti, pot fi foarte fericiti si singuri. Sunt pana la urma aceleasi resurse, folosite oarecum diferit. Nu stiu de unde frica aia de a sta la o cafenea si a bea un capuccino singur, sau de a merge la un concert doar tu, pentru ca nu ai mai gasit pe nimeni care sa poata merge. Daca esti doar cu tine, intreaga atentie iti este indreptata spre propria persoana, iar asta face minuni,in ceea ce priveste autocunoasterea. Eu, una, am gasit atatea moduri de a-mi petrece timpul, ca nu voiam sa ma mai intorc. Nu m-am plictisit nici un moment, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea,eu. Am facut ce am avut chef, m-am dus unde am vrut, am mancat ce am vrut, am ascultat conversatii in italiana cum ca porumbeii ar fi inutili , mi-am pus o multime de intrebari si mi-am facut o gramada de provizii de buna dispozitie pentru la intoarcere, m-am distrat, am cantat si am dansat, m-am incarcat cu energie pentru ani buni si am visat in cantitati uriase. Daca stii in ce cantitati sa iti oferi momente de singuratate, pot fi foarte benefice si pot face minuni si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti. Saptamana asta n-am vorbit cu aproape nimeni, am evitat aproape orice contact, pentru ca am vrut sa comunic doar cu mine, sa nu simt ca ma imprastii in mii de parti, cum mi se intampla in fiecare zi, cand vorbesc cu zeci de persoane.
Ei bine, pentru ca se stie,ca lucrurile pe care nu le mai avem devin foarte pretioase,asa vor devenit si momentele cand le voi revedea,ii voi revedea pe toti cei la care tin asa de mult, ignorati voit si aruncati “ingrat” intr-un colt neaccesat al mintii. Dar ei au inteles si m-au lasat in pace. Stiu ca ma voi intoarce la ei, pentru ca n-as putea trai fara, mai mult de o saptamana.
"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura"- (Hans Christian Anderson)
Oare când am mai căutat o stradă liniştită pentru o plimbare pe jos prin oraş? Când am mai privit, curioşi, clădirile, dincolo de nivelul străzii? Ori ne-a surprins strigătul unui pescăruş rătăcit prin Capitală? Cumva,acest timp mort, al rătăcirii şi visării, nu-şi mai găseşte locul în agendă, printre şedinţe,deplasări, e-mailuri, malluri şi televizor. Oare mai putem "visa" la altceva mai bun,la putina liniste? Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine.
Postări populare
-
TERAPIA IERTARII SAU CUM SA NE ELIBERAM DE PROPRIILE PROIECTII Băştinaşii din insulele Hawaii din Polinesia au păstrat peste mii de ani o ...
-
Dragostea conjugală, spre deosebire de dragostea în afara căsătoriei, este mai puţin romantică, spectaculoasă şi entuziastă, dar în mai mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu