"Singura stavilă pe care oamenii o pot pune în calea singurătăţii e...iubirea. Iubirea e asemeni unui fluture mic...stă pe umăr aşteptând să culeagă nectarul viselor noastre...Visele se desprind din inimă,în tăcere, iar noi le luăm, le legăm înapoi în suflet, cu emoţie, să vibreze din nou...undeva...în lumină. Frânturi de poveşti, bucăţi de viaţă furată...ce sentiment minunat când "eu" devine "tu"...! Iubirea...fericire curată...spaţiu şi timp...măsurate cu inima.
Iubesc să încep sau...iubesc să sfârşesc?
Să sfârşesc ziua...mi-e drag să-i creez finalul...începutul mi-l fură alţii.
Să încep un gând...las opţiunile deschise. Să sfârşesc o carte...mă ştiu mai bogată când citesc ultimul cuvânt.
Să încep o ţigară...mă învăluie în gânduri...! Dar nu fumez...! Atunci să încep un vis...! Mi-e teamă de sfârşitul lui...!
Să sfârşesc un drum...oare mai am timp pentru mine...?!
Să încep o iubire...mă linişteşte frumuseţea cuvântului...! Şi nu e nevoie de una nouă...! O am, o simt, o trăiesc...!
Să sfârşesc o conversaţie...rămân în mine atâtea cuvinte...nerostite!
Să încep o cafea...ştiu că inevitabil gândurile se vor ţese cu fiecare înghiţitură pe care o voi savura....şi mă vor duce departe...!
Să sfârşesc visul început...îl recreez aşa cum îmi doresc.
Iubesc stările fără capete de început sau sfârşit.
Mi-a adormit sufletul pe un capăt de gând în aburii din zori ce croşetau gânduri. Prea plin de drumurile prin oglinzi ciobite şi cu armuri ce nu pot fi îndepărtate...se strecoară fără să lase urme, spre tine. Mi-l privesc cum ghemuit abia respiră picuri rotunzi şi grei ce se lasă-n rostogol de-a lungul corzilor legate de o liră ce-o ţin genunchii. Nici nu mai simt dacă stau între extremităţi, cu trupul înfăşurând ape în lumină...cu sufletul dormind, visându-mă iar jumătăţi. Doar viaţa asta neîntreagă e responsabilă de un început....şi un sfârşit...!"-....
"Nu putem vedea toti cerul ca un astronom, pamantul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, pasarile ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, sa existe pe lume si diletanti, a caror singura specialitate e melancolia. Si, evident, eu fac parte din ei."-Octavian Paler
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu