PSIHOPATOLOGIA COPILULUI

Evaluarea caracterului patogen sau dimpotriva maturativ al unei anumite conduite observate la copil, necesita o cunoastere aprofundata a parcursului dezvoltarii normale. Cunoasterea dezvoltarii copilului, a diferitelor stadii maturative traversate, a principalelor repere organizatoare ale psihismului sunt necesare in abordarea starilor patologice.

          Maturizarea anatomica are propriile legi de evolutie, iar daca ea constituie conditia necesara a dezvoltarii, ea nu constituie si conditia suficienta pentru a explica un comportament si evolutia sa in cursul cresterii copilului. Daca structurile anatomice depind in mare parte de echipamentul innascut, conduitele sunt strans dependente de mediul in care evolueaza copilul. Exista un continuum al comportamentelor mergand de la cele care sunt stabile in legatura cu mediul si relativ putin influentate de variatiile mediului, pana la cele labile in raport cu mediul. Comportamentul instinctiv poate fi plasat catre extremitatea stabila a acestui continuum, fara ca aceasta sa implice ca invatarea este absenta in crusul dezvoltarii sale, iar comportamentul invatat poate fi plasat la extremitatea labila a continuumului, fara ca aceasta sa implice ca aportul codului genetic lipseste complet.

Tablouri patologice:

1. ADHD (Attention Deficit Hiperactiviy Disorder)
2. Autism
3. Balbismul (Balbaiala)
4. Deficienta mentala
5. Ticurile nervoase
6. Tulburarile de limbaj