Tulburarea de vorbire se accentueaza in momentul vorbirii in public, cand se atrage atentia asupra defectului, cand lumina este puternica, la vorbirea cu necunoscuti, la emotii. Ea se diminueaza sau chiar dispare intr-o atmosfera familiara, linistita, in semiintuneric, atunci cand se canta sau recita o poezie foarte bine stiuta.
Pe langa tulburarea de vorbire apare si tulburarea de respiratie evidenta numai in timpul elocutiunii. Se adauga tulburarea de tonalitate, cu pronuntarea exploziva a cuvintelor. Apar miscari ample, gesturi largi, de compensare a deficitului din exprimare (sincinezii), incarcatura vegetativa intensa (transpiratii, eritem). In timp, se instaleaza logofobia, teama de a repeta, de a nu face fata exprimarii, evitarea raspunsului verbal, sau raspunsuri scurte, laconice, cu multe cuvinte parazite.
Forme
Balbaiala tonica se caracterizeaza prin blocaje la inceputul unui cuvant sau in cursul frazei.
Balbaiala clonica consta in repetarea sacadata a primei silabe sau a unui grup de silabe, depasind cu greu anumite cuvinte.
Cea mai frecventa forma de balbism este cea tonico-clonica (mixta).
Balbaiala clonica consta in repetarea sacadata a primei silabe sau a unui grup de silabe, depasind cu greu anumite cuvinte.
Cea mai frecventa forma de balbism este cea tonico-clonica (mixta).
Populatie de risc
Balbismul atinge cam un copil din cinci si este mai des intalnit la baieti. Este favorizat de factori ca suferinta perinatala perinatala, incompatibilitate Rh, prematuritate, debilitate in sistemul extrapiramidal, epuizare, boli somatice. Factorii predispozanti sunt reprezentati de debilitatea motorie-fonatorie si personalitatile de tip anxios, obsesiv, anancast.
In general insa, este vorba de o faza tranzitorie in care copilul se enerveaza, vrea sa vorbeasca la fel de repede si de bine ca si adultii care il inconjoara, fapt ce il face sa trunchieze unele cuvinte. Se intampla insa si ca parintii sa fie prea exigenti, angoasand copilul. Se cunoaste ca starea emotionala a copilului este strans legata de balbaiala. Majoritatea cazurilor apar la copiii cu oarecare stare de tensiune interna (unii copii se balbaie doar cand sunt emotionati sau vorbesc cu o pesoana anume). Balbaiala poate exprima o ambianta familiala tensionata. Factorii declansatori ai balbaielii constau in evenimente punctuale resimtite ca dureroase de copil: despartirea, aparitia unui alt copil, schimbarea scolii, etc. Uneori, fortarea unui copil stangaci sa scrie cu mana dreapta pare sa declanseze balbaiala (zona creierului care controleaza vorbirea este strans legata de partea care controleaza miscarile mainii pe care copilul o prefera. Fortarea copilului sa foloseascacealalta mana poate declansa o confuzie la nivelul mecanismului nervos al vorbirii).
Evolutie si tratament
In cazul balbaielii la un copil mic se asteapta in general ca tulburarea sa dureze cam 6 luni sau sa persiste dupa varsta de 5-6 ani, inainte de a face un bilant ortofonic. Frecventa balbaielii la varsta de 2-3 ani se explica prin faptul ca la aceasta etate copilul face efortul de a-si largi vocabularul si incearca sa treaca de la o forma de vorbire in care folosea doar cuvantul la una in care incearca sa organizeze cuvintele in propozitii, fapt ce il solicita mai mult. Adesea se opreste la mijlocul propozitiei pentru ca nu gaseste cuvintele potrivite. Cel mai frecvent, balbaiala dureaza cateva luni, prezentand ameliorari si agravari pe parcurs, dar se va estompa sau va disparea, progresele facandu-se treptat. Insa, aceasta stare nu trebuie ignorata total, sau subevaluata ca fiind o tulburare tranzitorie. Daca tulburarea persista timp indelungat si se confirma, trebuie sa se recurga la un tratament logopedic, bazat pe un model relational si ludic, sustinut psihologic prin terapie de relaxare si suport (copilul trebuie invatat sa se relaxeze si trebuie analizate si indepartate situatiile generatoare de tensiune din viata sa. ) Fara de interventiile adecvate pentru ameliorarea tulburarii odata diagnosticate, copilul devine tot mai fragil emotional, tot mai interiorizat, retragandu-se si evitand contactul interpersonal, preferand activitati solitare ca sahul sau lectura. Devine iritabil, ii scade randamentul general si se instaleaza un sindrom neurastenic (cefalee, insomnie, fatigabilitate). Tratamentul vizeaza corectarea modului de viata, evitarea stresului, oboselii, corectarea mediului inconjurator (copilul balbic nu se asculta la scoala prin ascultare in fata colegilor sai, ci numai in scris.), decontracturante, anxiolitice, sedative, antidepresive.
Balbismul atinge cam un copil din cinci si este mai des intalnit la baieti. Este favorizat de factori ca suferinta perinatala perinatala, incompatibilitate Rh, prematuritate, debilitate in sistemul extrapiramidal, epuizare, boli somatice. Factorii predispozanti sunt reprezentati de debilitatea motorie-fonatorie si personalitatile de tip anxios, obsesiv, anancast.
In general insa, este vorba de o faza tranzitorie in care copilul se enerveaza, vrea sa vorbeasca la fel de repede si de bine ca si adultii care il inconjoara, fapt ce il face sa trunchieze unele cuvinte. Se intampla insa si ca parintii sa fie prea exigenti, angoasand copilul. Se cunoaste ca starea emotionala a copilului este strans legata de balbaiala. Majoritatea cazurilor apar la copiii cu oarecare stare de tensiune interna (unii copii se balbaie doar cand sunt emotionati sau vorbesc cu o pesoana anume). Balbaiala poate exprima o ambianta familiala tensionata. Factorii declansatori ai balbaielii constau in evenimente punctuale resimtite ca dureroase de copil: despartirea, aparitia unui alt copil, schimbarea scolii, etc. Uneori, fortarea unui copil stangaci sa scrie cu mana dreapta pare sa declanseze balbaiala (zona creierului care controleaza vorbirea este strans legata de partea care controleaza miscarile mainii pe care copilul o prefera. Fortarea copilului sa foloseascacealalta mana poate declansa o confuzie la nivelul mecanismului nervos al vorbirii).
Evolutie si tratament
In cazul balbaielii la un copil mic se asteapta in general ca tulburarea sa dureze cam 6 luni sau sa persiste dupa varsta de 5-6 ani, inainte de a face un bilant ortofonic. Frecventa balbaielii la varsta de 2-3 ani se explica prin faptul ca la aceasta etate copilul face efortul de a-si largi vocabularul si incearca sa treaca de la o forma de vorbire in care folosea doar cuvantul la una in care incearca sa organizeze cuvintele in propozitii, fapt ce il solicita mai mult. Adesea se opreste la mijlocul propozitiei pentru ca nu gaseste cuvintele potrivite. Cel mai frecvent, balbaiala dureaza cateva luni, prezentand ameliorari si agravari pe parcurs, dar se va estompa sau va disparea, progresele facandu-se treptat. Insa, aceasta stare nu trebuie ignorata total, sau subevaluata ca fiind o tulburare tranzitorie. Daca tulburarea persista timp indelungat si se confirma, trebuie sa se recurga la un tratament logopedic, bazat pe un model relational si ludic, sustinut psihologic prin terapie de relaxare si suport (copilul trebuie invatat sa se relaxeze si trebuie analizate si indepartate situatiile generatoare de tensiune din viata sa. ) Fara de interventiile adecvate pentru ameliorarea tulburarii odata diagnosticate, copilul devine tot mai fragil emotional, tot mai interiorizat, retragandu-se si evitand contactul interpersonal, preferand activitati solitare ca sahul sau lectura. Devine iritabil, ii scade randamentul general si se instaleaza un sindrom neurastenic (cefalee, insomnie, fatigabilitate). Tratamentul vizeaza corectarea modului de viata, evitarea stresului, oboselii, corectarea mediului inconjurator (copilul balbic nu se asculta la scoala prin ascultare in fata colegilor sai, ci numai in scris.), decontracturante, anxiolitice, sedative, antidepresive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu