” Uneori seaman cu un clopot parsit pe care doar vantul il mai face sa vibreze.” – Apararea lui Galilei
Nimic nu te mai indeamna sa continui ceea ce faci, iti lipseste motivatia, nu iti place ceea ce faci ? Renunta. Fa lucrurile care iti plac. Gasetse un motiv de bucurie in fiecare actiune pe care o intreprinzi.
Pasiunile tale, visele tale sunt cele care te imping de la spate. Chiar daca uneori te simti abandonat, parasit si pierdut, nu uita ca nu esti o frunza in bataia vantului. Solutii exista mereu, trebuie doar sa ai ochi spre a le vedea. Ai capacitatea si puterea de a opta, de a alege sa faci ceea ce iti place.
“De ce sa ne dramuim singuri pasiunile si dorintele cand, oricum, viata fiind scurta, vom fi dramuiti? Nici dragostea, nici alta pasiune n-au cum sa fie “rezonabile”. Iar daca sunt, cu atat mai rau! A iubi “nebuneste” e, dupa parerea mea, singura forma adevarata de iubire. In consecinta, orice intelepciune inteleasa ca o grija de a nu dori ceva “peste masura”, de a nu visa “prea mult”, adica “fara masura”, ar trebui sa ne puna pe ganduri. Va amintesc ca “mediocritatea” inseamna, in latina, “cale de mijloc”, abea apoi “inferioritate”. “ - Calomnii mitologice
E decizia ta. Te poti scalda in marea masa a mediocritatii sau te poti ridica deasupra lor. Poti sa urmezi drumul altora, visele lor. Sau poti fi tu acela care isi urmeaza cu indrazneala, curaj si perseverenta propriile teluri. Nu te lasa in bataia vantului, ci fi tu acela care decide inctro bate vantul.
Tu nu poti mai mult ? Tu nu ai reusit niciodata? Sunt doar scuze ale celor care nu vor sa te lase sa vezi ca te poti ridica deasupra lor, ca poti sa iti exploatezi pasiunile si potentialul tau creativ. Tinde mereu mai sus si nu te complace in mediocritate. Doar pasiunile tale si dorinta “nebuneasca” de a-ti vedea visele devenite realitate te pot face sa vibrezi, nu astepta vantul sa o faca, caci ” Asteptatea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin. ” - Viata pe un peron
Oare când am mai căutat o stradă liniştită pentru o plimbare pe jos prin oraş? Când am mai privit, curioşi, clădirile, dincolo de nivelul străzii? Ori ne-a surprins strigătul unui pescăruş rătăcit prin Capitală? Cumva,acest timp mort, al rătăcirii şi visării, nu-şi mai găseşte locul în agendă, printre şedinţe,deplasări, e-mailuri, malluri şi televizor. Oare mai putem "visa" la altceva mai bun,la putina liniste? Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine.
Postări populare
-
TERAPIA IERTARII SAU CUM SA NE ELIBERAM DE PROPRIILE PROIECTII Băştinaşii din insulele Hawaii din Polinesia au păstrat peste mii de ani o ...
-
Dragostea conjugală, spre deosebire de dragostea în afara căsătoriei, este mai puţin romantică, spectaculoasă şi entuziastă, dar în mai mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu