Este adevarat ca o stare anxioasa iti da putere de munca. Dar cateodata simti ca esti gata sa explodezi.
Da, se poate suferi de prea multa anxietate. In timp ce starea anxioasa este o emotie normala a organismului este posibil ca aceasta sa fie prea puternica. Atunci cand apare un exces in aceasta directie apare o compromitere a functiilor organismului.
Cauzele anxietatii.O stare accentuata de anxietate are numeroase cauze, printre care tulburari medicale sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substante de abuz (inclusiv cofeina). Totusi, cea mai frecventa cauza este incapacitatea individului de a face fata agentilor care cauzeaza stres. Acesta poate fi definit ca orice solicitare de natura fizica sau psihica la care este supus individul. Starile anxioase accentuate pot fi cauzate si de tulburari de ordin medical (cum ar fi afectiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi atacurile de panica sau depresia). La populatia tanara, tulburarile psihiatrice sunt o cauza frecventa de anxietate.
Asemanator durerii, anxietatatea poate fi un semnal pentru individ. Acest semnal il avertizeaza ca organismul este suprasolicitat.
Masuri pentru diminuarea anxietatii.Cea mai buna modalitate de a te confrunta cu acest tip de anxietate consta in reducerea agentilor stresori si cresterea capacitatii de confruntare cu acestia. Printre modalitatile de reducere a stresului, enumeram renuntarea la un curs, reducerea orelor de lucru la serviciu sau refuzarea unor obligatii sociale.
Modalitatile de crestere a capacitatii de confruntare cu stresul includ exercitiul fizic, perioade de somn adecvate, o dieta sanatoasa, o programare mai buna a timpului si cresterea perioadelor de relaxare. Strategiile de relaxare includ activitati precum relaxare musculara, sedinte de meditatie sau ascultarea de muzica. Aceste strategii sunt eficiente atunci cand sunt aplicate in mod constant, evitandu-se astfel aparitia unei stari anxioase accentuate. (Este greu sa te relaxezi atunci cand exista o stare anxioasa accentuata!)
Marea majoritate a tulburarilor anxioase raspund la tratament. Tratamentul poate include pe langa strategiile enumerate mai sus; medicatie specifica si/sau psihoterapie.
Ce este depresia? Pot suferi de aceasta afectiune? Ce este depresia si cum imi pot da seama ca sufar de aceasta afectiune?
Depresia afecteaza mai mult de 17 millioane de oameni in SUA si este de multe ori denumita "gripa" psihiatriei. De multe ori auzim persoane ce spun: "Sunt deprimat", dar depresia manifesta clinic difera de ceea ce numim o stare de suparare. Depresia dureaza mai mult (cel putin doua saptamani) si afecteaza mai mult decat dispozitia individului. Nu este ceva de care poti scapa ori de cate ori vrei tu.
Exista mai multe forme clinice de depresie:
- depresia majora (simptomele dureaza mai mult de doua saptamani);
- distimia (depresie cronica);
- tulburarea bipolara sau boala maniaco-depresiva (existenta de episoade depresive si maniacale);
- depresia asociata unui anumit sezon (depresie ce se instaleaza doar iarna).
Din motive ce nu sunt complet elucidate, depresia afecteaza mai mult femeile decat barbatii (aproximativ 2:1). Cercetatorii au emis mai multe ipoteze pentru a explica aceasta repartitie inegala pe sexe. Una dintre aceasta se bazeaza pe ideea ca este mai probabil ca femeile sa mearga la medic atunci cand se instaleaza o stare depresiva si astfel ele sunt mai usor de diagnosticat. Intr-un studiu aplicat unor studenti, acestora li s-a cerut sa bifeze dintr-o lista acele lucruri pe care le-ar face ei daca ar fi deprimati. Barbatii au raspuns mai frecvent: "Evit sa ma gandesc la motivele pentru care sunt deprimat", "Fac o activitate fizica" sau "Practic un sport". Femeile au raspuns mai frecvent: "Incerc sa aflu cauzele depresiei mele", "Impartasesc sentimentele mele cu alte persoane" sau "Plang pentru a mai reduce din tensiune". Cu alte cuvinte, barbatii incearca sa-si detaseze atentia de la o stare depresiva, pe cand femeile tind sa-si concentreze toata atentia asupra ei.
Majoritatea persoanelor cu tentative de suicid sufera de depresie. In grupa de varsta 18-24 de ani, suicidul este a treia cauza de deces. Simptomele depresiei manifeste clinic se instaleaza la inceputul varstei adulte. Pe langa o dispozitie depresiva, simptomele acestei afectiuni mai includ:
- Modificarea apetitului cu o crestere/scadere semnificativa in greutate;
- Modificarea somnului (prea mult sau prea putin);
- Scaderea interesului pentru viata;
- Incapacitate de concentrare sau de a lua decizii;
- Stare de slabiciune;
- Sentimente de vina nejustificate;
- Ganduri legate de moarte si suicid;
- Modificari fiziologice (cefalee sau constipatie).
Vestea buna este ca depresia este o afectiune ce beneficiaza de tratament. Aproximativ 80% pana la 90% dintre pacienti isi vor imbunatati semnificativ starea in urma tratamentului, in conditiile in care aproximativ toti cei ce urmeaza un asemenea tratament vor simti o ameliorare a simptomelor. Tratamentul depresiei se poate compune din psihoterapie (de grup sau individuala) si medicatie. Psihoterapia este realizata de personal specializat - psihologi sau psihiatri.
Toate antidepresivele utilizate in mod frecvent sunt eficiente pentru depresia manifesta clinic. Nu determina dependenta, dar necesita o anumita perioada pentru ca efectul sa se instaleze (in medie 2 saptamani). Sunt medicamente sigure si bine tolerate in general. Anumite efecte secundare, atunci cand se instaleaza, sunt usoare si tranzitorii. Ori de cate ori se alege o medicatie antidepresiva, trebuie sa se faca un raport risc/beneficiu - efectele secundare trebuiesc comparate cu riscurile bolii. Intreaba-ti medicul despre efectele secundare ale medicatiei pe care ti-o prescrie si nu lua medicamente antidepresive fara avizul medicului.
Exista numeroase tipuri de medicamente antidepresive. Pe care ar trebui sa il folosesc (cand sa-l folesesc)?
Decizia de a folosi un medicament revine in cele din urma pacientului. Aceasta este luata in urma consultarii cu medicul.
O clasa de medicamente des utilizata in tratamentul depresiei este cea a inhibitorilor de recaptare a serotoninei. Aceste medicamente modifica nivelele de serotonina din creier.
Toate medicamentele din aceasta clasa au acelasi mecanism de actiune; diferenta consta in rectiile adverse pe care le produc. Aceste medicamente sunt utilizate in special in tratamentul depresiei, dar sunt utile si in tratamentul altor afectiuni: tulburari anxioase (tulburarea obsesiv-compulsiva sau atacurile de panica) si conditii asociate cu durere cronica.
Marea majoritate a tulburarilor psihice raspund la tratamentul medicamentos. Exista si alte tratamente non-medicamentoase (cum ar fi psihoterapia) pentru aceste afectiuni. Aceste terapii pot fi combinate. In general, medicatia antidepresiva este sigura si bine tolerata. Printre reactiile adverse amintim greata, uscaciunea gurii, sedare, cefalee, agitatie, disfunctie sexuala. De cele mai multe ori, efectele secundare, daca se instaleaza, sunt usoare si tranzitorii. Riscul trebuie raportat intotdeuna la beneficiul medicatiei, in conditiile in care o boala ca depresia poate avea complicatii letale (suicidul).
luni, 22 noiembrie 2010
Stresul
Stresuleste definit ca un raspuns al organismului la cerinte sau solicitari exercitate asupra sa de catre un spectru larg de agenti cauzali – fizici, chimici, biologici, psihici.
Stresul prelungit,poate determina aparitia a diferite afectiuni, cum ar fi:
- hipertensiunea arteriala,
- infarctul de miocard,
- accidentul vascular cerebral,
- depresie,
- anxietate,
- sindromul de oboseala cronica,
- sindromul de intestin iritabil,
- obezitate,
- migrene si diferite afectiuni respiratorii.
De asemenea, stresul slabeste sistemul imunitar, lasand pacientul vulnerabil fata de afectiunile autoimune, infectii sau cancere.
Manifestari: tahicardie, polipnee, senzatia de uscaciune in gura, transpiratii, tremor, pierderea sau cresterea in greutate, indigestie, infectii recurente, cefalee, deficit de concentrare, irascibilitate, tulburari ale somnului.
Agentii implicati in aparitia stresului declanseaza la nivel cerebral (hipofiza) o "reactie de alarma", care stimuleaza secretia de corticotrofina (ACTH), si , prin aceasta, de hormoni suprarenalieni (cortizol) care modifica echilibrul psihofiziologic al subiectului si antreneaza indeosebi o tahicardie, o hiperventilatie si o vasoconstrictie arteriala.
Atunci cand stresul ramane minor joaca un rol pozitiv ameliorand capacitatile de adaptare la presiune; nu acelasi lucru se intampla atunci cand cauzele sunt profunde sau prelungite.
Remedii naturisteSusUrmatoarele alimente te pot ajuta sa faci fata stresului, deoarece contin antioxidanti si mentin nivelul neurotransmitatorilor ridicati pentru o stare permanenta de bine.
1. Asparagus
Cand esti stresat/a organismul elibereaza o serie de hormoni care afecteaza starea generala de sanatate. Asparagus detine o cantitate ridicata de acid folic (face parte din complexul vitaminelor B), care ajuta la echilibrarea starii de sanatate.
Vitaminele din complexul B sunt necesare pentru a produce serotonina – o substanta care actioneaza direct si in mod pozitiv asupra starii psihice a pacientului.
2. Carne de vita
Carnea de vita contine un nivel ridicat de zinc, fier si vitamine din complexul B, astfel ajuta la echilibrarea starii psihice a pacientului.
3. Lapte
Acesta contine o cantitate ridicata de antioxidanti (vitaminele B2 si B12), dar si proteine si calciu. Alimentele cu un continut ridicat de calciu si magneziu sunt foarte importante pentru organism deoarece contribuie la intarirea sistemului muscular.
Din aceste motive, specialistii ne recomanda sa incepem ziua cu un bol mare cu lapte si cereale integrale.
4. Branza
Branza contine cantitati semnificative de proteine si calciu. Alimentele care contin cantitati ridicate de proteine si cantitati scazute de zahar, nu determina cresterea glicemiei, oferind pacientului o stare indelungata de bine.
5. Portocale
Portocalele contin o cantitate ridicata de vitamina C. Vitamina C este un antioxidant natural care se lupta cu radicalii liberi eliberati in conditii de stres. De asemenea, acest antioxidant amelioreaza simptomele si scurteaza perioada infectiilor acute de tract respirator („racelilor”), declansate de cele mai multe ori de stres. Alte surse bune de vitamina C sunt kiwi, capsunile, citricele, maceesele.
6. Migdale
Migdalele contin vitaminele B2 si E, magneziu si zinc. Asemanator vitaminei C, vitamina E lupta impotriva radicalilor liberi asociati cu aparitia stresului si a afectiunilor cardiovasculare. Magneziul are un efect calmant asupra sistemului muscular iar zincul imbunatateste sistemul imunitar.
7. Afine
Acestea sunt bogate in vitamina C si alti antioxidanti.
8. Ton
Tonul contine o cantitate ridicata de vitamina B6 si B12, despre care se stie ca determina o stare de bine, dar sunt si o sursa sigura de proteine.
9. Cereale fortifiante
Fulgii de porumb au un continut ridicat in acid folic si in alte vitamine din complexul de vitamine B, care ajuta la reducerea stresului.
Asemanator fulgilor de porumb care contin acid folic si vitamine ce lupa impotriva stresului, cerealele din orez expandat constituie o alta modalitate sanatoasa de a-ti incepe ziua. Pentru o gustare rapida, sanatoasa si consistenta amesteca cereale cu fructe confiate si nuci.
10. Cartofi
Cartofii contin o cantitate importanta de carbohidrati complecsi, care scad intensitatea raspunsului organismului la stres, prin completarea nivelului de serotonina.
Alti nutrienti recomandati:
Biotina
Biotina sau vitamina B7 sau vitamina H ajuta organismul sa metabolizeze proteinele, grasimele si carbohidratii care se gasesc in alimente. Biotina este importanta in perioadele de stres deoarece determina organismul sa utilizeze glucoza si sa stabileasca un echilibru intre celelalte vitamine din complexul B.
Se gaseste in: carne de curcan, de miel, de pui, de vita, oua, branza, conopida, arahide, crabi sau stridii.
Calciul
favorizeaza transmisiile nervoase si este implicat in contractiile musculare. De asemenea, calciul determina scaderea presiunii sanguine.
Se gaseste in: broccoli, lapte, carne, tofu, soia, somon sau iaurt.
Fibre nedigerabile (insolubile)
Acestea amelioreaza constipatia, care apare frecvent in randul persoanelor stresate.
Se gasesc in: smochine, mazare, orez, grau, prune si orez brun.
Fibre solubile
Acestea sunt utile in cazul pacientilor ce sufera de diaree ca manifestare a stresului cronic. Fibrele determina absorbtia excesului de apa si amelioreaza tranzitul intestinal.
Se gaseste in: morcovi, ovaz si mazare.
Lizina
Lizina este un aminoacid utilizat in prevenirea aparitiei herpesuluil, care adesea reapare din cauza stresului.
Se gaseste in: carne de pui, de vita, de curcan, cartofi, branza, produse din soia, oua, lapte si peste.
Niacina
Niacina sau vitamina B3 ajuta organismul sa elibereze energia din carbohidrati, punand-o la dispozitia organismului. De asemenea, niacina joaca un rol important in controlarea glicemiei si stimuleaza functionarea sistemului nervos.
Se gaseste in: orez brun, ton, carne de miel, pui sau curcan, rodii si cereale din grau.
Acid pantotenic
Acidul pantotenic sau vitamina B5 stimuleaza producerea hormonilor antistres cand pacientul trece printr-o perioada dificila din punct de vedere psihologic, cum ar fi: migrene, oboseala cronica sau sevraj nicotinic.
Se gaseste in: avocado, ciuperci, iaurt, somon si seminte de floarea soarelui.
Riboflavina
Riboflavina sau vitamina B2 stimuleaza toatele vitaminele din grupa B pentru o mai buna functionare. Totodata, riboflavina imbunatateste sistemul imunitar, care poate fi grav afectat de stres.
Se gasete in: avocado, carne de rata, de porc, de miel, ciuperci, lapte, iaurt.
Tiamina
Tiamina sau vitamina B1 este esentiala pentru transformarea carbohidratilor in energie, in timp ce stimuleaza si functionarea celulelor nervoase.
Se gaseste in: asparagus, ton, somon, avocado, lapte din soia, carne de porc, ovaz, seminte de floarea soarelui si orez alb.
Vitamina B12
Vitamina B12 actioneaza impreuna cu celelalte vitamine din complexul B, ajutand la transformarea alimentelor in energie, in timp ce sustin si buna functionare a sistemului nervos.
Se gaseste in: carne de vita, de miel, ton, pastrav, stridii, crab si iaurt.
Vitamina B6
Vitamina B6 stimuleaza producerea de neurotransmitatori, cum ar fi serotonina, care joaca un rol decisiv in lupta impotriva stresului, si, totodata, determina intarirea sistemului imunitar.
Se gaseste in: cartofi dulci, avocado, mango, banane, seminte de floarea soarelui, ton, somon, carne de porc, curcan, carne de pui, orez brun, cartofi.
Ce trebuie evitat?
- Cofeina creste nivelul hormonilor care provoaca stresul si determina insomnie.
- Alcoolul conduce la aparitia depresiei si deshidrateaza organismul.
- Evita gustarile dulci cand te simti stresat/a, deoarece nivelul de zahar din sange creste brusc, si apoi scade la fel de repede, determinand pierderea energiei din organism. De asemenea, zaharul „consuma” nutrientii importanti din organism, cum ar fi compelxul de vitamine B. Inlocuieste aceste gustari cu putina miere, dulceata de fructe sau curmale.
- Fumatul consuma din cantitatea de antioxidanti din organism. Renunta la fumat si consuma foarte multe fructe si legume.
Stresul prelungit,poate determina aparitia a diferite afectiuni, cum ar fi:
- hipertensiunea arteriala,
- infarctul de miocard,
- accidentul vascular cerebral,
- depresie,
- anxietate,
- sindromul de oboseala cronica,
- sindromul de intestin iritabil,
- obezitate,
- migrene si diferite afectiuni respiratorii.
De asemenea, stresul slabeste sistemul imunitar, lasand pacientul vulnerabil fata de afectiunile autoimune, infectii sau cancere.
Manifestari: tahicardie, polipnee, senzatia de uscaciune in gura, transpiratii, tremor, pierderea sau cresterea in greutate, indigestie, infectii recurente, cefalee, deficit de concentrare, irascibilitate, tulburari ale somnului.
Agentii implicati in aparitia stresului declanseaza la nivel cerebral (hipofiza) o "reactie de alarma", care stimuleaza secretia de corticotrofina (ACTH), si , prin aceasta, de hormoni suprarenalieni (cortizol) care modifica echilibrul psihofiziologic al subiectului si antreneaza indeosebi o tahicardie, o hiperventilatie si o vasoconstrictie arteriala.
Atunci cand stresul ramane minor joaca un rol pozitiv ameliorand capacitatile de adaptare la presiune; nu acelasi lucru se intampla atunci cand cauzele sunt profunde sau prelungite.
Remedii naturisteSusUrmatoarele alimente te pot ajuta sa faci fata stresului, deoarece contin antioxidanti si mentin nivelul neurotransmitatorilor ridicati pentru o stare permanenta de bine.
1. Asparagus
Cand esti stresat/a organismul elibereaza o serie de hormoni care afecteaza starea generala de sanatate. Asparagus detine o cantitate ridicata de acid folic (face parte din complexul vitaminelor B), care ajuta la echilibrarea starii de sanatate.
Vitaminele din complexul B sunt necesare pentru a produce serotonina – o substanta care actioneaza direct si in mod pozitiv asupra starii psihice a pacientului.
2. Carne de vita
Carnea de vita contine un nivel ridicat de zinc, fier si vitamine din complexul B, astfel ajuta la echilibrarea starii psihice a pacientului.
3. Lapte
Acesta contine o cantitate ridicata de antioxidanti (vitaminele B2 si B12), dar si proteine si calciu. Alimentele cu un continut ridicat de calciu si magneziu sunt foarte importante pentru organism deoarece contribuie la intarirea sistemului muscular.
Din aceste motive, specialistii ne recomanda sa incepem ziua cu un bol mare cu lapte si cereale integrale.
4. Branza
Branza contine cantitati semnificative de proteine si calciu. Alimentele care contin cantitati ridicate de proteine si cantitati scazute de zahar, nu determina cresterea glicemiei, oferind pacientului o stare indelungata de bine.
5. Portocale
Portocalele contin o cantitate ridicata de vitamina C. Vitamina C este un antioxidant natural care se lupta cu radicalii liberi eliberati in conditii de stres. De asemenea, acest antioxidant amelioreaza simptomele si scurteaza perioada infectiilor acute de tract respirator („racelilor”), declansate de cele mai multe ori de stres. Alte surse bune de vitamina C sunt kiwi, capsunile, citricele, maceesele.
6. Migdale
Migdalele contin vitaminele B2 si E, magneziu si zinc. Asemanator vitaminei C, vitamina E lupta impotriva radicalilor liberi asociati cu aparitia stresului si a afectiunilor cardiovasculare. Magneziul are un efect calmant asupra sistemului muscular iar zincul imbunatateste sistemul imunitar.
7. Afine
Acestea sunt bogate in vitamina C si alti antioxidanti.
8. Ton
Tonul contine o cantitate ridicata de vitamina B6 si B12, despre care se stie ca determina o stare de bine, dar sunt si o sursa sigura de proteine.
9. Cereale fortifiante
Fulgii de porumb au un continut ridicat in acid folic si in alte vitamine din complexul de vitamine B, care ajuta la reducerea stresului.
Asemanator fulgilor de porumb care contin acid folic si vitamine ce lupa impotriva stresului, cerealele din orez expandat constituie o alta modalitate sanatoasa de a-ti incepe ziua. Pentru o gustare rapida, sanatoasa si consistenta amesteca cereale cu fructe confiate si nuci.
10. Cartofi
Cartofii contin o cantitate importanta de carbohidrati complecsi, care scad intensitatea raspunsului organismului la stres, prin completarea nivelului de serotonina.
Alti nutrienti recomandati:
Biotina
Biotina sau vitamina B7 sau vitamina H ajuta organismul sa metabolizeze proteinele, grasimele si carbohidratii care se gasesc in alimente. Biotina este importanta in perioadele de stres deoarece determina organismul sa utilizeze glucoza si sa stabileasca un echilibru intre celelalte vitamine din complexul B.
Se gaseste in: carne de curcan, de miel, de pui, de vita, oua, branza, conopida, arahide, crabi sau stridii.
Calciul
favorizeaza transmisiile nervoase si este implicat in contractiile musculare. De asemenea, calciul determina scaderea presiunii sanguine.
Se gaseste in: broccoli, lapte, carne, tofu, soia, somon sau iaurt.
Fibre nedigerabile (insolubile)
Acestea amelioreaza constipatia, care apare frecvent in randul persoanelor stresate.
Se gasesc in: smochine, mazare, orez, grau, prune si orez brun.
Fibre solubile
Acestea sunt utile in cazul pacientilor ce sufera de diaree ca manifestare a stresului cronic. Fibrele determina absorbtia excesului de apa si amelioreaza tranzitul intestinal.
Se gaseste in: morcovi, ovaz si mazare.
Lizina
Lizina este un aminoacid utilizat in prevenirea aparitiei herpesuluil, care adesea reapare din cauza stresului.
Se gaseste in: carne de pui, de vita, de curcan, cartofi, branza, produse din soia, oua, lapte si peste.
Niacina
Niacina sau vitamina B3 ajuta organismul sa elibereze energia din carbohidrati, punand-o la dispozitia organismului. De asemenea, niacina joaca un rol important in controlarea glicemiei si stimuleaza functionarea sistemului nervos.
Se gaseste in: orez brun, ton, carne de miel, pui sau curcan, rodii si cereale din grau.
Acid pantotenic
Acidul pantotenic sau vitamina B5 stimuleaza producerea hormonilor antistres cand pacientul trece printr-o perioada dificila din punct de vedere psihologic, cum ar fi: migrene, oboseala cronica sau sevraj nicotinic.
Se gaseste in: avocado, ciuperci, iaurt, somon si seminte de floarea soarelui.
Riboflavina
Riboflavina sau vitamina B2 stimuleaza toatele vitaminele din grupa B pentru o mai buna functionare. Totodata, riboflavina imbunatateste sistemul imunitar, care poate fi grav afectat de stres.
Se gasete in: avocado, carne de rata, de porc, de miel, ciuperci, lapte, iaurt.
Tiamina
Tiamina sau vitamina B1 este esentiala pentru transformarea carbohidratilor in energie, in timp ce stimuleaza si functionarea celulelor nervoase.
Se gaseste in: asparagus, ton, somon, avocado, lapte din soia, carne de porc, ovaz, seminte de floarea soarelui si orez alb.
Vitamina B12
Vitamina B12 actioneaza impreuna cu celelalte vitamine din complexul B, ajutand la transformarea alimentelor in energie, in timp ce sustin si buna functionare a sistemului nervos.
Se gaseste in: carne de vita, de miel, ton, pastrav, stridii, crab si iaurt.
Vitamina B6
Vitamina B6 stimuleaza producerea de neurotransmitatori, cum ar fi serotonina, care joaca un rol decisiv in lupta impotriva stresului, si, totodata, determina intarirea sistemului imunitar.
Se gaseste in: cartofi dulci, avocado, mango, banane, seminte de floarea soarelui, ton, somon, carne de porc, curcan, carne de pui, orez brun, cartofi.
Ce trebuie evitat?
- Cofeina creste nivelul hormonilor care provoaca stresul si determina insomnie.
- Alcoolul conduce la aparitia depresiei si deshidrateaza organismul.
- Evita gustarile dulci cand te simti stresat/a, deoarece nivelul de zahar din sange creste brusc, si apoi scade la fel de repede, determinand pierderea energiei din organism. De asemenea, zaharul „consuma” nutrientii importanti din organism, cum ar fi compelxul de vitamine B. Inlocuieste aceste gustari cu putina miere, dulceata de fructe sau curmale.
- Fumatul consuma din cantitatea de antioxidanti din organism. Renunta la fumat si consuma foarte multe fructe si legume.
Atac de panica.Esti singur,cum ii faci fata
Sa spunem ca e 7 seara si vii singur cu masina spre casa de la slujba... dupa o zi grea. Esti foarte obosit. Chiar esti stresat, suparat... te simti frustrat. Azi te-ai certat cu toata lumea
Deodata simti un discomfort abdominal, greata. Inima incepe sa-ti bata cu putere, pulsul este accelerat. Corpul incepe sa-ti tremure, ai senzatia de ameteala. Crezi ca ti-a venit sfarsitul! Esti la 5 km de cel mai apropiat spital. Din nefericire nu stii daca vei putea ajunge pana acolo. Ce sa faci???
Cum sa supravietuiesti unui atac de panica cand esti singur?
Ce este de facut?
Nu intra in panica, incepe sa tusesti repetat si cu putere.
Inspira adanc inaintea fiecarei reprize de tuse - iar tusea trebuie sa fie adanca si prelungita, ca si cum ati vrea sa eliminati secretiile din adancul plamanilor.
Un inspir adanc si o repriza de tuse trebuie repetate la fiecare 2 secunde - fara pauza - pana soseste ajutorul sau simti ca inima incepe sa bata normal din nou. Inspirul adanc aduce oxigen in plamani iar miscarile de tuse comprima cordul si fac sangele sa circule. Presiunea exercitata astfel asupra inimii o ajuta sa-si revina la ritmul normal.
"Atac de panica" inseamna aparitia brusca a sentimentului de frica, acompaniat de semne si simptome fizice si psihologice si de teama de o urmare grava, cum ar fi un atac de cord. Frecventa atacurilor de panica variaza de la cateva pe luna, la cateva pe zi.
In DSM-IV-TR(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders)se considera ca, pentru diagnosticarea acestei tulburari trebuie sa existe o perioada distincta de frica sau discomfort intens, in care patru sau mai multe din simptomele urmatoare apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute:
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. senzatia de a se innabusi;
6. durere toracica sau discomfort;
7. greata sau discomfort abdominal;
8. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
9. derealizare sau depersonalizare;
10. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni;
11. teama ca va muri;
12. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
13. valuri de frig sau caldura.
Deodata simti un discomfort abdominal, greata. Inima incepe sa-ti bata cu putere, pulsul este accelerat. Corpul incepe sa-ti tremure, ai senzatia de ameteala. Crezi ca ti-a venit sfarsitul! Esti la 5 km de cel mai apropiat spital. Din nefericire nu stii daca vei putea ajunge pana acolo. Ce sa faci???
Cum sa supravietuiesti unui atac de panica cand esti singur?
Ce este de facut?
Nu intra in panica, incepe sa tusesti repetat si cu putere.
Inspira adanc inaintea fiecarei reprize de tuse - iar tusea trebuie sa fie adanca si prelungita, ca si cum ati vrea sa eliminati secretiile din adancul plamanilor.
Un inspir adanc si o repriza de tuse trebuie repetate la fiecare 2 secunde - fara pauza - pana soseste ajutorul sau simti ca inima incepe sa bata normal din nou. Inspirul adanc aduce oxigen in plamani iar miscarile de tuse comprima cordul si fac sangele sa circule. Presiunea exercitata astfel asupra inimii o ajuta sa-si revina la ritmul normal.
"Atac de panica" inseamna aparitia brusca a sentimentului de frica, acompaniat de semne si simptome fizice si psihologice si de teama de o urmare grava, cum ar fi un atac de cord. Frecventa atacurilor de panica variaza de la cateva pe luna, la cateva pe zi.
In DSM-IV-TR(Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders)se considera ca, pentru diagnosticarea acestei tulburari trebuie sa existe o perioada distincta de frica sau discomfort intens, in care patru sau mai multe din simptomele urmatoare apar brusc si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute:
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. senzatia de a se innabusi;
6. durere toracica sau discomfort;
7. greata sau discomfort abdominal;
8. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
9. derealizare sau depersonalizare;
10. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni;
11. teama ca va muri;
12. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
13. valuri de frig sau caldura.
Psihotereapia in atacurile de panica
Cel mai important factor in tratamentul acestor tulburari il reprezinta educarea persoanei. Astfel, va fi instruita cu privire la manifestarile atacurilor de panica si senzatiile asociate. Invatand sa recunoasca si sa identifice acest tip de senzatii, este un prim pas important in tratarea atacurilor de panica. Terapia recomandata este cea individuala, de scurta durata, care se desfasoara, de obicei, pe parcursul a cel mult 12 sedinte.
Alti factori importanti ii constituie suportul persoanei si invatarea de strategii eficiente.
Psihoterapeutul va poate invata sa folositi tehnici de relaxare, autohipnoza si imagerie. Acestea pot fi folosite in timpul atacului de panica pentru a diminua prompt tensiunea psihica si sa domoleasca teama de ceea ce s-ar putea intampla rau.
Discutiile cu psihoterapeutul despre fricile irationale (de obicei legate de teama de a muri) ce apar in timpul atacurilor de panica, sunt benefice si importante pentru o buna relatie terapeutica, de suport. O abordare cognitiv-comportamentala, de desensibilizare gradata, de inducere voita a panicii, in conditii de control, da rezultate foarte bune. De obicei, atacurile de panica sunt insotite si de alte tulburari anxioase, cum ar fi agorafobia (teama de a iesi in mediul social) sau alte fobii. Tratamentul abordat difera de la persoana la persoana.
Terapia de grup poate fi folosita adesea doar pentru a invata relaxarea si alte tehnici apropiate. Biofeedback-ul, de asemenea poate fi de ajutor, prin tehnicile sale care permite persoanei sa primeasca raspunsuri psihologice (auditive si vizuale) ale corpului sau, in timp ce invata tehnicile de relaxare.
Hipnoterapia este de mare ajutor in astfel de tulburari, deoarece mobilizeaza inconstientul, permitandu-i sa lucreze pentru eliminarea problemei si in timpul in care persoana nu realizeaza tehnicile speciale.
Toate tehnicile invatate in timpul sedintei de psihoterapie, trebuie insotite de exercitii prescrise executate de persoana in cauza, in particular. Daca insa persoana nu se simte in stare sau nu doreste sa realizeze sarcinile primite, atunci rezultatele vor intarzia sa apara si terapia nu va avea succes. Aceasta abordare proactiva de schimbare si asteptarile terapeutului ca, clientul sa doreasca sa isi realizeze temele date, necesita ca explicatiile sa fie foarte clare. Discutiile sincere despre aceste asteptari clarifica ceea ce are de facut persoana si punerea lor in practica, asigura succesul terapiei.
Alti factori importanti ii constituie suportul persoanei si invatarea de strategii eficiente.
Psihoterapeutul va poate invata sa folositi tehnici de relaxare, autohipnoza si imagerie. Acestea pot fi folosite in timpul atacului de panica pentru a diminua prompt tensiunea psihica si sa domoleasca teama de ceea ce s-ar putea intampla rau.
Discutiile cu psihoterapeutul despre fricile irationale (de obicei legate de teama de a muri) ce apar in timpul atacurilor de panica, sunt benefice si importante pentru o buna relatie terapeutica, de suport. O abordare cognitiv-comportamentala, de desensibilizare gradata, de inducere voita a panicii, in conditii de control, da rezultate foarte bune. De obicei, atacurile de panica sunt insotite si de alte tulburari anxioase, cum ar fi agorafobia (teama de a iesi in mediul social) sau alte fobii. Tratamentul abordat difera de la persoana la persoana.
Terapia de grup poate fi folosita adesea doar pentru a invata relaxarea si alte tehnici apropiate. Biofeedback-ul, de asemenea poate fi de ajutor, prin tehnicile sale care permite persoanei sa primeasca raspunsuri psihologice (auditive si vizuale) ale corpului sau, in timp ce invata tehnicile de relaxare.
Hipnoterapia este de mare ajutor in astfel de tulburari, deoarece mobilizeaza inconstientul, permitandu-i sa lucreze pentru eliminarea problemei si in timpul in care persoana nu realizeaza tehnicile speciale.
Toate tehnicile invatate in timpul sedintei de psihoterapie, trebuie insotite de exercitii prescrise executate de persoana in cauza, in particular. Daca insa persoana nu se simte in stare sau nu doreste sa realizeze sarcinile primite, atunci rezultatele vor intarzia sa apara si terapia nu va avea succes. Aceasta abordare proactiva de schimbare si asteptarile terapeutului ca, clientul sa doreasca sa isi realizeze temele date, necesita ca explicatiile sa fie foarte clare. Discutiile sincere despre aceste asteptari clarifica ceea ce are de facut persoana si punerea lor in practica, asigura succesul terapiei.
Atac de panica
Cauza exacta a tulburarilor legate de panica nu este cunoscuta. Se crede ca este rezultatul unui dezechilibru intre substantele chimice ale creierului (neurotransmitatori).
De asemenea, poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu parinti cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare. Tensiunea nervoasa (de exemplu pierderea unei relatii) poate declansa simptome ale tulburarilor de panica.
Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica. Atacurile de panica pot fi determinate de:
- ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool
- ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate
- fumatul excesiv (creste mult cantitatea de nicotina din sange)
- folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima) sau intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie)
- folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana
- un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)
- o nastere in trecutul apropiat
- o operatie cu anestezie generala
Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medicala:
- disfunctii tiroidiene (hipertiroidism - exces de hormoni tiroidieni)
- afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defect care ii deterioreaza functionarea normala)
- tulburari neurologice (epilepsie)
- astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea acestuia din plamani facandu-se cu greutate)
- afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)
- intreruperea medicatiei pentru bolile cardiace
- depresia
- anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva.
Printre factorii de risc se numara:
- antecedente familiale de tulburari cauzate de panica. Persoanele care are un membru al familiei cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare.
- consumul de bauturi alcoolice, droguri, fumatul, cafeina si bauturile cafeinizate
- anumite medicamente ce declanseaza atacuri de panica, ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor cardiace
- prolapsul de valva mitrala
- atacuri de panica neasteptate in antecedente
- episod major de depresie
- femeie la menopauza.
Principalul simptom ,
al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica si anxietate alaturi de alte reactii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzator si intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. In timp ce majoritatea simptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara complet. Exista posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o perioada mai lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie consultat imediat medicul specialist.
Atacurile de panica
pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza aparenta. Pot fi asociate cu medicatii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anumite conditii medicale (hipertiroidism):
- respiratii rapide (hiperventilatie), dispnee (dificultati de respiratie) sau senzatie de sufocare
- batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
- angina pectorala (durere in piept)
- transpiratie
- greata sau epigastralgii (dureri de stomac)
- vertij (ameteala), tremor, nesiguranta
- acufene (tiuituri in urechi)
- frisoane sau valuri de caldura
- frica de moarte si pierderea controlului
- senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate.
Atacurile de panica pot incepe fara o cauza sau pot fi legate de anumite situatii, cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion. Cateodata doar gandul la o situatie anume poate cauza anxietate severa. Oamenii care au frecvente atacuri de panica invata sa evite situatiile de care le este frica ca vor declansa un atac sau cele din care nu pot scapa usor daca intervine un atac. Daca tiparul de evitare si anxietate este sever, se poate transforma in agorafobie (fobie de spatii deschise). Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de urgenta. Daca cineva are angina pectorala (dureri in piept) sau alte simptome de infarct miocardic, trebuie dus imediat la serviciul de urgenta pentru tratamentul specific.
Atacurile de panica nu sunt obisnuite la copii sau adolescenti. Copiii care au tulburari legate de panica sau atacuri de panica au si alte simptome in afara celor prezentate mai sus. Lor le poate fi frica de lucruri comune, de exemplu insecte sau se ingrijoreaza din cauza unor monstrii sau atunci cand merg la culcare singuri. Acesti copii pot refuza sa mearga la scoala sau devin foarte suparati cand se despart de parinti.
Tulburarile legate de panica constau in episoade de atacuri de panica. Nu oricine care are atacuri de panica dezvolta o tulburare. O persoana este diagnosticata cu tulburare daca are cel putin doua atacuri pe neasteptate plus frica sau ingrijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile care le-ar putea declansa.
Se poate diagnostica tulburarea legata de panica dupa cateva atacuri neasteptate si frica continua ca ar putea avea si altele. Aceste atacuri determina simptome de la usoare sau severe si dureaza mai putin de 30 minute. Primul atac apare fara avertizare in timpul unei activitati normale (mersul pe strada, mersul la cumparaturi). Senzatia este de confuzie, ca ceva cumplit se va intampla. Apare nevoia de a parasi locul si de retragere intr-o zona sigura (masina, casa). Alaturi de acestea apar simptome fizice: dificultatea respiratiei, batai puternice ale inimii, dureri in piept. Intensitatea maxima a simptomelor dureaza cam 10 minute. Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de urgenta.
Atacurile de panica pot fi declansate de o anumita actiune (se utilizeaza prea multa cofeina), situatie (mare aglomeratie) sau fara cauza aparenta. Persoanele care au trecut printr-un atac de panica dezvolta frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita activitatile sociale (agorafobia). Aproximativ jumatate din persoanele care au tulburari legate de panica au agorafobie. Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile interpersonale, in special cu rude si prieteni apropiati.
Alte caracteristici comune tulburarilor legate de panica sunt:
- folosirea de droguri sau alcool (pentru inhibarea fricii si creerii unui fals sentiment de curajde a fece fata situatiilor dificile)
- depresie
- fobii (frici nejustificate)
- tulburari legate de anxietate (stres posttraumatic)
- relatii dificile cu persoane cu pozitii sociale, datorita anxietatii intense
Primul atac de panica survine in timpul unei activitati de rutina si, pentru multe persoane, coincide cu o perioada a vietii lor incarcata de stres (o boala ce ameninta viata, un accident, terminarea unei relatii, separarea de familie). Cateodata primul atac de panica apare dupa nastere.
Este posibil ca primul atac sa survina ca o reactie la droguri, nicotina sau cafeina. Dar, odata ce s-a rezolvat problema ce a determinat atacul, acestea pot reveni.
Expertii considera ca circumstante stresante pot da nastere la un ciclu de atacuri de panica la oamenii cu predispozitie la tulburari legate de panica.
Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani de zile, in special cand este asociata si agorafobia. Pot exista perioade lungi de timp fara atacuri, dar si perioade cu atacuri frecvente.
Tulburarile legate de panica pot urma toata viata, dar simptomele se pot controla cu tratament. Majoritatea oamenilor cu aceasta problema se recupereaza cu tratament si duc o viata normala. Poate recidiva in cazul in care tratamentul este intrerupt prea devreme.
Consult de specialitate se face atunci cand:
- atacuri de frica intensa sau anxietate survin fara motiv
- survine un atac de panica sau ingrijorarea ca va apare un viitor atac de panica, ingrijorare care interfera cu activitatile zilnice
- apar simptome ocazionale fara o cauza anume (ca si dificultatile de respiratie sau dureri precordiale).
Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor cauzate de panica:
- medicul specialist in medicina de urgenta
- medicul de familie
- medicul generalist
Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit si de:
- medicul psihiatru
- psiholog
- Asistent social cu pregatire speciala in tulburari cauzate de panica
- consilier
Sanatorii, spitale, clinici, agentii familiale au programe de tratament pentru persoane cu tulburari cauzate de panica.
Expectativa vigilenta
Este dificil de deosebit simptomele atacului de panica de cele ale infarctului miocardic sau a unei alte probleme medicale serioase. Daca o persoana are simptomele atacului de panica trebuie sa consulte un medic pentru a inlatura alte cauze medicale
Investigatii
Tulburarile cauzate de panica sunt diagnosticate pe baza antecedentelor medicale si a examinarilor. Medicul cere informatii despre simptome dupa care ausculta inima, verifica tensiunea arteriala si poate cere alte analize medicale. De asemenea, va elimina alte boli care au simptome similare (infarct miocardic, prolaps de valva mitrala, hipertiroidism).
Tratament - generalitati
Tulburarile cauzate de panica pot fi controlate medicamentos (antidepresive) si prin consiliere (terapia comportamentala). Tratamentul eficace reduce numarul si frecventa atacurilor de panica, scade anxietatea si imbunatateste calitatea vietii. Daca atacurile de panica au un factor cauzal anume (reactie medicamentoasa) nu este neaparat necesar tratament, acestea oprindu-se dupa inlaturarea cauzei (oprirea medicatiei cu ajutorul medicului). Cateodata atacurile de panica pot continua si dupa inlaturarea factorului cauzal si pot determina tulburari cauzate de panica.
Tratament initial
Depinde de severitatea atacurilor de panica, de frica si anxietatea la gandul unui nou atac, de prezenta agorafobiei alaturi de tulburarile cauzate de panica.
In general, tratamentul initial include:
1. Consiliere:
- terapie comportamentala, care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament (este cea mai eficienta terapie pentru tulburarile cauzate de panica)
- terapie de demascare, un tip deterapie comportamentala, ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Este eficienta in tratarea agorafobiei sau anxietatii legate de un anumit loc sau situatie.
2. Tratament medicamentos
Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt:
- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot incerca alte antidepresive.
- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin
- benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.
Benzodiazepinele sunt folosite pentru combaterea rapida si pe termen scurt a simptomelor si pot face parte din tratamentul de intretinere singure sau combinate cu antidepresive.
Antidepresive mai putin utilizate in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: antidepresive triciclice precumImipramina, Disipramina sau Clomipramina si inhibitori ai monoaminoxidazei, precum Izocarboxazid.
Dupa inceperea medicatiei simptomele incep sa se amelioreze dupa cateva saptamani. Daca aceasta ameliorarea nu este observata in 6-8 saptamani, se poate incerca o doza mai mare de medicament.
Tratament de intretinere
Consta in continuarea sau schimbarea masurilor luate initial, consiliere si medicatie.
In timpul tratamentului initial, o medicatie de scurta durata precum benzodiazepinele pot fi prescrise pentru rezolvarea simptomelor imediate. Medicatia de scurta durata cel mai probabil se va opri atunci cand intervine medicatia de lunga duratasi starea generala se imbunatateste.
Se va monitoriza in continuare pacientul pentru a se descoperi daca au aparut alte probleme asociate cu tulburarile cauzate de panica (depresie, probleme cu droguri sau alcool). Aceste situatii vor necesita tratament.
O parte importanta a tratamentului de intretinere o reprezinta administrarea medicamentelor conform prescrierii. Adesea oamenii care se simt mai bine dupa o perioada de timp renunta la tratament nemaivazandu-i utilitatea. Odata cu oprirea medicatiei simptomele revin, deci este importanta continuarea planului de tratament. Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani, mai ales cand este prezenta si agorafobia. Pot exista perioade lungi fara atacuri de panica sau momente cand ele sunt frecvente. Chiar dupa oprirea tratamentului, atacurile parand a fi sub control, ele pot reveni. Este important ca o persoana sa identifice semnele prevestitoare si factorii ce declanseaza atacurile de panica si sa caute tratament cat mai devreme.
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca atacurile devin severe si continua sa revina, este necesara spitalizarea pana pot fi controlate. De asemenea, poate fi necesara o scurta internare in spital daca atacul de panica se suprapune peste alta problema medicala, precum agorafobia si depresia, pentru ca aceasta combinatie este dificil de tratat.
Daca medicatia nu ajuta, doctorul poate prescrie alte medicamente sau o combinatie de mai multe medicamente. Consilierea poate fi adaugata la tratament. Aceasta include terapia comportamentala care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament sau terapia de demascare, care este un tip de terapie comportamentala ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Daca consilierea nu functioneaza, este nevoie de una mai intensa, mai frecventa sau de alt tip de consiliere. Iar daca consilierea este singurul tratament, se adauga medicatie.
De retinut!
Medicamentele folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica pot preveni atacurile de panica, dar nu inlatura frica de un posibil nou atac. Consilierea este cea mai buna pentru inlaturarea fricii. Frica in sine poate cauza un nou atac de panica.
Dureaza cateva saptamani sau poate chiar mai mult, pentru ca medicatia sa devina pe deplin eficienta. Poate fi nevoie de incercarea mai multor tratamente pana la gasirea aceluia potrivit.
Cei care sufera de tulburari cauzate de panica au risc de suicid daca sufera si de depresie sau de alta tulburare de personalitate sau de dispozitie. Acestea au un impact semnificativ asupra relatiilor sociale si asupra calitatii vietii. Diagnosticul si tratamentul acestor conditii care apar alaturi de tulburarile cauzate de panica sunt esentiale.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Pacientul poate sa reduca numarul atacurilor de panica in cazul tulburarilor cauzate de panica si poate reduce severitatea simptomelor cand chiar se produce un atac prin:
- reducerea anxietatii prin activitati de scadere a tensiunii nervoase si prin scaderea nivelului de stres din viata zilnica
- efectuarea de exercitii de relaxare care implica 10-20 minute de respiratii profunde si exercitii de relaxare musculara efectuate in fiecare zi
- exercitii fizice care imbunatatesc respiratia si rata cardiaca de cateva ori pe saptamana
- restrictii la alcool si cofeina (sau eliminarea lor)
- inscrierea la terapie de grup, precum sunt cele organizate de asociatii de specialitate
- o alimentatie echilibrata care include alimente proaspete, hranitoare si evitarea celor cu continut mare in zahar si grasime.
Ajutorul pentru membrii familiei
Cand o persoana are un atac de panica, intreaga familie sufera. Ceilalti membrii se simt frustrati, obositi (pentru ca preiau unele responsabilitati) sau izolati din punct de vedere social pentru ca persoana bolnava restrictioneaza activitatile familiei. Terapia familiala, un tip de consiliere care implica intreaga familie, poate ajuta toti membrii familiei.
Tratament medicamentos
Medicatia pentru tulburarile cauzate de panica este folosita pentru tinerea sub control a simptomelor atacului de panica, reducerea numarului acestora si a severitatii, redecerea anxietatii si fricii asociate cu aparitia unui atac nou. Medicamentele sunt eficiente atunci cand se asociaza consilierea si tratamentul ambulator (exercitii de relaxare)
Medicamente folosite:
- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
- benzodiazepine
Medicamente folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica:
- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate
- antidepresive triciclice
- inhibitori de monoaninoxidaza
Asociatiiile specializate recomanda ca pacientii sa fie tinuti sub observatie daca apar cazuri de crestere a anxietatii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie. Copiii trebuie urmariti mai atent pentru aceste manifestari, dat fiind faptul ca ei nu-si pot controla manifestarile la fel de bine ca si adultii si de aceea au un risc mai crescut de suicid. Antidepresivele sunt recomandate, dar sub supravegherea medicului si in caz ca apar reactii ingrijoratoare trebuie contactat un medic.
De retinut!
Tulburarile cauzate de panica sunt tratate atat medicamentos cat si prin consiliere cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, care se bazeaza pe modificarea unor comportamente si moduri de gandire. Cand aceste doua terapii sunt combinate, atacurile de panica survin mai rar decat daca s-ar folosi doar o singura terapie. Dupa inceperea tratamentului, simptomele ar trebui sa se reduca in decurs de cateva saptamani. Daca nu se observa ameliorari in 6-8 saptamani, atunci trebuie crescute dozele sau schimbat madicamentul. Majoritatea medicamentelor folosite se vor administra continuu pentru mai mult de un an si doar dupa aceea se pot reduce dozele gradat pe parcursul catorva saptamani. Daca dupa intreruperea tratamentului, reapar simptomele, se va relua tratamentul pentru inca cateva luni. Unii pacienti pot ramane sub medicatie o perioada mai lunga de timp pentru a putea controla simptomele. De asemenea, se va evalua prezenta unei stari asociate care poate dauna tratamentului, cum ar fi depresia sau abuzul de substante nocive.
Nu exista in momentul actual nici un fel de tratament chirurgical.
Alte tratamente
- consilierea: Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai eficienta in tratamentul atacurilor de panica.
- terapia de expunere , un tip de terapie cognitiv -comportamentala
- terapia familiala, ajuta pe cei apropiati sa inteleaga ce inseamna atacurile de panica si sa mentina relatii bune. Materiale ajutatoare ca si casete video, carti si materiale audio ajuta in lupta impotriva atacurilor de panica si anxietatii
- grupurile de suport sunt de obicei locuri bune in care se impartasesc informatii, idei de rezolvare a problemelor si emotii in relatie cu atacurile de panica. Exista si forumuri de discutie, realizate on-line pe internet.
- exercitii de relaxare. Pot fi folositoare pentru reducerea anxietatii si a stresului. Acestea includ:
- exercitii de respiratie
- relaxare musculara progresiva, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de muschi
- masaj, la nivelul umerilor si a gatului
- aromaterapie, care foloseste uleiuri aromatizate (uleiuri esentiale) din plante si care promoveaza relaxarea
- yoga, tai chi, si qi-gong sunt forme de exercitii de meditare. Acestea necesita de obicei instruiri speciale.
- activitatile de relaxare psihica, ajuta la relaxarea mintii si sunt de obicei combinate cu cele de relaxare musculara. Acestea includ:
- antrenamente autogene sunt folosite pentru a aduce corpul intr-o stare normala dupa un stres
- hipnoza pregateste creierul pentru sugestii care inlatura stresul sau schimba modul de reactie la situatiile stresante
- meditatia implica o respiratie regulata cu frecventa redusa si dureaza 15-20 minute
- imagini artistice ghidate (vizualizare): Prin puterea imaginatiei se ajunge la relaxare si reducerea tensiunii nervoase cauzate de stres. Corpul raspunde la imaginile proiectate in minte. Se folosesc exercitii simple pentru relaxare si reinvigorare.
- terapia prin muzica, relaxeaza corpul, imbunatateste starea de spirit si schimba mersul zilei.
- terapia prin umor a devenit tot mai acceptata ca mod de reducere a stresului si pentru stimularea sistemului imunitar al organismului.
Profilaxie.Tulburarile cauzate de panica nu pot fi prevenite, dar se pot preveni si se pot reduce ca numar atacurile de panica cu un tratament adecvat. Simpla evitare a unor situatii sau locuri nu garanteaza ca un atac de panica nu poate aparea in noi circumstante. De fapt, evitarea situatiilor si locurilor unde s-a petrecut un atac de panica creste anxietatea.
Este posibila reducerea severitatii unui atac viitor prin:
- urmarea unui tratament pentru reducerea anxietatii
- limitarea factorilor declansatori precum cofeina, alcool
-continuarea tratamentului medicamentos si a consilierii (terapia demascarii)
-prin contactarea medicului daca simptomele se inrautatesc.
De asemenea, poate fi transmisa de la o generatie la alta (genetic). Copii cu parinti cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare. Tensiunea nervoasa (de exemplu pierderea unei relatii) poate declansa simptome ale tulburarilor de panica.
Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica. Atacurile de panica pot fi determinate de:
- ingestia unei cantitati mari de alcool sau intreruperea brusca a consumului de alcool
- ingestia unor cantitati mari de bauturi cofeinizate
- fumatul excesiv (creste mult cantitatea de nicotina din sange)
- folosirea unor medicamente (ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor de inima) sau intreruperea brusca a unui tratament medicamentos (pentru anxietate si insomnie)
- folosirea drogurilor, cocaina sau marihuana
- un nivel mare al stresului timp indelungat (stres cronic)
- o nastere in trecutul apropiat
- o operatie cu anestezie generala
Atacurile de panica se pot asocia sau pot fi cauzate de o anumita conditie medicala:
- disfunctii tiroidiene (hipertiroidism - exces de hormoni tiroidieni)
- afectiuni cardiace, prolapsul de valva mitrala (valva mitrala prezinta un defect care ii deterioreaza functionarea normala)
- tulburari neurologice (epilepsie)
- astm bronsic (stare patologica in care exista o nevoie intensa de aer, evacuarea acestuia din plamani facandu-se cu greutate)
- afectiuni pulmonare (bronhopneumonia obstructiva cronica)
- intreruperea medicatiei pentru bolile cardiace
- depresia
- anxietate, stres post-traumatic sau tulburare obsesiv-compulsiva.
Printre factorii de risc se numara:
- antecedente familiale de tulburari cauzate de panica. Persoanele care are un membru al familiei cu astfel de tulburari au sanse de 8 ori mai mari decat altii sa dezvolte boala. Un risc crescut il au si cei care au parinti cu depresie sau tulburari bipolare.
- consumul de bauturi alcoolice, droguri, fumatul, cafeina si bauturile cafeinizate
- anumite medicamente ce declanseaza atacuri de panica, ca cele pentru tratamentul astmului si bolilor cardiace
- prolapsul de valva mitrala
- atacuri de panica neasteptate in antecedente
- episod major de depresie
- femeie la menopauza.
Principalul simptom ,
al atacurilor de panica este sentimentul coplesitor de frica si anxietate alaturi de alte reactii fizice. Simptomele apar brusc, surprinzator si intensitatea maxima dureaza in jur de 10 minute. In timp ce majoritatea simptomelor dispar in 30 minute, altele au nevoie de o ora sa dispara complet. Exista posibilitatea ca o persoana sa aiba atacurile de panica unul dupa altul pe o perioada mai lunga de timp si sa para un atac continuu. Daca simptomele sunt continue si nu dispar intr-o ora exista posibilitatea sa nu fie un atac de panica si atunci trebuie consultat imediat medicul specialist.
Atacurile de panica
pot debuta in urma unui eveniment stresant sau fara cauza aparenta. Pot fi asociate cu medicatii (ca cele pentru bolile cardiace) sau cu anumite conditii medicale (hipertiroidism):
- respiratii rapide (hiperventilatie), dispnee (dificultati de respiratie) sau senzatie de sufocare
- batai rapide, puternice sau neregulate ale inimii
- angina pectorala (durere in piept)
- transpiratie
- greata sau epigastralgii (dureri de stomac)
- vertij (ameteala), tremor, nesiguranta
- acufene (tiuituri in urechi)
- frisoane sau valuri de caldura
- frica de moarte si pierderea controlului
- senzatie de detasare de propria persoana sau de realitate.
Atacurile de panica pot incepe fara o cauza sau pot fi legate de anumite situatii, cum ar fi un restaurant aglomerat sau pe stadion. Cateodata doar gandul la o situatie anume poate cauza anxietate severa. Oamenii care au frecvente atacuri de panica invata sa evite situatiile de care le este frica ca vor declansa un atac sau cele din care nu pot scapa usor daca intervine un atac. Daca tiparul de evitare si anxietate este sever, se poate transforma in agorafobie (fobie de spatii deschise). Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de urgenta. Daca cineva are angina pectorala (dureri in piept) sau alte simptome de infarct miocardic, trebuie dus imediat la serviciul de urgenta pentru tratamentul specific.
Atacurile de panica nu sunt obisnuite la copii sau adolescenti. Copiii care au tulburari legate de panica sau atacuri de panica au si alte simptome in afara celor prezentate mai sus. Lor le poate fi frica de lucruri comune, de exemplu insecte sau se ingrijoreaza din cauza unor monstrii sau atunci cand merg la culcare singuri. Acesti copii pot refuza sa mearga la scoala sau devin foarte suparati cand se despart de parinti.
Tulburarile legate de panica constau in episoade de atacuri de panica. Nu oricine care are atacuri de panica dezvolta o tulburare. O persoana este diagnosticata cu tulburare daca are cel putin doua atacuri pe neasteptate plus frica sau ingrijorarea ca poate avea si altele evitand situatiile care le-ar putea declansa.
Se poate diagnostica tulburarea legata de panica dupa cateva atacuri neasteptate si frica continua ca ar putea avea si altele. Aceste atacuri determina simptome de la usoare sau severe si dureaza mai putin de 30 minute. Primul atac apare fara avertizare in timpul unei activitati normale (mersul pe strada, mersul la cumparaturi). Senzatia este de confuzie, ca ceva cumplit se va intampla. Apare nevoia de a parasi locul si de retragere intr-o zona sigura (masina, casa). Alaturi de acestea apar simptome fizice: dificultatea respiratiei, batai puternice ale inimii, dureri in piept. Intensitatea maxima a simptomelor dureaza cam 10 minute. Simptomele atacului de panica pot fi similare cu cele ale infarctului miocardic. Din acest motiv, multi oameni cauta tratament medical de urgenta.
Atacurile de panica pot fi declansate de o anumita actiune (se utilizeaza prea multa cofeina), situatie (mare aglomeratie) sau fara cauza aparenta. Persoanele care au trecut printr-un atac de panica dezvolta frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita activitatile sociale (agorafobia). Aproximativ jumatate din persoanele care au tulburari legate de panica au agorafobie. Izolarea interfereaza cu serviciul si cu relatiile interpersonale, in special cu rude si prieteni apropiati.
Alte caracteristici comune tulburarilor legate de panica sunt:
- folosirea de droguri sau alcool (pentru inhibarea fricii si creerii unui fals sentiment de curajde a fece fata situatiilor dificile)
- depresie
- fobii (frici nejustificate)
- tulburari legate de anxietate (stres posttraumatic)
- relatii dificile cu persoane cu pozitii sociale, datorita anxietatii intense
Primul atac de panica survine in timpul unei activitati de rutina si, pentru multe persoane, coincide cu o perioada a vietii lor incarcata de stres (o boala ce ameninta viata, un accident, terminarea unei relatii, separarea de familie). Cateodata primul atac de panica apare dupa nastere.
Este posibil ca primul atac sa survina ca o reactie la droguri, nicotina sau cafeina. Dar, odata ce s-a rezolvat problema ce a determinat atacul, acestea pot reveni.
Expertii considera ca circumstante stresante pot da nastere la un ciclu de atacuri de panica la oamenii cu predispozitie la tulburari legate de panica.
Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani de zile, in special cand este asociata si agorafobia. Pot exista perioade lungi de timp fara atacuri, dar si perioade cu atacuri frecvente.
Tulburarile legate de panica pot urma toata viata, dar simptomele se pot controla cu tratament. Majoritatea oamenilor cu aceasta problema se recupereaza cu tratament si duc o viata normala. Poate recidiva in cazul in care tratamentul este intrerupt prea devreme.
Consult de specialitate se face atunci cand:
- atacuri de frica intensa sau anxietate survin fara motiv
- survine un atac de panica sau ingrijorarea ca va apare un viitor atac de panica, ingrijorare care interfera cu activitatile zilnice
- apar simptome ocazionale fara o cauza anume (ca si dificultatile de respiratie sau dureri precordiale).
Urmatorii medici pot diagnostica atacul de panica si pot colabora pentru tratarea lui si a tulburarilor cauzate de panica:
- medicul specialist in medicina de urgenta
- medicul de familie
- medicul generalist
Tratamentul pentru atacul de panica poate fi stabilit si de:
- medicul psihiatru
- psiholog
- Asistent social cu pregatire speciala in tulburari cauzate de panica
- consilier
Sanatorii, spitale, clinici, agentii familiale au programe de tratament pentru persoane cu tulburari cauzate de panica.
Expectativa vigilenta
Este dificil de deosebit simptomele atacului de panica de cele ale infarctului miocardic sau a unei alte probleme medicale serioase. Daca o persoana are simptomele atacului de panica trebuie sa consulte un medic pentru a inlatura alte cauze medicale
Investigatii
Tulburarile cauzate de panica sunt diagnosticate pe baza antecedentelor medicale si a examinarilor. Medicul cere informatii despre simptome dupa care ausculta inima, verifica tensiunea arteriala si poate cere alte analize medicale. De asemenea, va elimina alte boli care au simptome similare (infarct miocardic, prolaps de valva mitrala, hipertiroidism).
Tratament - generalitati
Tulburarile cauzate de panica pot fi controlate medicamentos (antidepresive) si prin consiliere (terapia comportamentala). Tratamentul eficace reduce numarul si frecventa atacurilor de panica, scade anxietatea si imbunatateste calitatea vietii. Daca atacurile de panica au un factor cauzal anume (reactie medicamentoasa) nu este neaparat necesar tratament, acestea oprindu-se dupa inlaturarea cauzei (oprirea medicatiei cu ajutorul medicului). Cateodata atacurile de panica pot continua si dupa inlaturarea factorului cauzal si pot determina tulburari cauzate de panica.
Tratament initial
Depinde de severitatea atacurilor de panica, de frica si anxietatea la gandul unui nou atac, de prezenta agorafobiei alaturi de tulburarile cauzate de panica.
In general, tratamentul initial include:
1. Consiliere:
- terapie comportamentala, care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament (este cea mai eficienta terapie pentru tulburarile cauzate de panica)
- terapie de demascare, un tip deterapie comportamentala, ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Este eficienta in tratarea agorafobiei sau anxietatii legate de un anumit loc sau situatie.
2. Tratament medicamentos
Cele mai utilizate medicamente folosite in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt:
- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei: Fluoxetina (Prozac), Sestralin, Paroxetina. Daca aceste medicamente sunt ineficiente sau nu pot fi administrate din cauza efectelor secundare se pot incerca alte antidepresive.
- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate, cum ar fi Venlafaxin
- benzodiazepine: Alprazolam (Xanax), Diazepam (Valium), Lorazepam, Clonazepam sunt prescrise singure sau combinate cu un antidepresiv.
Benzodiazepinele sunt folosite pentru combaterea rapida si pe termen scurt a simptomelor si pot face parte din tratamentul de intretinere singure sau combinate cu antidepresive.
Antidepresive mai putin utilizate in tratamentul tulburarilor cauzate de panica sunt: antidepresive triciclice precumImipramina, Disipramina sau Clomipramina si inhibitori ai monoaminoxidazei, precum Izocarboxazid.
Dupa inceperea medicatiei simptomele incep sa se amelioreze dupa cateva saptamani. Daca aceasta ameliorarea nu este observata in 6-8 saptamani, se poate incerca o doza mai mare de medicament.
Tratament de intretinere
Consta in continuarea sau schimbarea masurilor luate initial, consiliere si medicatie.
In timpul tratamentului initial, o medicatie de scurta durata precum benzodiazepinele pot fi prescrise pentru rezolvarea simptomelor imediate. Medicatia de scurta durata cel mai probabil se va opri atunci cand intervine medicatia de lunga duratasi starea generala se imbunatateste.
Se va monitoriza in continuare pacientul pentru a se descoperi daca au aparut alte probleme asociate cu tulburarile cauzate de panica (depresie, probleme cu droguri sau alcool). Aceste situatii vor necesita tratament.
O parte importanta a tratamentului de intretinere o reprezinta administrarea medicamentelor conform prescrierii. Adesea oamenii care se simt mai bine dupa o perioada de timp renunta la tratament nemaivazandu-i utilitatea. Odata cu oprirea medicatiei simptomele revin, deci este importanta continuarea planului de tratament. Atacurile de panica recurente pot fi de la usoare la severe si pot continua ani, mai ales cand este prezenta si agorafobia. Pot exista perioade lungi fara atacuri de panica sau momente cand ele sunt frecvente. Chiar dupa oprirea tratamentului, atacurile parand a fi sub control, ele pot reveni. Este important ca o persoana sa identifice semnele prevestitoare si factorii ce declanseaza atacurile de panica si sa caute tratament cat mai devreme.
Tratament in cazul agravarii bolii
Daca atacurile devin severe si continua sa revina, este necesara spitalizarea pana pot fi controlate. De asemenea, poate fi necesara o scurta internare in spital daca atacul de panica se suprapune peste alta problema medicala, precum agorafobia si depresia, pentru ca aceasta combinatie este dificil de tratat.
Daca medicatia nu ajuta, doctorul poate prescrie alte medicamente sau o combinatie de mai multe medicamente. Consilierea poate fi adaugata la tratament. Aceasta include terapia comportamentala care se concentreaza pe modificarea tiparului de gandire si comportament sau terapia de demascare, care este un tip de terapie comportamentala ce se bazeaza pe confruntarea cu obiectul sau situatia care cauzeaza frica. Daca consilierea nu functioneaza, este nevoie de una mai intensa, mai frecventa sau de alt tip de consiliere. Iar daca consilierea este singurul tratament, se adauga medicatie.
De retinut!
Medicamentele folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica pot preveni atacurile de panica, dar nu inlatura frica de un posibil nou atac. Consilierea este cea mai buna pentru inlaturarea fricii. Frica in sine poate cauza un nou atac de panica.
Dureaza cateva saptamani sau poate chiar mai mult, pentru ca medicatia sa devina pe deplin eficienta. Poate fi nevoie de incercarea mai multor tratamente pana la gasirea aceluia potrivit.
Cei care sufera de tulburari cauzate de panica au risc de suicid daca sufera si de depresie sau de alta tulburare de personalitate sau de dispozitie. Acestea au un impact semnificativ asupra relatiilor sociale si asupra calitatii vietii. Diagnosticul si tratamentul acestor conditii care apar alaturi de tulburarile cauzate de panica sunt esentiale.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Pacientul poate sa reduca numarul atacurilor de panica in cazul tulburarilor cauzate de panica si poate reduce severitatea simptomelor cand chiar se produce un atac prin:
- reducerea anxietatii prin activitati de scadere a tensiunii nervoase si prin scaderea nivelului de stres din viata zilnica
- efectuarea de exercitii de relaxare care implica 10-20 minute de respiratii profunde si exercitii de relaxare musculara efectuate in fiecare zi
- exercitii fizice care imbunatatesc respiratia si rata cardiaca de cateva ori pe saptamana
- restrictii la alcool si cofeina (sau eliminarea lor)
- inscrierea la terapie de grup, precum sunt cele organizate de asociatii de specialitate
- o alimentatie echilibrata care include alimente proaspete, hranitoare si evitarea celor cu continut mare in zahar si grasime.
Ajutorul pentru membrii familiei
Cand o persoana are un atac de panica, intreaga familie sufera. Ceilalti membrii se simt frustrati, obositi (pentru ca preiau unele responsabilitati) sau izolati din punct de vedere social pentru ca persoana bolnava restrictioneaza activitatile familiei. Terapia familiala, un tip de consiliere care implica intreaga familie, poate ajuta toti membrii familiei.
Tratament medicamentos
Medicatia pentru tulburarile cauzate de panica este folosita pentru tinerea sub control a simptomelor atacului de panica, reducerea numarului acestora si a severitatii, redecerea anxietatii si fricii asociate cu aparitia unui atac nou. Medicamentele sunt eficiente atunci cand se asociaza consilierea si tratamentul ambulator (exercitii de relaxare)
Medicamente folosite:
- inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
- benzodiazepine
Medicamente folosite pentru tratarea tulburarilor cauzate de panica:
- antidrepresive cu efecte neurotransmitatoare combinate
- antidepresive triciclice
- inhibitori de monoaninoxidaza
Asociatiiile specializate recomanda ca pacientii sa fie tinuti sub observatie daca apar cazuri de crestere a anxietatii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie. Copiii trebuie urmariti mai atent pentru aceste manifestari, dat fiind faptul ca ei nu-si pot controla manifestarile la fel de bine ca si adultii si de aceea au un risc mai crescut de suicid. Antidepresivele sunt recomandate, dar sub supravegherea medicului si in caz ca apar reactii ingrijoratoare trebuie contactat un medic.
De retinut!
Tulburarile cauzate de panica sunt tratate atat medicamentos cat si prin consiliere cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, care se bazeaza pe modificarea unor comportamente si moduri de gandire. Cand aceste doua terapii sunt combinate, atacurile de panica survin mai rar decat daca s-ar folosi doar o singura terapie. Dupa inceperea tratamentului, simptomele ar trebui sa se reduca in decurs de cateva saptamani. Daca nu se observa ameliorari in 6-8 saptamani, atunci trebuie crescute dozele sau schimbat madicamentul. Majoritatea medicamentelor folosite se vor administra continuu pentru mai mult de un an si doar dupa aceea se pot reduce dozele gradat pe parcursul catorva saptamani. Daca dupa intreruperea tratamentului, reapar simptomele, se va relua tratamentul pentru inca cateva luni. Unii pacienti pot ramane sub medicatie o perioada mai lunga de timp pentru a putea controla simptomele. De asemenea, se va evalua prezenta unei stari asociate care poate dauna tratamentului, cum ar fi depresia sau abuzul de substante nocive.
Nu exista in momentul actual nici un fel de tratament chirurgical.
Alte tratamente
- consilierea: Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai eficienta in tratamentul atacurilor de panica.
- terapia de expunere , un tip de terapie cognitiv -comportamentala
- terapia familiala, ajuta pe cei apropiati sa inteleaga ce inseamna atacurile de panica si sa mentina relatii bune. Materiale ajutatoare ca si casete video, carti si materiale audio ajuta in lupta impotriva atacurilor de panica si anxietatii
- grupurile de suport sunt de obicei locuri bune in care se impartasesc informatii, idei de rezolvare a problemelor si emotii in relatie cu atacurile de panica. Exista si forumuri de discutie, realizate on-line pe internet.
- exercitii de relaxare. Pot fi folositoare pentru reducerea anxietatii si a stresului. Acestea includ:
- exercitii de respiratie
- relaxare musculara progresiva, care reduce tensiunea musculara prin relaxarea grupelor individuale de muschi
- masaj, la nivelul umerilor si a gatului
- aromaterapie, care foloseste uleiuri aromatizate (uleiuri esentiale) din plante si care promoveaza relaxarea
- yoga, tai chi, si qi-gong sunt forme de exercitii de meditare. Acestea necesita de obicei instruiri speciale.
- activitatile de relaxare psihica, ajuta la relaxarea mintii si sunt de obicei combinate cu cele de relaxare musculara. Acestea includ:
- antrenamente autogene sunt folosite pentru a aduce corpul intr-o stare normala dupa un stres
- hipnoza pregateste creierul pentru sugestii care inlatura stresul sau schimba modul de reactie la situatiile stresante
- meditatia implica o respiratie regulata cu frecventa redusa si dureaza 15-20 minute
- imagini artistice ghidate (vizualizare): Prin puterea imaginatiei se ajunge la relaxare si reducerea tensiunii nervoase cauzate de stres. Corpul raspunde la imaginile proiectate in minte. Se folosesc exercitii simple pentru relaxare si reinvigorare.
- terapia prin muzica, relaxeaza corpul, imbunatateste starea de spirit si schimba mersul zilei.
- terapia prin umor a devenit tot mai acceptata ca mod de reducere a stresului si pentru stimularea sistemului imunitar al organismului.
Profilaxie.Tulburarile cauzate de panica nu pot fi prevenite, dar se pot preveni si se pot reduce ca numar atacurile de panica cu un tratament adecvat. Simpla evitare a unor situatii sau locuri nu garanteaza ca un atac de panica nu poate aparea in noi circumstante. De fapt, evitarea situatiilor si locurilor unde s-a petrecut un atac de panica creste anxietatea.
Este posibila reducerea severitatii unui atac viitor prin:
- urmarea unui tratament pentru reducerea anxietatii
- limitarea factorilor declansatori precum cofeina, alcool
-continuarea tratamentului medicamentos si a consilierii (terapia demascarii)
-prin contactarea medicului daca simptomele se inrautatesc.
Atac de panica
Atac de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate.
Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare.
Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.
Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente ingrijoratoare.
Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Cum sa va oxigenati relatia
Stressul, orele de program, "problemele" cu copii sunt adesea invocate cand este vorba de monotonia vietii noastre sexuale si cand viata de cuplu devine o rutina si se face simtita din ce in ce mai des lipsa de chef.
Ce putem face ca sa nu "adormim" relational, sexual vorbind?
Rutina in cuplu isi poate face aparitia fara sa ne dorim acest lucru.
Intr-un secol al vitezei este posibil sa te lasi furat de tot ce ai de facut (obiective, cariera), prin urmare scopul nostru este departe de a ne lansa in lupta cu acest inamic invizibil, dar perceptibil, numit rutina; ci de a reusi, odata instalata, sa gasim modalitatile optime, proprii de a ne gasi resursele necesare de a mentine treaza viata de cuplu, relatia.
Se intampla adesea ca, dintre toti cei apropiati, sa-o(-l) "neglijam" tocmai pe partenera si asta fara vreo rea intentie, ci din prisma propriilor noastre asteptari mai mult sau mai putin constientizate.
Replica "tocmai tu din toti... credeam ca tu ma vei intelege pentru ca ma iubesti!" va suna cunoscuta?
Care ar fi eroarea de comunicare? Este ca si cum ar fi o remarca ce se lasa fara vreun raspuns din partea celuilalt.
Cum putem face fata situatiei? Cunoscandu-l pe celalalt si din prisma propiilor lui/ei nevoi, iti va fi mai usor, la un moment de rascruce sau de rutina, sa gasesti solutia optima de a face fata situatiei (dubla perspectiva) si mai ales vei sti cum sa il atragi si pe cel de langa tine intr-un astfel de demers.
Ce putem face ca sa nu "adormim" relational, sexual vorbind?
Rutina in cuplu isi poate face aparitia fara sa ne dorim acest lucru.
Intr-un secol al vitezei este posibil sa te lasi furat de tot ce ai de facut (obiective, cariera), prin urmare scopul nostru este departe de a ne lansa in lupta cu acest inamic invizibil, dar perceptibil, numit rutina; ci de a reusi, odata instalata, sa gasim modalitatile optime, proprii de a ne gasi resursele necesare de a mentine treaza viata de cuplu, relatia.
Se intampla adesea ca, dintre toti cei apropiati, sa-o(-l) "neglijam" tocmai pe partenera si asta fara vreo rea intentie, ci din prisma propriilor noastre asteptari mai mult sau mai putin constientizate.
Replica "tocmai tu din toti... credeam ca tu ma vei intelege pentru ca ma iubesti!" va suna cunoscuta?
Cuprins articol
- Generalitati
- Care ar fi eroarea de comunicare?
- Cum putem face fata situatiei?
Care ar fi eroarea de comunicare? Este ca si cum ar fi o remarca ce se lasa fara vreun raspuns din partea celuilalt.
Cum ar fi daca am inlocui "pentru ca ma iubesti" cu "pentru ca te iubesc"?
Sau cum ar suna sa le punem pe toate in aceeasi fraza?!!
Mult mai bine!
Insa pe langa acest aparent avantaj, o astfel de formulare (de gand) ne-ar ajuta sa nu uitam ca, la fel ca si noi, si celalalt are nevoie ca noi sa-i aratam ca il iubim.
Si asta ne trimite cu gandul la felul, maniera diferita de a iubi a fiecaruia dintre noi.
Este de preferat sa ne cunoastem partenerul nu numai pentru noi, cat si in beneficiul lui.
Ce ar insemna asta? Faptul ca pentru a dezvolta incredere in celalalt, unii dintre noi simtim nevoia sa il tot testam pe celalalt pentru a ne convinge ca este "demn de iubirea" noastra.
Unii dintre acestia din urma ne oprim aici, considerand ca este suficient, iar altii ne continuam explorarea cautand sa identificam ce anume ii place celui de langa noi, ce are importanta si care sunt nevoile acestuia din urma.
Acest lucru ne poate ajuta sa fim mai in contact cu realitatea vietii noastre de cuplu.
Cum putem face fata situatiei? Cunoscandu-l pe celalalt si din prisma propiilor lui/ei nevoi, iti va fi mai usor, la un moment de rascruce sau de rutina, sa gasesti solutia optima de a face fata situatiei (dubla perspectiva) si mai ales vei sti cum sa il atragi si pe cel de langa tine intr-un astfel de demers.
Cunoscandu-l, iti va fi mai usor sa intri in "papucii" lui/ei si sa vezi si din alta perspectiva lucrurile, nu numai din perspectiva propriilor tale nevoi.
Atentie, aceasta explorare se face dinamic, interactionand cu celalalt, provocandu-l sa se dezvaluie, si este departe de a fi asa numita "cunoastere prin generalizare si presupunere".
Acest lucru se poate intampla pentru ca unii dintre noi obisnuim sa umplem golurile de cunoastere prin generalizari fortate sau inadecvate si presupuneri bazate pe credinte de genul "Las' ca stiu eu mai bine", "Las' ca-l/o cunosc eu".
Cati dintre noi am fost aici si cati dintre noi mai suntem inca?!
Se intampla insa uneori sa ne simtim fara resurse, la capatul puterilor si in astfel de momente ne-ar fi de mare ajutor sa stim si cateva trucuri general aplicabile.
1. Rupeti cercul vicios: "Serviciu, acasa, serviciu, acasa", la cateva seri o plimbare prin parc, in week-end o iesire la padure nu strica, prin urmare: Iesiti mai mult din casa!
2. Cautati sa aveti cat mat mai multe activitati impreuna, de exemplu: Gasiti un hobby comun, o activitate care sa va placa la amandoi in egala masura. Poate fi ocazia perfecta sa va relaxati si sa petreceti clipe de calitate impreuna. Sugestie: bowling, plimbare cu bicicleta, tenis etc.
3. Uneori prinsi intre rutina programului de zi cu zi, (relatia plina de "responsabilitati" cu partenerul/partenera, copii etc.), se poate intampla sa uitam de noi insine. Uitam sa mai fim atenti la felul cum aratam, felul cum ne imbracam etc. Deci - Aveti mai multa grija de voi! In sensul de a va gasi timp si pentru tine: o sala, un masaj, manichiura, pedichiura, tratamente corporale etc.
Afirmatia: "O femeie care nu se simte bine in pielea ei este putin probabil sa se bucure de sex in adevaratul sens al cuvantului" poate sa capete intelesuri si conotatii multiple pentru unii dintre noi.
4. Cateodata se intampla sa ramaneti in urma, nu mai socializati, doar serviciu si acasa... Fiecare clipa impreuna si totusi izolati de ceilalti. Viata merge inainte, dar tu/voi parca ati ramas in urma. Iesiti in cluburi, creati senzatia de special, eleganta (o rochie eleganta, de ex). Socializati! Observati si alte cupluri. Poate au ceva ce v-ar place si voua sa imprumutati.
Pastrati pasul, fiti trendy!
5. Totul pare neschimbat, aceleasi gesturi, acelasi job, acelasi program.
Este nevoie de o schimbare! De ce sa nu incepi tocmai cu dormitorul?! Uleiuri volatile, bai cu lumanari, ulei de masaj, o noua pijama, o lenjerie mai lejera, sexy?!! Schimbati decorul !
Schimbarea poate antrena schimbare!
Fie din interior spre exterior si viceversa.
6. Chiar daca timpul pare sa fi trecut si inceputurile par indepartate, pastrati flacara aprinsa a pasiunii. Sunteti in casa, cu treburi, curatenie, nu exista nici un motiv pentru care sa nu fiti atente la cum sunteti imbracate, cum va sta parul sau cum aratati!
O relatie de cuplu se intretine!
7. Dorinta de sex pare a fi disparut? Faceti investigatii, explorati in cautarea unui raspuns! Este posibil sa gasiti si alte cauze sau explicatii pentru acest lucru! Poate fi si partenerul (prin atitudine indiferenta, comportament etc), insa pot fi multe alte motive: administrarea de contraceptive orale, ingestia anumitor substante medicamentoase ce au ca efect secundar scaderea libidoului, unele afectiuni organice etc. uneori Partenerul este posibil sa fie nevinovat!
8. In relatie va regasiti ca si persoane adulte, mature, insa cine spune ca vremea Jocurilor s-a incheiat? Ca respectul de sine exclude neconventionalul? Putin spirit ludic si incalcare (de comun acord) de reguli, conventii general valabile.
Cum ar fi sa va descoperiti propriile voastre reguli in pat? Care ar fi acelea? Si cum ar fi daca ele ar izvori din iubire si placerea de a fi cu celalalt?!
9. O atmosfera placuta, relaxanta poate face minuni. Arata-i ca este important/a! Iar daca tu esti o ea si vrei sa faci dragoste, arata-i acest lucru prin diverse atingeri. Insa lasa-l pe el sa faca primul pas.
Unora dintre barbati le displace ca partenera sa ia initiativa si totusi sa se simta flatati de interesul acestora din urma. In astfel de cazuri, este util sa-i dai impresia ca el este "stapanul", altfel este posibil sa nu obtineti ceea ce v-ati propus.
Barbatul are nevoie sa se simta puternic, valorizat. Normal, exista si cazuri in care situatia poate sa stea invers, barbatul sa fie cel care isi doreste sa fie dominat.
Cu totii stim ca exista momente si momente in viata noastra cand raporturile se pot schimba cu acordul ambelor parti implicate!
Sa ne amintim de joc si de ideea ca in joaca nimeni nu are voie sa se supere, doar sa se retraga intr-o maniera diplomata!
Conceptiile MITH despre dragoste
De ce dragostea este asa de complicata si incarcata de sfidare? Raspunsul poate fi explicat prin “conceptiile MITH despre dragoste”. Noi primim multe idei despre ce este si cum se dezvolta dragostea. Problema este ca aceste paradigme distrug dragostea adevarata. Aproape tot ce suntem invatati in acest sens nu este cu adevarat despre dragoste. In realitate noi suntem invatati despre nevoie, frica, judecata de sine, auto-negare, victimizare si apoi suntem invatati sa numim “dragoste” aceste lucruri.
Noi putem sa impartim aceste credinte si perspective despre dragoste in 5 paradigme pricipale ale dragostei care raman in joc in societatea noastra de azi. Aceste conceptii MITH ale dragostei precipita sfidarile pe care multi dintre noi le experimentam in legatura cu dragostea si relatiile – atat de tip romantic cat si neromantic.
Cele 5 conceptii MITH ale dragostei sunt:
Cuprins articol
Dragostea ca nevoie – dragostea ca risc V-ati intrebat vreodata de ce dragostea se simte asa de speriata? Ei bine, adevarul este ca dragostea nu este niciodata speriata, dar nevoia este intotdeauna. Unul din cele mai mari obstacole pentru a simti cu adevarat si a exprima dragostea este ca, in majoritatea timpului, multi dintre noi confundam dragostea cu nevoia.
Deseori noi retinem dragostea noastra, gandind: “ce se intampla daca eu o/il iubesc, si ea/el nu-mi impartaseste iubirea - sau ea/el o arunca la o parte, si ma respinge, etc?” Cand ne intrebam astfel, noi privim dragostea ca pe un targ: Eu iti dau dragostea mea, si tu imi dai dragostea ta in schimb. Si acest targ mai bine nu s-ar intampla deoarece daca cel de la capatul celalalt al targului nu ne inapoiaza dragostea exact in modul in care dorim vom suferi: in interior, noi ne temem sa nu fim “raniti”. Singura cale ca noi sa experimentam ranirea este de a ne rani noi insine, judecandu-ne pe noi insine.
Iata felul in care gandim:
1. Eu te iubesc si eu iti spun aceasta.
2. Tu imi spui mie sa merg sa ma joc cu zmeul.
3. Eu cred doua lucruri: “Eu am lipsa de ceva de care am nevoie” si “Trebuie ca nu este ceva in regula cu mine daca tu nu imi impartasesti dragostea”.
Astfel, de fapt, cand am spus “Eu te iubesc”, ceea ce am inteles a fost “Eu am nevoie de tine”. Ceea ce am inteles cu adevarat a fost “Eu m-am decis sa te folosesc pe tine ca barometru pentru autoaprecierea mea”. Nimic din aceasta nu are de a face cu dragostea. Dragostea este un sentiment de bucurie pentru alta persoana. Nu exista nici o particica de risc in a simti bucurie si apreciere pentru cineva. Noi am luat cuvantul nevoie, l-am inlocuit cu cuvantul dragoste, si astfel am atribuit toate aspectele neplacute ale nevoii dragostei.
Nu e de mirare ca dragostea si exprimarea sa, pare ca o propunere riscanta. Nevoia va parea intotdeauna infricosatoare, dar dragostea, in forma sa pura, este lipsita de risc, de frica–alternativa care revolutioneaza imediat relatiile. Noi putem inlocui nevoia noastra cu dragoste, si cand avem o nevoie, putem cel mult sa o exprimam. Aceasta inchide usa interactiunilor insemnate cu cereri, “sentimente ranite” si incercari de manipulare, si deschide usa catre relatii pline de expresii nerestranse de dragoste si afectiune. Destul de dragut, asa-i?
Dragostea ca sacrificiu de sine Cine este beneficiarul dragostei? Multi dintre noi vorbim ca si cum beneficiarul principal este persoana de la capatul care primeste. Fara indoiala ca multi dintre noi traim sentimente minunate cand credem ca suntem iubiti. Totusi, in realitate, beneficiarul principal este persoana care simte dragostea.
Multi vad dragostea ca “fara de sine”. Eu o vad ca sentimentul de egoism definitiv. Cand iubim, noi simtim o experienta emotionala fantastica si benefica. Primitorul isi “ia” dragostea. Multi nu fac aceasta. Chiar si atunci, primitorul estimeaza numai ce crede el sau ea ca celalalt experimenteaza.
Totusi, persoana care simte si exprima dragostea are o experienta extatica garantata. Cu cat iubim mai mult, cu atat avem un beneficiu mai direct. Cand nu iubim, aceasta nu ne da experienta dragostei. Astfel, numai noi insine ne privam. Cand ne retinem de la a primi dragostea, noi facem astfel numai fiindca vedem ca fiind necesar sa avem grija de noi, sa fim in siguranta, printre altele. De obicei, aceasta siguranta este bazata fie pe dragostea ca paradigma de nevoie, fie ca paradigma de sacrificiu.
Multe cantece si filme vorbesc despre dragoste ca si cum ar fi nobila. Din nou, aceasta vine de la dragostea ca paradigma de sacrificiu. Dragostea nu este mai nobila decat ura. Ea doar simte foarte diferit si conduce la comportari foarte diferite. Interesant, in spatele acestei paradigme este perspectiva de baza ca sacrificiul este nobil si focalizarea pe sine nu. Aceasta duce la atat de multa autocondamnare in lumea noastra. Astfel, fiti egoisti si iubiti pentru beneficiul dvs., nu pentru acela al altora.
Dragostea ca slabiciune Alt motiv pentru prudenta noastra in legatura cu dragostea este acela ca noi credem ca dragostea inseamna slabiciune si se exprima prin ganduri de tipul: “Daca eu te iubesc pe tine, eu iti dau voie sa faci ce vrei cu mine. Daca te iubesc, eu nu ma voi gandi la mine insumi. Daca te iubesc, eu nu voi fi in stare sa exprim fata de tine ce vreau si ce nu vreau.”
Totusi, slabiciunea pe care o asociem cu dragostea este de fapt in legata de frica. Toate propozitiile de mai sus “daca te iubesc… ” de fapt exemplifica felul in care ne comportam cand ne este frica.
Fiindca multi din noi suntem tematori, deseori folosim mania pentru a exprima ceea ce vrem sau nu vrem, asociind mania cu puterea. (Dupa Bears, “Mania nu este o desfasurare de putere; este o cerere pentru putere”). Altii simt ca detasarea rece este sinonima cu taria.
Adevarul este ca nu exista o pozitie mai puternica in care noi sa putem sa ne plasam, decat dragostea netulburata. Daca noi iubim fara frica, noi putem sa articulam clar ce vrem si ce nu vrem. Mai mult, declaratiile noastre sunt mult mai probabile de a fi digerate de catre persoana cu care vorbim. Totusi, daca sotul nostru, prietenul nostru, sau chiar un vanzator nu ne trateaza in felul cum am dori, noi putem sa avem actiuni decisive intr-un mod clar cand iubim. Aceasta poate include orice: de la a cere din nou, a divorta de sotie, etc. Toate aceste actiuni, si multe altele, sunt compatibile total cu a iubi. Increde-te in dragostea ta! Te va duce oriunde vrei sa mergi. Ori de cate ori crezi ca te face slab, poti sa stii ca esti o pisica speriata, nu o prajitura iubita.
Dragostea ca nisipul miscator Mitul dragostei se roteste in jurul ideii ca noi “ne indragostim, ca si cum un fel de accident colosal are loc, si deodata noi suntem indragostiti. Noi nu vrem aceasta, noi nu am vrut sa facem aceasta, dar acum, asta este, suntem cufundati cu totul in dragoste. Noi am calcat si am cazut in nisip miscator, nu avem alegere, suntem neajutorati si nisipul ne inghite”.
Noua ne place aceasta idee. Credem ca este ceva romantic. Dar sa ne intrebam: dorim noi sa abdicam de la responsabilitatea pentru sentimentele noastre de dragoste si grija? Vrem noi sa actionam ca si cum suntem victima emotiilor noastre, si nu arhitectul lor? Si, de ce ideea de a ne indragosti impotriva vointei noastre este mai romantica decat ideea de a alege pe cineva ca sa iubim? Cum ar fi fost relatia noastra daca eram proprietarii dragostei noastre, adusa la cunostinta acelui cineva special ca noi l-am ales pentru a iubi, si apoi l-am iubi fara nevoie, conditie sau frica?
Atitudinile in cadrul familiei si la serviciu
1. Buldozerul: dominatorul agresiv
Este cel care se afirma strivind pe toata lumea. El este cel care spune:"Exista un loc, iar acesta este al meu. Tin cont de nevoile mele, nu de ale tale. Eu am dreptate, tu te inseli". Nu este niciodata de acord cu parerea altcuiva. "Nu sunt de acord" este raspunsul sau preferat. Ii blameaza, ii judeca si ii invinovateste pe ceilalti, este autoritar, autocratic, ba chiar tiranic. Procedand astfel, ii elimina pe ceilalti. Ia deseori atitudinea unui cap de familie: pater familias. Aceasta atitudine se intalneste si in cazul comportamentului patronului fata de secretara sa, al medicului fata de asistenta si, mai ales, al politicianului in relatie cu adversarii sai. Este "Parintele Critic" al analizei tranzactionale. Cand toata lumea joaca acest rol, se tinde spre o "familie atomizata". Nici o decizie nu mai este posibila. Fiecare pentru sine. Familia sfarseste prin a exploda.
2. "Papa-Lapte": dominatul pasiv
Painea uscata, muiata in lapte isi pierde consistenta si se rupe in bucati. Este exact imaginea celui care se eclipseaza in fata celorlalti.
Frazele sale preferate sunt: "De acord, cum vrei tu, ai dreptate, eu ma insel, exista un loc, iar acela este pentru tine, nu pentru mine, tin cont de nevoile tale, nu de ale mele".
El insusi se elimina, se blameaza, se judeca, se invinovateste. Le face pe plac celorlalti fara a tine seama de propriile sale nevoi. Nevoile parintilor sau ale celorlalti au prioritate. Aceasta este pozitia depresiva. Cand toata lumea actioneaza asa, se ajunge la o familie letala, "moarta in nucleu" : nici o decizie nu este posibila "cum vrei tu". Aceasta este cel mai adesea pozitia secretarei, infirmierei, a mamei care se sacrifica pentru familie, a surorii mai mari.
3. Autenticul: cel care se afirma in mod autonom
Exista un loc pentru mine, dar si unul pentru tine. Tin cont de nevoile mele, dar si de ale tale. Iata parerea mea. Care este parerea noastra? El isi afirma opinia ascultandu-i pe ceilalti si inainteaza in directia luarii unei decizii. Nu elimina pe nimeni. Atitudinea sa este democratica si matura. Maturitatea se dezvolta cand te bazezi mai mult pe tine decat pe ceilalti. Nu este nevoie sa domini, nici sa judeci de o maniera critica. Intr-o familie sanatoasa, parintii autentici dezvolta copii autentici. Cu cat familiile sunt mai sanatoase, cu atat o populatie este mai matura, mai autentica, cu atat mai mult ea poate dezvolta si mentine democratia si poate respecta deciziile majoritatii.
4. "Pe de laturi"
Acest rol este deseori jucat de copilul care se teme de tensiunile familiale si care atrage atentia catre exterior, pentru a diminua conflictul: sparge ceva, rateaza scoala, ii face rau pisicii care miauna. La extrema, este tipul de copil psihotic, aparent rupt de realitate.
5. Ordonatorul
El este cel care-i eticheteaza pe ceilalti. Ii vede pe toti ca fiind de stanga sau de dreapta, vede ce este rau in alimentatie (produsele chimice), este ecologistul care arunca toate medicamentele, priveste totul de o maniera new age, respinge prezentul (in tineretea mea ...). Se elimina si ii elimina si pe ceilalti.
6. Manipulatorul
Cel care a fost supraprotejat se bazeaza pe celalalt si nu are incredere in sine insusi. Nu si-a dezvoltat capacitatea de a da raspuns nevoilor sale, atunci cand se confrunta in mod inevitabil cu ele. Datorita acestui fapt, pentru a si le putea rezolva, trebuie sa-i manipuleze pe ceilalti, incercand sa-i faca sa actioneze in locul lui.
Daca reuseste, manipulatorul poate ramane pe termen nelimitat prizonierul pasivitatii si al dependentei. Astfel, un baiat supraprotejat isi va cauta o sotie-mama. O femeie "bine educata" va sta pe locul doi, va astepta initiativele barbatului si isi va alege un sot care sa o protejeze, "autorizand-o" sa ramana fetita dependenta. Astfel de casatorii comporta o optiune putin manipulatoare: ma casatoresc cu tine (fara sa stiu foarte bine de ce) pentru ca tu sa reactionezi in locul meu. Daca lucrurile nu decurg conform asteptarilor, manipularea va deveni mai explicita.
Baiatul supraprotejat va deveni furios daca sotia-mama nu i-a pregatit camasa, cravata, sosetele; fata "bine educata" va izbucni in plans daca sotul nu contramandeaza receptia la care ea nu vrea sa mearga.
Intalnim si alte mijloace prin intermediul carora se mentin dependenta si pasivitatea, cum ar fi frica si panica in fata actiunii, revolta clasica sau cea manipulatoare: "Oh! Ma acuzi ca n-am spalat bine vasele.. ei bine, atunci spala-le tu". Acest gen de persoana este deseori un buldozer deghizat sau un ordonatorIi critica pe cei care nu-i impartasesc parerile... Ale sale sunt corecte. "Pozitia corecta este cea in care ma aflu."
"Ceilalti sunt prea la stanga sau prea la dreapta". Manipulatorul redefineste: el interpreteaza evenimentele raportandu-le la criteriile sale in asa fel incat celalalt sa termine prin a-i da dreptate. Il acuza deseori pe acesta ca s-a inselat, ca nu a inteles bine sau atrage atentia cu privire la inconvenientele comportamentului sau fara a privi si la aspectele pozitive.
Este tentatia anumitor terapeuti care utilizeaza interpretarea si inconstientul clientului (care, prin definitie, nu este constient de incostientul sau) pentru a-i determina sa-si accepte opinia atinsa eventual de propriile sale proiectii. Cand sunt astfel criticat pentru o atare greseala ma straduiesc sa nu raspund intr-un mod defensiv si sa iau in considerare partea de adevar din ceea ce-mi spune celalalt. Uneori este dureros, dar in loc sa consider ca acest lucru ma umileste, ies deseori din asemenea situatii mai castigat.
Acest gen de manipulare se intalneste frecvent in conflictele de cuplu: "Tu esti cel care..." sau "Deci si tu... " si in dezbaterile dintre doi adversari politici. Manipulatorul ii elimina pe ceilalti in beneficiul sau. Critica religia slavindu-l pe Iisus. Isi coboara adversarii in ochii alegatorilor, valorizandu-i pe cei pe care ii admira: "Cel putin el... in timp ce tu...". Incearca chiar sa-si faca din adversar un aliat punandu-l in valoare si glorificandu-l: "esti minunat cand...". Poate ameninta si poate starni frica.
7. Contestatarul
"Contestationarul" este contestatarul persecutor si tiranic. Contestatia constructiva dovedeste lacunele unui sistem, efectele sale perverse, abuzurile sale. Ea propune remedii adecvate si actioneaza la locul potrivit, in cadrul profesional, familial, al cartierului sau trecand printr-un angajament politic sau religios. Este un demers sanatos, de dorit si necesar. Are tot dreptul sa existe in Vest (jurnale, asociatii de consumatori) ca si in tarile din Est, unde era redusa la zero. Am vizitat o ferma colectiva in Cehoslovacia. Beneficiile anuale impartite aduceau doua mii de coroane de persoana muncitorilor si saizeci de mii sefilor de ferme, in acelasi timp sefi de partid. Contestatia era aici interzisa.
Sa numim acum "contestationar", cu consonanta totalitara de la "concentrationar", persoana sau grupul care se deda "jocului contestatiei" in functie de un conflict intern, reactionand intr-o maniera ostila fata de orice tip de autoritate, fara sa distinga efectele ei pozitive si negative. In acest caz, critic ea este deseori distructiva, lipsita de propuneri constructive.
"Contestationarul" aspira la obtinerea puterii sau a dominatiei (prin masina sa, prin televiziune...). Se simte vinovat de acest lucru. Nu poate sa recunoasca dorinta ca atare si o proiecteaza asupra altcuiva, asupra societatii de consum sau asupra burgheziei. Este cel care distruge masina celorlalti in mod simbolic sau chiar la propriu (in cadrul unor razmerite). Contesta eventual ceea ce nu poate obtine el insusi fara a se culpabiliza. Este clar ca abundenta oferita de societatea de consum nu i-a adus omului fericirea, cu atat mai mult celor care au fost obisnuiti cu ea.
Sa mai adaugam ca acest "contestationar" este deseori in conflict cu mediul sau familial, scolar sau profesional; nu se simte nici destins, nici in armonie cu sine insusi. Cand manipulatorul sau contestatarul are putere, creeaza deseori conflicte in jurul lui, caci are drept asociati pe alti contestatari ca si el. Se gandeste sa realizeze revolutia si provoaca revolta. Aceste roluri sunt caricaturale. Este interesant sa le pui pe seama unui joc de roluri ca in exercitiul VII.14. Ideal ar fi intr-un grup de patru (sau trei) persoane. Este vorba despre o fictiune ce iti permite sa te recunosti, sa identifici rolul predominant pe care il jucati tu si ai tai in cadrul familiei sau la serviciu. Realizandu-l, iti va parea ciudat sa observi cat de mult se aseamana cu realitatea.
Este cel care se afirma strivind pe toata lumea. El este cel care spune:"Exista un loc, iar acesta este al meu. Tin cont de nevoile mele, nu de ale tale. Eu am dreptate, tu te inseli". Nu este niciodata de acord cu parerea altcuiva. "Nu sunt de acord" este raspunsul sau preferat. Ii blameaza, ii judeca si ii invinovateste pe ceilalti, este autoritar, autocratic, ba chiar tiranic. Procedand astfel, ii elimina pe ceilalti. Ia deseori atitudinea unui cap de familie: pater familias. Aceasta atitudine se intalneste si in cazul comportamentului patronului fata de secretara sa, al medicului fata de asistenta si, mai ales, al politicianului in relatie cu adversarii sai. Este "Parintele Critic" al analizei tranzactionale. Cand toata lumea joaca acest rol, se tinde spre o "familie atomizata". Nici o decizie nu mai este posibila. Fiecare pentru sine. Familia sfarseste prin a exploda.
2. "Papa-Lapte": dominatul pasiv
Painea uscata, muiata in lapte isi pierde consistenta si se rupe in bucati. Este exact imaginea celui care se eclipseaza in fata celorlalti.
Frazele sale preferate sunt: "De acord, cum vrei tu, ai dreptate, eu ma insel, exista un loc, iar acela este pentru tine, nu pentru mine, tin cont de nevoile tale, nu de ale mele".
El insusi se elimina, se blameaza, se judeca, se invinovateste. Le face pe plac celorlalti fara a tine seama de propriile sale nevoi. Nevoile parintilor sau ale celorlalti au prioritate. Aceasta este pozitia depresiva. Cand toata lumea actioneaza asa, se ajunge la o familie letala, "moarta in nucleu" : nici o decizie nu este posibila "cum vrei tu". Aceasta este cel mai adesea pozitia secretarei, infirmierei, a mamei care se sacrifica pentru familie, a surorii mai mari.
3. Autenticul: cel care se afirma in mod autonom
Exista un loc pentru mine, dar si unul pentru tine. Tin cont de nevoile mele, dar si de ale tale. Iata parerea mea. Care este parerea noastra? El isi afirma opinia ascultandu-i pe ceilalti si inainteaza in directia luarii unei decizii. Nu elimina pe nimeni. Atitudinea sa este democratica si matura. Maturitatea se dezvolta cand te bazezi mai mult pe tine decat pe ceilalti. Nu este nevoie sa domini, nici sa judeci de o maniera critica. Intr-o familie sanatoasa, parintii autentici dezvolta copii autentici. Cu cat familiile sunt mai sanatoase, cu atat o populatie este mai matura, mai autentica, cu atat mai mult ea poate dezvolta si mentine democratia si poate respecta deciziile majoritatii.
4. "Pe de laturi"
Acest rol este deseori jucat de copilul care se teme de tensiunile familiale si care atrage atentia catre exterior, pentru a diminua conflictul: sparge ceva, rateaza scoala, ii face rau pisicii care miauna. La extrema, este tipul de copil psihotic, aparent rupt de realitate.
5. Ordonatorul
El este cel care-i eticheteaza pe ceilalti. Ii vede pe toti ca fiind de stanga sau de dreapta, vede ce este rau in alimentatie (produsele chimice), este ecologistul care arunca toate medicamentele, priveste totul de o maniera new age, respinge prezentul (in tineretea mea ...). Se elimina si ii elimina si pe ceilalti.
6. Manipulatorul
Cel care a fost supraprotejat se bazeaza pe celalalt si nu are incredere in sine insusi. Nu si-a dezvoltat capacitatea de a da raspuns nevoilor sale, atunci cand se confrunta in mod inevitabil cu ele. Datorita acestui fapt, pentru a si le putea rezolva, trebuie sa-i manipuleze pe ceilalti, incercand sa-i faca sa actioneze in locul lui.
Daca reuseste, manipulatorul poate ramane pe termen nelimitat prizonierul pasivitatii si al dependentei. Astfel, un baiat supraprotejat isi va cauta o sotie-mama. O femeie "bine educata" va sta pe locul doi, va astepta initiativele barbatului si isi va alege un sot care sa o protejeze, "autorizand-o" sa ramana fetita dependenta. Astfel de casatorii comporta o optiune putin manipulatoare: ma casatoresc cu tine (fara sa stiu foarte bine de ce) pentru ca tu sa reactionezi in locul meu. Daca lucrurile nu decurg conform asteptarilor, manipularea va deveni mai explicita.
Baiatul supraprotejat va deveni furios daca sotia-mama nu i-a pregatit camasa, cravata, sosetele; fata "bine educata" va izbucni in plans daca sotul nu contramandeaza receptia la care ea nu vrea sa mearga.
Intalnim si alte mijloace prin intermediul carora se mentin dependenta si pasivitatea, cum ar fi frica si panica in fata actiunii, revolta clasica sau cea manipulatoare: "Oh! Ma acuzi ca n-am spalat bine vasele.. ei bine, atunci spala-le tu". Acest gen de persoana este deseori un buldozer deghizat sau un ordonatorIi critica pe cei care nu-i impartasesc parerile... Ale sale sunt corecte. "Pozitia corecta este cea in care ma aflu."
"Ceilalti sunt prea la stanga sau prea la dreapta". Manipulatorul redefineste: el interpreteaza evenimentele raportandu-le la criteriile sale in asa fel incat celalalt sa termine prin a-i da dreptate. Il acuza deseori pe acesta ca s-a inselat, ca nu a inteles bine sau atrage atentia cu privire la inconvenientele comportamentului sau fara a privi si la aspectele pozitive.
Este tentatia anumitor terapeuti care utilizeaza interpretarea si inconstientul clientului (care, prin definitie, nu este constient de incostientul sau) pentru a-i determina sa-si accepte opinia atinsa eventual de propriile sale proiectii. Cand sunt astfel criticat pentru o atare greseala ma straduiesc sa nu raspund intr-un mod defensiv si sa iau in considerare partea de adevar din ceea ce-mi spune celalalt. Uneori este dureros, dar in loc sa consider ca acest lucru ma umileste, ies deseori din asemenea situatii mai castigat.
Acest gen de manipulare se intalneste frecvent in conflictele de cuplu: "Tu esti cel care..." sau "Deci si tu... " si in dezbaterile dintre doi adversari politici. Manipulatorul ii elimina pe ceilalti in beneficiul sau. Critica religia slavindu-l pe Iisus. Isi coboara adversarii in ochii alegatorilor, valorizandu-i pe cei pe care ii admira: "Cel putin el... in timp ce tu...". Incearca chiar sa-si faca din adversar un aliat punandu-l in valoare si glorificandu-l: "esti minunat cand...". Poate ameninta si poate starni frica.
7. Contestatarul
"Contestationarul" este contestatarul persecutor si tiranic. Contestatia constructiva dovedeste lacunele unui sistem, efectele sale perverse, abuzurile sale. Ea propune remedii adecvate si actioneaza la locul potrivit, in cadrul profesional, familial, al cartierului sau trecand printr-un angajament politic sau religios. Este un demers sanatos, de dorit si necesar. Are tot dreptul sa existe in Vest (jurnale, asociatii de consumatori) ca si in tarile din Est, unde era redusa la zero. Am vizitat o ferma colectiva in Cehoslovacia. Beneficiile anuale impartite aduceau doua mii de coroane de persoana muncitorilor si saizeci de mii sefilor de ferme, in acelasi timp sefi de partid. Contestatia era aici interzisa.
Sa numim acum "contestationar", cu consonanta totalitara de la "concentrationar", persoana sau grupul care se deda "jocului contestatiei" in functie de un conflict intern, reactionand intr-o maniera ostila fata de orice tip de autoritate, fara sa distinga efectele ei pozitive si negative. In acest caz, critic ea este deseori distructiva, lipsita de propuneri constructive.
"Contestationarul" aspira la obtinerea puterii sau a dominatiei (prin masina sa, prin televiziune...). Se simte vinovat de acest lucru. Nu poate sa recunoasca dorinta ca atare si o proiecteaza asupra altcuiva, asupra societatii de consum sau asupra burgheziei. Este cel care distruge masina celorlalti in mod simbolic sau chiar la propriu (in cadrul unor razmerite). Contesta eventual ceea ce nu poate obtine el insusi fara a se culpabiliza. Este clar ca abundenta oferita de societatea de consum nu i-a adus omului fericirea, cu atat mai mult celor care au fost obisnuiti cu ea.
Sa mai adaugam ca acest "contestationar" este deseori in conflict cu mediul sau familial, scolar sau profesional; nu se simte nici destins, nici in armonie cu sine insusi. Cand manipulatorul sau contestatarul are putere, creeaza deseori conflicte in jurul lui, caci are drept asociati pe alti contestatari ca si el. Se gandeste sa realizeze revolutia si provoaca revolta. Aceste roluri sunt caricaturale. Este interesant sa le pui pe seama unui joc de roluri ca in exercitiul VII.14. Ideal ar fi intr-un grup de patru (sau trei) persoane. Este vorba despre o fictiune ce iti permite sa te recunosti, sa identifici rolul predominant pe care il jucati tu si ai tai in cadrul familiei sau la serviciu. Realizandu-l, iti va parea ciudat sa observi cat de mult se aseamana cu realitatea.
vineri, 19 noiembrie 2010
Grup de Consiliere şi Suport pentru părinţi
Grup de
Consiliere şi Suport pentru părinţi
Vă invităm să participaţi la Grupul de parenting în cadrul căruia veţi putea:
· Să vă dezvoltaţi abilităţi de a răspunde adecvat nevoilor copilului.
· Să identificaţi blocajele care pot apărea în comunicare.
· Să deprindeţi tehnici de negociere pentru acordarea permisiunilor şi stabilirea limitelor.
Activitatea grupului va fi orientată în funcţie de obiectivele şi nevoile participanţilor.
Grupul va fi format din maxim 10 persoane şi se va desfăşura în perioada 27 noiembrie 2010.
Moderatorii vor fi:
Dr. Daniela Simache, psihoterapeut, Doctor în psihologie
Psih. Sorina Vrană, psihoterapeut, Consilier şcolar
Participanţii care se înscriu până la data de 22 noiembrie vor beneficia de o reducere de 10%.
Pentru informaţii suplimentare şi înscrieri ne puteţi contacta la:
Tel: 0720 021 836, 0745 070 839
Email: contact@esentialpsy.ro
marți, 16 noiembrie 2010
Infidelitatea in cuplu: tradare sau greseala
Este foarte clar... ai aflat ca te-a inselat! Simti ca este sfarsitul lumii. De ce ti se intampla tocmai tie aceasta tragedie? Ce ar trebui sa faci si, mai ales, cum ar trebui sa reactionezi in acest caz pentru ca tu il iubesti foarte mult.
Ei bine, afla ca nu esti singura persoana careia i se poate intampla acest lucru. Infidelitatea este o problema cu care se confrunta foarte multe cupluri si tinde sa devina o practica frecventa a partenerilor implicati. Au fost realizate multe statistici pe aceasta problema si s-a ajuns la concluzia ca nu numai barbatii sunt cei care insala, ci si femeile.
Cu toate ca in majoritatea cazurilor, barbatii sunt cei mai "inclinati" spre aceasta ispita, asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam; si femeile mai "calca stramb". De obicei, viata sexuala este strans legata de infidelitate. Daca unul din parteneri nu reuseste sa gaseasca si sa faca unele lucruri in cuplu, apeleaza la cineva din afara lui.
Dar sa nu ne abatem de la subiect. Ai fost inselata... ce e de facut acum? Sa continui relatia, sa ii mai dai o sansa partenerului, sau sa pui capat si fiecare sa isi vada de drum? Decizia o poti lua doar tu, dar incearca sa nu te lasi influentata de discutiile pe care le ai cu prietenele referitoare la aceasta problema a ta. Le poti asculta, lua in considerare, dar incearca sa nu te lasi influentata de ele. De ce? Pentru ca mai tarziu este posibil sa regreti.
Se intampla de multe ori o ca singura problema de acest gen sa anuleze tot ce a fost frumos intr-o relatie de dragoste. Ajungi uneori sa te intrebi: oare a fost real sau am trait intr-o minciuna? Poate iubitul meu a fost asa de la inceputul relatiei sau poate, undeva, pe parcurs, ceva s-a rupt si nu am simtit, ocupata fiind cu jobul si cu planuirea viitorului nostru.
Nu este cazul sa te invinovatesti, dar ar trebui sa arunci o privire in timp si poate vei gasi acel punct in care parca ceva s-a schimbat in relatia voastra. Este posibil ca acel punct nici sa nu existe, iar partenerul tau a profitat de faptul ca erai mult prea ocupata cu altele si si-a acordat aceasta libertate de a incerca si altceva.
Ei bine, afla ca nu esti singura persoana careia i se poate intampla acest lucru. Infidelitatea este o problema cu care se confrunta foarte multe cupluri si tinde sa devina o practica frecventa a partenerilor implicati. Au fost realizate multe statistici pe aceasta problema si s-a ajuns la concluzia ca nu numai barbatii sunt cei care insala, ci si femeile.
Cu toate ca in majoritatea cazurilor, barbatii sunt cei mai "inclinati" spre aceasta ispita, asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam; si femeile mai "calca stramb". De obicei, viata sexuala este strans legata de infidelitate. Daca unul din parteneri nu reuseste sa gaseasca si sa faca unele lucruri in cuplu, apeleaza la cineva din afara lui.
Dar sa nu ne abatem de la subiect. Ai fost inselata... ce e de facut acum? Sa continui relatia, sa ii mai dai o sansa partenerului, sau sa pui capat si fiecare sa isi vada de drum? Decizia o poti lua doar tu, dar incearca sa nu te lasi influentata de discutiile pe care le ai cu prietenele referitoare la aceasta problema a ta. Le poti asculta, lua in considerare, dar incearca sa nu te lasi influentata de ele. De ce? Pentru ca mai tarziu este posibil sa regreti.
Se intampla de multe ori o ca singura problema de acest gen sa anuleze tot ce a fost frumos intr-o relatie de dragoste. Ajungi uneori sa te intrebi: oare a fost real sau am trait intr-o minciuna? Poate iubitul meu a fost asa de la inceputul relatiei sau poate, undeva, pe parcurs, ceva s-a rupt si nu am simtit, ocupata fiind cu jobul si cu planuirea viitorului nostru.
Nu este cazul sa te invinovatesti, dar ar trebui sa arunci o privire in timp si poate vei gasi acel punct in care parca ceva s-a schimbat in relatia voastra. Este posibil ca acel punct nici sa nu existe, iar partenerul tau a profitat de faptul ca erai mult prea ocupata cu altele si si-a acordat aceasta libertate de a incerca si altceva.
Dincolo de o despartire exista viata!
Dupa ce ai incheiat o relatie de cateva luni, cativa ani sau chiar o casnicie, despartirea este foarte grea, uneori ingrozitoare, mai ales atunci cand ai investit cele mai profunde sentimente frumoase. Simti ca lumea ta se prabuseste si nu mai ai niciun rost. Insa, lucrurile rele nu sunt intotdeauna atat de tragice pe cat par.
Exista o veste buna pentru tine: viata merge mai departe, poti incepe o noua etapa si meriti sa te bucuri de tot ce este mai frumos!
Asa ca, ridica fruntea sus, sterge-ti lacrimile si incearca sa iti revii din amortire! Si pana la urma, nimeni nu a murit dintr-o despartire; incearca sa privesti totul ca si cum ai finalizat o calatorie din viata ta; urmeaza multe altele, mult mai palpitante si care te pot surprinde foarte placut!
Iata cativa pasi pe care ii poti parcurge pentru a te ajuta sa treci mai repede si mai usor peste acest moment mai putin placut din viata ta:
In aceasta perioada este normal sa plangi, sa tipi si, poate, sa iti para rau de tine; sunt rabufniri absolut firesti, dar, la un monent dat, te vei satura de aceeasi "placa". Plansetele, tipetele si parerile de rau te vor obosi si, treptat, acestea vor fi inlocuite cu zambete si rasete, semne ale revenirii la starea ta normala.
In tot acest timp ce urmeaza unei despartiri, incearca sa nu stai singura; suna-ti prietenii, mergeti la film, iesiti la plimbare, incearca orice, numai sa te tina ocupata.
Incearca pe cat posibil sa nu te gandesti la ce a fost, la trecutul pe care l-ai avut cu iubitul tau. Este foarte greu, intr-adevar, dar iti poti impune asta. Prezentul este cel care conteaza in momentul de fata.
Nu incerca sa iti faci planuri pentru maine, saptamana viitoare, luna viitoare sau anul viitor - nu vei face decat sa te simti coplesita de atatea planuri. Incearca sa iti limitezi "perspectiva" si sa te concetrezi pe ceea ce vei face intr-un interval timp foarte limitat. Ia-o treptat, pentru ca este timp pentru toate.
Daca te gandesti ca ai fost invinsa, inseamna ca ai fost invinsa. Totul tine de modul tau de gandire. Chiar si persoanele puternice si pline de viata mai pierd cate o batalie; i se poate intampla oricui!
Pana la urma, vei invinge doar daca vei crede cu adevarat ca vei invinge. Adopta o gandire pozitiva si vei reusi sa treci mai usor peste aceasta despartire
Exista o veste buna pentru tine: viata merge mai departe, poti incepe o noua etapa si meriti sa te bucuri de tot ce este mai frumos!
Asa ca, ridica fruntea sus, sterge-ti lacrimile si incearca sa iti revii din amortire! Si pana la urma, nimeni nu a murit dintr-o despartire; incearca sa privesti totul ca si cum ai finalizat o calatorie din viata ta; urmeaza multe altele, mult mai palpitante si care te pot surprinde foarte placut!
Iata cativa pasi pe care ii poti parcurge pentru a te ajuta sa treci mai repede si mai usor peste acest moment mai putin placut din viata ta:
Elibereaza-ti tristetea
In aceasta perioada este normal sa plangi, sa tipi si, poate, sa iti para rau de tine; sunt rabufniri absolut firesti, dar, la un monent dat, te vei satura de aceeasi "placa". Plansetele, tipetele si parerile de rau te vor obosi si, treptat, acestea vor fi inlocuite cu zambete si rasete, semne ale revenirii la starea ta normala.
In tot acest timp ce urmeaza unei despartiri, incearca sa nu stai singura; suna-ti prietenii, mergeti la film, iesiti la plimbare, incearca orice, numai sa te tina ocupata.
Prezentul este cel mai important
Incearca pe cat posibil sa nu te gandesti la ce a fost, la trecutul pe care l-ai avut cu iubitul tau. Este foarte greu, intr-adevar, dar iti poti impune asta. Prezentul este cel care conteaza in momentul de fata.
Nu incerca sa iti faci planuri pentru maine, saptamana viitoare, luna viitoare sau anul viitor - nu vei face decat sa te simti coplesita de atatea planuri. Incearca sa iti limitezi "perspectiva" si sa te concetrezi pe ceea ce vei face intr-un interval timp foarte limitat. Ia-o treptat, pentru ca este timp pentru toate.
Gandeste pozitiv
Daca te gandesti ca ai fost invinsa, inseamna ca ai fost invinsa. Totul tine de modul tau de gandire. Chiar si persoanele puternice si pline de viata mai pierd cate o batalie; i se poate intampla oricui!
Pana la urma, vei invinge doar daca vei crede cu adevarat ca vei invinge. Adopta o gandire pozitiva si vei reusi sa treci mai usor peste aceasta despartire
Cum să îi vorbeşti copilul tău despre sex
Copiii au nevoie să discute cu cineva matur care să-i ghideze.
Dacă din timp ai o relaţie firească cu al tău copil, atunci şi lui îi va fi uşor să vorbească deschis cu tine despre sex şi sexualitate atunci când va fi cazul.
Până la urmă, asta îţi doreşti, nu-i aşa? Să îţi ajuţi copilul să crească frumos...
"Când tatăl meu a văzut că încep să o aduc pe prietenă mea acasă, mi-a zis să nu care-cumva să am probleme. Apoi mi-a dat o cutie de prezervative şi mi-a spus să am grijă"
Chiar dacă te sperie ideea că ai copii care şi-au început deja viaţă sexuală, este important să vorbeşti clar cu ei despre riscurile la care se expun. Asigură-te dacă au înţeles că:
Trebuie să ştii că formula: "Noi doi trebuie să avem o discuţie serioasă" nu sparge gheaţa. Încearcă să porneşti discuţia pe marginea unui film vizionat împreună sau a unui articol dintr-o revistă. Îi poţi cere părerea, iar dacă va vedea că te interesează modul lui de a gândi şi nu intenţionezi să îi ţii o predică va fi mult mai interesat să vorbească
Dacă din timp ai o relaţie firească cu al tău copil, atunci şi lui îi va fi uşor să vorbească deschis cu tine despre sex şi sexualitate atunci când va fi cazul.
Prin discuţia cu tine despre sexualitate, copilul tău va putea să:
- îşi formeze o atitudine sănătoasă şi firească despre sexualitate;
- îşi formeze şi consolideze valorile şi idealurile, astfel încât să facă faţă mai uşor influenţelor anturajului;
- deţină informaţii corecte despre acest subiect şi să reziste avalanşei de informaţii deformate despre sexualitate din mass media şi de pe internet;
- comunice cu tine şi să aibă încredere în tine.
Până la urmă, asta îţi doreşti, nu-i aşa? Să îţi ajuţi copilul să crească frumos...
Nu este uşor, dar trebuie să procedezi?
- Este important ca părinţii să fie sinceri cu ai lor copii. Adolescentul are nevoie de mai mult decât un simplu NU. Oferă-i motovaţii plauzibile.
- Adolescenţii au nevoie de sprijinul părinţilor lor atunci când sunt în faţă unor decizii importante. Inclusiv cele legate de sex. Părerea voastră contează! Vorbiţi între voi (părinţii) şi stabiliţi cum este cel mai potrivit să abordaţi "problema".
- Adolescenţii deţin majoritatea "datelor", dar acestea nu sunt întotdeauna concrete şi complete. Ei vor să ştie cum este bine să se poarte.
"Când tatăl meu a văzut că încep să o aduc pe prietenă mea acasă, mi-a zis să nu care-cumva să am probleme. Apoi mi-a dat o cutie de prezervative şi mi-a spus să am grijă"
Chiar dacă te sperie ideea că ai copii care şi-au început deja viaţă sexuală, este important să vorbeşti clar cu ei despre riscurile la care se expun. Asigură-te dacă au înţeles că:
- Abstinenţă este o alternativă care merită luată în calcul;
- Prezervativul este singurul care asigură protecţia sarcinii nedorite, dar şi a infecţiilor cu transmitere sexuală (ITS) şi HIV/SIDA;
- Responsabilitatea în relaţiile sexuale presupune că partenerii să se protejeze şi să hotărască împreună ce metodă contraceptivă folosesc
Ce trebuie să ştie un adolescent?
- Actul sexual nu face pe nimeni mai popular şi nici măcar nu le va îmbunătăţi imaginea pe care o au despre ei înşişi
- Deciziile care privesc viaţa sexuală nu trebuie luate în funcţie de ceea ce fac ceilalţi din jurul lor, ci bazându-se pe propriile sentimente
- Actul sexual nu este singurul mod fizic în care îşi pot dovedi dragostea
- Informaţii utile despre contraceţie
Trebuie să ştii că formula: "Noi doi trebuie să avem o discuţie serioasă" nu sparge gheaţa. Încearcă să porneşti discuţia pe marginea unui film vizionat împreună sau a unui articol dintr-o revistă. Îi poţi cere părerea, iar dacă va vedea că te interesează modul lui de a gândi şi nu intenţionezi să îi ţii o predică va fi mult mai interesat să vorbească
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Alfred Adler-Sensul vietii
- Ce inseamna complexul de inferioritate?
- Cum apare si de ce este atat de... util?
- Cateva raspunsuri oferite de Adler, discipol rebel al lui Freud.
Dimpotriva! Iata ce l-a decis sa-si depaseasca problemele, pentru a deveni mai tarziu un mare medic.
In 1902, intra in cercul lui Freud si, rapid, incepe sa se opuna teoriilor maestrului. Ruptura definitiva survine in 1911. Este inventatorul expresiilor intrate in limbajul curent, ca: „stil de viata“, „complex de inferioritate“, „complex de superioritate“, „compensare“. Psihologul adlerian joaca un rol activ.
Se insista asupra notiunii de empatie si a capacitatii medicului de a se pune in locul celuilalt.
Metoda se bazeaza pe o relatie empatica intre pacient si terapeut.
O sedinta de terapie adleriana poate debuta cu o intrebare aparent fara urmari, cum ar fi: „Cand erati copil, parintii invitau in vizita prietenii si familia?“. Pare simplu, dar raspunsurile si concluziile sunt complexe. Fiindca stilul de viata al adultului este alcatuit din modurile de a actiona si a reactiona invatate cand era copil. Noi reproducem schemele primelor zile de existenta. Am fost crescuti intr-un mediu securizant? Am reusit sa ne deschidem catre ceilalti, fara teama? Obiectivul acestei terapii este constientizarea ca un anumit „stil de viata“ este eronat. Pentru psihologii acestei scoli, radacina problemelor se regaseste in copilarie.
- Notiuni fundamentale
- Complexul de inferioritate. Este prezent in fiecare dintre noi. Nu este anormal, fiindca din prima copilarie omul traieste in inferioritate si dependenta. Dar acest sentiment este acela care „constrange la fixarea unui tel in viata si la realizarea acestuia“, scrie Adler in Cunoasterea omului. Noi avem cu totii un patrimoniu genetic specific, cu defecte si calitati, avantaje, dezavantaje. Atunci cand acest sentiment se perpetueaza si la varsta adulta, fara putinta de a-l depasi, devine patologic.
- Compensarea. Este un proces care ne impinge sa ne depasim „inferioritatile“ naturale, psihice sau fizice. De exemplu, Schwarzenegger era teribil de plapand in copilarie. Forta dinamica de viata, pe care adlerienii o numesc „agresivitate pozitiva“, l-a impins sa devina un barbat cu o statura impresionanta. E o interpretare buna, nu?
- Comuniunea sociala. O nevoie interioara a fiecaruia dintre noi de a crea legaturi cu ceilalti, de a avea o identitate, de a fi recunoscuti de ceilalti si de a se recunoaste in ei.
„Fiecare individ este un intreg, unitar, omogen, coerent“, subliniaza psihologul Vlad Grigorescu, presedintele Asociatiei pentru Psihologie si Psihoterapie Adleriana din Romania. „Mai mult, fiecare grup de oameni este un intreg, cum este si comunitatea, natiunea, societatea. Fiecare intreg este unic. Persoana, la fel. De aceea, in psihoterapia adleriana se porneste de la aceste premise. Fiinta umana este abordata ca avand o individualitate ce trebuie respectata.“
Cum procedeaza terapeutul? Facandu-ne sa ne reintoarcem in copilarie.
„De ani si ani, ma simteam oribil, eram tot timpul deprimata si sufeream si de niste dureri in gat inexplicabile“, marturiseste Crina, 35 de ani. „In timpul unei sedinte, am povestit ca tatal meu murise de un cancer in gat cand aveam doar opt ani. Nu mai vorbisem cu nimeni despre asta. Parca, deodata, s-au aprins niste reflectoare uriase, si am inteles. Am reusit sa imi dau seama de unde venea problema mea.“
Dar nu intotdeauna e usor de povestit. De aceea, se lucreaza asupra viselor, a simbolurilor, cu desene sau papusi cand e vorba despre copii. Se utilizeaza toate instrumentele care ajuta comunicarea. „Limbajul in relatia cu clientul trebuie sa fie simplu si direct. Dialogul, sincer si prietenos. Prin el, se incearca intelegerea personalitatii clientului, a stilului de viata“,
mai adauga Vlad Grigorescu.
Terapia adleriana este un mod de gandire, chiar o filozofie, care ia in considerare individul cu corpul, spiritul si inconstientul sau, dar si contextul social in care acesta traieste, familia, profesia, fara a lasa la o parte dimensiunea spirituala pe care fiecare o poarta in el. Se poate ajunge la rezultate bune de la primele intalniri, dupa cum schimbarile se pot lasa asteptate chiar si un an.
"Complexul de superioritate apare de cele mai multe ori clar conturat in atitudine, trasaturi de caracter si opiniile despre propriile dotari si capacitati supraomenesti. El poate deveni vizibil si in pretentiile exagerate fata de sine si fata de ceilalti. Vanitatea infatisarii exterioare, fie ea nobila sau neglijenta, atitudinile exagerat masculine la femei si cele exagerat feminine la barbati, aroganta, exuberanta, snobismul, mania de a se lauda, comportamentul tiranic, inclinatia de a cauta nod in papura, cultul eroilor, ca si tendinta de a se bate pe burta cu persoane proeminente sau de a porunci celor slabi, bolnavi sau insignifianti pot sa atraga atentia si sa duca la descoperirea unui complex de superioritate."
Alfred Adler-Sensul vietii
joi, 11 noiembrie 2010
Psihologia evolutiei posibile a omului
Omul nu se cunoaste pe el insusi. El nu-si cunoaste propriile limite si propriile posibilitati. El nu stie nici macar in ce mare masura nu se cunoaste pe sine.
El de fapt este o masina.
Ce inseamna ca omul este o masina?
Inseamna ca el nu are miscari independente,inauntrul sau in afara lui. El este o masina care este pusa in miscare prin influente externe si factori externi.
Toate miscarile,actiunile,cuvintele,ideile,emotiile,dispozitiile si gandurile sale sunt produse de influente externe. Prin el insusi, el este numai un automat cu un anumit depozit de amintiri despre experiente anterioare si cu o anumita cantitate de energie de rezerva.
Trebuie sa intelegem ca omul nu poate sa faca nimic. Tot ceea ce omul crede ca face el,in realitate se intampla. Se intampla la fel cum "ploua" sau se "topeste zapada". Omul nu poate sa se miste,sa gandeasca sau sa vorbeasca de buna voie. El este o marioneta trasa incoace si incolo de sfori invizibile. Daca el intelege acest lucru,poate sa invete mai mult despre sine si probabil atunci lucrurile pot sa inceapa sa se schimbe pentru el.
Omul este o masina, dar o masina foarte deosebita. El nu are un "EU" sau Ego permanent si neschimbator. El este mereu diferit. Intr-un moment el este unul,intr-un alt moment este altul,intr-un al treilea moment el este un al treilea s.a.m.d.
Iluzia unitatii - este creata in om, in primul rand, de senzatia unui corp fizic unic,de numele sau,care in cazuri normale ramane tot timpul acelasi si,in al treilea rand,de un numar de obiceiuri mecanice care sunt implantate in el prin educatie sau dobandite prin imitatie.
Avand tot timpul aceleasi senzatii fizice,auzind mereu acelasi nume si remarcand in el insusi aceleasi obiceiuri si inclinatii pe care le-a avut inainte, el se considera pe sine ca fiind intotdeauna acelasi. In realitate nu exista unitate in om si nu exista nici un centru de comanda,nici un "EU" sau Ego permanent.
Aceasta este imaginea generala a omului.
Fiecare gand,fiecare sentiment,fiecare senzatie,fiecare dorinta,fiecare placere si fiecare neplacere constituie un "EU". Aceste "Eu"-ri nu sunt legate si nu sunt coordonate in nici un fel.
Fiecare din ele depinde de schimbarea imprejurarilor exterioare si de schimbarea impresiilor.Unele din ele le urmeaza mecanic pe altele,si unele apar intotdeauna insotite de altele. Dar,fara nici o ordine si nici un sistem.
Psihologia - inseamna in realitate - auto-studiu - aceasta fiind a treia definitie a psihologiei.
Masina umana are 7 functii diferite:
1).Gandirea(sau intelectul)
2).Sentimentul(sau emotiile)
3).Functiia instinctiva
4).Functiia motoare(toata activitatea exterioara a organismului,miscarea in spatiu,etc);
5).Sexul(functionarea a doua principii masculin si feminin,in toate manifestarile lor).
1. Functia intelectuala sau a gandirii
- intelegerea unei impresii
- formarea reprezentarilor si conceptelor;
- judecarea
- compararea,afirmarea,negarea,formarea cuvintelor,vorbirea,imaginatia.
2. Sentimentul sau emotiile(a doua functie):
- bucurie
- tristete
- teama
- uimire,etc.
3. Functia instinctiva si motoare
Functia instinctiva a omului include in ea 4 clase diferite de functii:
I - Toata activitatea interna a organismului,toata fiziologia - digestia si asimilarea hranei,respiratia,circulatia sangelui,formarea celulelor noi,eliminarea materiilor produse,activitatea glandelor cu secretie interna,etc.
aII-a - cele 5 simturi: vederea,auzul,mirosul,gustul,pipaitul,cald,frig,etc.
aIII-a - Toate emotiile fizice - toate senzatiile fizice care sunt fie placute,fie neplacute.
aIV-a - Toate reflexele(ex:rasul,cascatul,etc).
4. Functia motoare - include toate miscarile exterioare - ca mersul, scrisul,vorbitul,mancatul si amintirea acestora.
Diferenta dintre functiia instinctiva si cea motoare = Toate functiile instinctive fara exceptie sunt innascute si nu este necesar sa le invatam pentru a le putea folosi in timp ce,nici una din functia motoare nu este innascuta.
Functii motoare ciudate:
- formarea viselor
- imaginatia
-visarea cu ochii deschisi(fantezia)
Esenta - este ceea ce este " innascut" in om.
Personalitatea - este ceea ce este dobandit.
Esenta - nu poate fi pierduta,schimbata sau jignita asa simplu ca personalitatea.
Personalitatea se poate schimba aproape complet odata cu schimbarea imprejurarilor.In mod natural,omului ar trebui sa-i placa ceea ce este bun pentru el si ar trebui sa respinga ceea ce este rau pentru el. Dar acest lucru este valabil numai atata timp cat esenta domina personalitatea - cand omul este sanatos si normal. Cand personalitatea incepe sa domine esenta si omul este mai putin sanatos,lui incepe sa-i placa ceea ce este rau pentru el si sa anticipeze ceea ce este bun pentru el.
Mecanismul total
I. Observare - Nu e suficient sa observi este necesar sa le si rezisti deoarece daca nu poti sa le rezisti nu poti sa le observi.
II. Imaginatia
III.
Exprimarea emotiilor negative - inseamna toate emotiile de violenta sau depresie: autocompatimirea,mania,suspiciunea,teama,supararea,plictiseala,neincrederea,gelozia,etc.
I. Identificarea
" A se identifica" sau "identificarea" este o stare ciudata in care omul petrece mai mult de jumatate din viata. El se "identifica" cu orice:cu ce vede,cu ce simte,cu ce crede,cu ce nu crede,cu ce doreste,cu ce nu doreste,cu ce il atrage,cu ce ii repugna. Manifestari ca:m,intitul,imaginatia,exprimarea emotiilor negative si flecaritul permanent au nevoie de identificare. Ele nu pot exista fara identificare. Daca omul ar putea sa scape de identificare,ar putea sa scape de multe manifestari inutile si prostesti.
II. Considerarea - este de fapt identificarea cu alte persoane. Este o stare in care omul este permanent preocupat de ce anume gandesc altii despre el,daca-i sunt suficient de indatorati,daca il admira destul,etc.
Considerarea - joaca un rol foarte important in viata fiecaruia,dar pentru unii devine o obsesie.
Minciuna
Atat "identificarea" cat si "considerarea" trebuie sa fie observate cu maximum de seriozitate. Numai o deplina cunoastere a lor,le poate diminua.Desi cineva nu le poate vedea in el insusi,totusi le poate usor vedea in altii. Iar fiecare trebuia sa-si aminteasca ca nu difera cu nimic de ceilalti. In acest sens toti oamenii sunt egali.
Cand inveti un tip nou de miscare - activitatea fizica noua pentru un anumit timp,in toate miscarile voastre vor fi dependente de centrul intelectual - numai dupa o anumita perioada miscarile vor incepe sa treaca la centrul motor.
Oricine cunoaste usurarea simtita cand miscarile devin obisnuite,cand adaptarea devine automata si cand nu mai este nevoie sa te gandesti si sa calculezi fiecare miscare tot timpul.
Aceasta inseamna ca miscarea a trecut la centrul motor,de care tine in mod normal.
In viata omul traieste sub doua feluri de influente.
Influente A - Primul fel consta din interesele si atractiile create de viata insasi, interese privind sanatatea proprie, siguranta, bunastarea, placerile,distractiile, proprietatea,vanitatea,mandria,faima,etc.
A II-a categorie - consta din interese de ordin diferit,nascute din idei care nu sunt create de viata ci au la origine scolile - influente B.
Daca omul este complet dominat de influenta A si total indiferent la influentele B - nu i se intampla nimic,si posibilitatea sa de transformare se diminueaza cu fiecare an din viata sa - apoi dispare complet. Aceasta inseamna ca omul moare, ramanand fizic in viata.
Influente C - se poate transmite numai prin cuvantul vorbit,prin instruire directa,explicatie si demonstratie.
Prima directie este studiul fiecaruia asupra lui insusi si studiul sistemului,sau "limbajul".
A doua directie- este lucrul cu alte persoane in cadrul scolii,si lucrand cu ele,nu inseamna numai lucrul cu ele,dar si pentru ele.
A treia directie - este pentru scoala.
Influente C - Ideile si invatatura scolii iau locul centrului magnetic si,treptat incep sa patrunda in diferitele zone ale personalitatii si, cu timpul, in esenta.
In mod normal esenta trebuie sa domine personalitatea,astfel personalitatea putand sa fie foarte folositoare. Dar daca personalitatea domina esenta aceasta produce rezultate neplacute de multe feluri.
Esenta si personalitatea trebuie sa creasca paralel si nu trebuie una sa o intreaca pe cealalta. Centrii se pot inlocui unul pe altul.
Centrul magnetic - se afla in personalitate;el este pur si simplu un grup de interese care,cand devin suficient de puternice,servesc,pana la un anumit grad,ca un factor de indrumare si control.
Centrul de greutate al centrului intelectual este in creier.
Centrul de greutate al centrului emotional este in plexul solar.
Centrii de greutate ai centrului motor si instinctiv sunt in sira spinarii;cel mai lent este centrul intelectual. Cel mai rapid dintre toti este centrul emotional,desi in starea de "somn treaz" el functioneaza numai foarte rar cu aproximativ viteza sa reala,si in general functioneaza cu viteza centrilor motor si instinctiv.
Centrul instinctiv are de 30.000 de ori mai mult timp decat centrul intelectual.
" Omul trebuie sa-si sacrifice suferinta"
Self-remembering sau amintirea de sine.
Cunoasterea si fiinta
Ideea de fiinta este separata de cunoastere.
Oamenii care se inteleg unul pe altul trebuie sa aiba nu numai o cunoastere egala, ci trebuie sa aiba si acelasi nivel de fiinta. Numai atunci este posibila intelegerea reciproca.
Centrul se imparte in parti pozitive si negative,astfel incat centrul intelectual consta de fapt din 6 parti,fiecare e subdivizata in 3 parti:
- partea mecanica
- partea emotionala
- partea intelectuala
Despre fiecare in parte voi vorbi cu alta ocazie.
Ca o concluzie daca putem sa spunem asa:
" Cine isi aminteste tot ce i s-a spus, va invata sa discearna".
P.D.OUSPENSKY
PSIHOLOGIA EVOLUTIEI POSIBILE A OMULUI
Abonați-vă la:
Postări (Atom)