AUTISM

          Majoritatea copiilor de varsta mica sunt sociabili si isi doresc si au nevoie de contactul cu alte persoane pentru a creste si a se dezvolta. Ei zambesc, se giugiulesc, rad si raspund devreme la jocuri de v-ati ascunselea. Insa uneori un copil nu interactioneaza in aceasta maniera asteptata. Copilul pare sa traiasca in lumea sa, un loc caracterizat de rutine repetitive, comportamente ciudate, unice, probleme in comunicare si o lipsa totala de constiinta sociala sau interes pentru ceilalti. Acestea sunt caracteristici ale unei tulburari de dezvoltare numita autism.

        Autismul e cel mai adesea identificat intre 2 si 3 ani, cand parintii devin ingrijorati cand observa ca, copilul evita interactiunea cu ceilalti, nu vorbeste inca, se opune giugiulitului.

Unele dintre cele mai timpurii simpotme care va pot da de stire ca micutul dvs. are nevoie de o evaluare pentru depistarea autismului sunt :

• nu zambeste pana la varsta de 6 luni
• nu are expresii faciale pana la 9 luni
• nu vocalizeaza, nu arata pana la 12 luni
• nu spune cuvinte singulare pana la 16 luni
• nu spune fraze din doua cuvinte pana la 2 ani
• regres in dezvoltare
• orice pierdere a vorbirii, sau a abilitatilor sociale

        Un prescolar cu autism "clasic" este in general retras, detasat, esueaza in a raspunde altor oameni. Multi dintre acesti copii nu vor realiza contactul vizual cu ceilalti. Se vor angaja in comportamente ritualizate sau ciudate, cum sunt leganatul, datul din maini "flapping", nevoia obsesiva pentru a mentine ordinea.

        Multi copii cu autism nu vorbesc deloc. Acei care o fac pot vorbi in rime, au ecolalie (repeta cuvintele altei persoane ca un ecou) , se refera la ei insisi ca la "el" sau "ea" sau folosesc un limbaj sarac.

        Severitatea autismului variaza de la mediu la sever. Unii copii se descurca bine la scoala, desi au probleme cu adaptarea. Ei pot trai independent cand vor fi mari. Alti copii cu autism functioneaza la un nivel mult mai scazut. Retardarea mentala este adesea asociata cu autismul.

        Ocazional, un copil cu autism poate dovedi un talent extraordinar in arta, muzica sau alta arie specifica.

        Cauza autismului ramane necunoscuta, desi teoriile curente indica o problema cu functionarea sau structura sistemului nervos central. Ce se stie sigur este ca autismul nu apare din motive care tin in vreun fel de parinti.

        Copiii cu autism au nevoie de o evaluare complexa si de programe educationale si comportamentale specializate. Unii copii cu autism pot beneficia si de tratament medicamentos.

        Desi nu exista vindecare pentru autism, tratamentul specializat adecvat administrat de devreme poate avea un impact pozitiv in dezvoltarea copilului si produce o reducere majora a comportamentelor si simptomelor.

        Singurele diferente dintre un copil normal si unul cu autism sunt cele comportamentale. Nu exista diferente fizice vizibile.

Ce comportamente ne pot orienta catre autism ?

• vorbire redusa / limbaj sarac pentru varsta sa
• jocuri inadecvate (in loc sa plimbe o masinuta, impingand-o, o tine in mana si invarte la nesfarsit o roata)
• nu joaca jocuri de rol (nu se joaca pretinzand ca hraneste papusa, nu se joaca pretinzand ca vorbeste la telefon, etc.)
• are o preocupare aparte pentru ordine (aliniaza jucariile sau alte obiecte)
• are dificultati in a interactiona cu altii
• contact vizual redus cu alte persoane
• poate merge pe varfuri , poate sa dea din maini, agitandu-le
• nu raspunde cand este strigat pe nume
• nu arata cu degetul obiectele, nu urmareste ce i se arata cu degetul
• nu imita miscarile altora
• nu se angajeaza in jocuri reciproce
• se poate impotrivi atingerilor sociale (imbratisari)
• are preocupari si interese intense circumscrise la foarte putine lucruri si, ciudate
• manifesta rezistenta la schimbare
• are sensibilitati senzoriale aparte (nu suporta anumite sunete, mirosuri, gusturi)
• se fixeaza si isi mentine interesul asupra unei parti dintr-o jucarie sau obiect si nu asupra intregului

Spectrul Autismului. Un copil cu autism se poate afla oriunde pe largul „spectru” al autismului. La capatul superior, un copil poate parea aproape normal si poate avea doar putine trasaturi autiste. Ar putea, de exemplu, sa fie un copil linistit in clasa, cu putini prieni sau fara nici unul si cu cateva obiceiuri ciudate. Ar putea sa nici nu fie diagnosticat ca autist decat mult mai tarziu în viata. La capatul inferior al spectrului, un copil ar putea fi descris ca putin-functional, poate avea vorbirea si limbajul defectuoase si are nevoie de terapie mult mai intensa. Indiferent unde se afla un copil pe acest spectru, el poate si trebuie sa fie ajutat.

Tratamentul Autismului Deocamdata nu exista un tratament biomedical al autismului. Dintre toate terapiile existente, ABA (Applied Behavior Analysis - Analiza aplicata a comportamentului) a atras cea mai multa atentie. Sistemul incercat pentru prima data de Dr. Ivar Lovaas de la UCLA în anii ’60 este un program de invatare care lucreaza sistematic la inlaturarea „trasaturilor” autismului pana cand copilul nu mai indeplineste conditiile necesare pentru a se considera ca are aceasta afectiune. Sistemul este foarte intensiv, dar s-a dovedit a avea extrem de mult succes în aproape toate cazurile de Autism. Sistemul de invatare ABA divide orice sarcina in sarcini mai mici si pune un accent foarte mare pe rasplatirea copilului atunci cand lucreaza bine. Nu exista nici o pedeapsa fizica in tot sistemul. Terapia incepe intr-o structura foarte rigida, dar in mod gradat ia forma unui mediu tipic de scoala. Cei care cunosc putin sau nimic despre ABA pot spune ca este prea rigida sau ca transforma copilul intr-un robot prin invatarea rutiniera. Acest lucru ar parea sa fie adevarat la inceput, dar pe masura ce copilul invata sa invete, progreseaza pana la un punct in care isi poate însoti colegii normali in stilul de invatare. Cei mai multi parinti care persevereaza cu programul timp de doi pana la trei ani pot sa isi canalizeze cu succes copii catre normalitate.