Spiritele…

Conceptia lui Plotin despre spirit  Prin spirit noi intelegem gandirea constienta de sine, stiinta despre Eu, despre toate formele de aparitie si functiuni ale sufletului. Esenta sufletului consta intr-o dualitate, in sensul acestei dualitati, Aristotel a vorbit despre o ratiune activa si alta pasiva. Ratiunea pasiva este predispozitia rationala a individului, ce este formata individual. Ratiunea activa este ratiunea genului, ce are menirea sa formeze ratiunea individuala si pe care se fundamenteaza totul care este comun, ceea ce leaga pe oameni in gandire si actiune.
Ideea fundamentala a lui Parmenide era aceea ca gandirea este identica cu existenta. Dealtfel, aceasta idee era comuna tuturor ganditorilor greci antici. In ultima analiza nu exista decat o existenta si gandirea este identica cu aceasta existenta. De asemenea si Aristotel reprezenta punctul de vedere ca Dumnezeu este forma pura, Existenta adevarata, in care toate posibilitatile au devenit realitate. Gandirea intuitiva a lui Dumnezeu este indreptata asupra esentei sale proprii. Divinul gandeste divinul, spiritul este ocupat cu spiritul, ratiunea cu ratiunea. La fel accentueaza si Plotin ca in sfera spiritului gandirea si-a ajuns adevarata sa existenta. Si intrucat lumea spirituala este identica cu realitatea adevarata, in ea sfera gandirii este identica cu existenta suprasenzoriala a Ideilor.
Dar, spre deosebire de Platon, Plotin crede ca Ideile sunt imanente si de aceea acestea n-au nici un caracter esential in afara ratiunii. Ele au o realitate numai ca idei ale spiritului sau ca ganduri ale Divinului. In idei sunt legate gandirea pura si existenta pura. Aici este gandita existenta de catre ratiunea divina asa cum aceasta este intr-adevar, in Idee continutul divin al lumii si al vietii si forma divina sunt legate laolalta. Pentru Plotin exista o materie suprasenzoriala ce este intrepatrunsa si formata de catre o forma suprasenzoriala. Viata spiritului se petrece in aceasta angrenare stransa dintre forma suprasenzoriala si materia senzoriala. Toate lucrurile sunt compuse din forma si materie. Materia este ceea ce e nedeterminat si nedesavarsit. Forma este principiul determinarii, al tarcuirii, al miscarii si al diferentierii. Asa credea si Aristotel. Plotin face aceste distinctii si in lumea inteligibila.
Spiritul isi traieste nu numai viata sa, ci el duce si la formarea lumii senzoriale, fiindca toata energia formativa isi are originea in spirit. Ceea ce este lipsit de spirit este, pentru Plotin, amorf si mort. Viata lucrurilor vine de la spirit. Prin emanatie spiritul mijloceste formele sufletului lumii. Caci ceea ce este in spirit Idee sau forma pura, devine in suflet “logos”, asadar principiu al formarii. Spiritul este ceva mai mult supra-personal, sufletul mai mult personal. Plotin este de parere ca in clipa in care noi ne traim viata sufletului, traim realitatea noastra mai inalta, iar cand traim viata spiritului, noi traim viata lui Dumnezeu.
Spiritul este, pentru Plotin, un principiu creator, in timp ce sufletul este un principiu pasiv. Sufletul are o natura feminina. El este imanent lumii si in acest sens in opozitie cu spiritul, care ramane mereu o entitate supralumeasca si eterna. Cu toate acestea, spre deosebire de Platon, Plotin il gandeste ca ceva activ, caci spiritul este viata pe cea mai inalta treapta a acesteia, iar viata este miscare. Spiritul este eternitate, existenta pura si o unitate in multiplicitate. El este adevaratul temei al tuturor lucrurilor si ca atare nemarginit in trei sensuri : Ca nedeterminat, ca fara de nici o calitate, ca fara de granita.
Gandirea (nous) este principiul lumii spirituale. Este vorba de eterna gandire, ce se gandeste pe sine, esenta sa si care este ceea ce gandeste. In aceasta sfera gandirea si obiectul gandit sunt una. Ca si la Platon si la Plotin ideile sunt niste entitati, eterne, neschimbabile, simple, netrecatoare si opuse lucrurilor senzoriale. Cu toate acestea intre idei si lucrurile trecatoare nu se afla o prapastie, fiindca lucrurile senzoriale participa la existenta ideilor. Dar aceasta in asa fel ca ele nu sunt in intregime ceea ce par a fi, cum sunt Ideile. Lucrurile au apoi o cauza ca temei al existentei lor. Spiritul nu este determinat de cauze, ci el are independenta si libertate.
Plotin se intreaba de unde vine deosebirea dintre lumea senzoriala si cea inteligibila ? El gaseste ca originea acestei deosebiri se afla in materie, intrucat aceasta nu poate fi stapanita de forma inteligibila. Originea raului se afla in materie, care este principiul negatiei. Materia este adancul lucrurilor.
Toate lucrurile sunt constituite din forma si materie, forma fiind putere formativa spirituala, ce actioneaza in sens teleologic, prin aceea ca, cu toata opozitia fenomenelor din lume, ratiunea conduce totul la o armonie desavarsita. Materia senzoriala, din care sunt constituite lucrurile, este intunecata, nedeterminata, ea este “non-existenta”, un rau. Spre deosebire de aceasta, materia lumii spirituale are viata, in timp ce materia lumii senzoriale este lipsita de viata. Aceste doua lumi se comporta una fata de alta ca si prototipul fata de tip. Plotin determina conceptul “materie” prin negatii: materia nu este ratiune, nu este spirit, nu este suflet, nici viata, nici forma. Materia este cea mai departata de Unul si ultima emanatie a acestuia, caci totul este emanat, din eternitate, din Dumnezeu. De aceea lumea spiritului, ca dealtfel si lumea senzoriala, nu sunt un produs al unei fapte libere a lui Dumnezeu, ci acestea sunt devenite din Acesta printr-o necesitate nevoita.
Plotin descrie frumusetile lumii suprasenzoriale, care este stapanita de o unitate si armonie perfecta, in timp ce lumea senzoriala este numai o copie a lumii spiritului, iar destinul acesteia din urma este trecerea. Dar nici lumea senzoriala nu este total parasita de Dumnezeu, desi aceasta s-a departat de temeiul originar al vietii. Omul insusi a cazut in aceasta vina si de aceea el a fost exilat in corp. Cu toate acestea, atat lumea cat si omul se pot ridica la adevarata lor patrie. In ceea ce priveste lumea, lucrul acesta este posibil datorita faptului ca ea, este oranduita dupa o ordine si frumusete ce-si are originea in sufletul lumii. Cu aceste idei Plotin a influentat pe Augustin si pe alti Parinti ai Bisericii.
Lumea spiritelor
Spiritele sunt scântei din lumina Divinităţii Supreme. Dumnezeu este acelaşi pentru toată suflarea de pe Pământ. Mă refer la tot ce are viaţă şi suflet pe această planetă zbuciumată: oameni, animale, insecte, plante, forme de relief şi multe altele. Tot ce există în natura terestră posedă suflet, iar fiecare suflet aparţine unui spirit. Nu există spirite fără suflet, dar nici suflete lipsite de scânteia vieţii, care este spiritul.
Ceea ce cred mulţi oameni despre spirite este total confuz. Unii înţeleg foarte greu că omul ajuns în pământ, în apă sau sub formă de cenuşă, nu va renaşte şi nu va mai fi acelaşi niciodată. După trecerea în lumea de dincolo de bariera morţii trupeşti, doar spiritul mai rămâne în viaţă. El este cel care trece această barieră, împreună cu sufletul său. Omul de odinioară dispare pentru totdeauna, iar locul său, în lumea scânteilor de lumină divină, energie şi inteligenţă, îl ia spiritul.
FORMA SPIRITELORNu poate nimeni, în afară de Divinitatea Supremă care l-a creat, să vadă spiritul în totalitatea sa.
Există muritori care pot distinge emanaţia luminoasă a energiei spiritului. Această emanaţie cuprinde sufletul spiritului respectiv. Spiritul, fiind extrem de mic, devine practic invizibil ochiului şi minţii omeneşti. Emanaţia luminoasă are o întindere foarte mare, dar de dimensiuni diferite pentru diversele spirite ce populează spaţiul dintre noi, din atmosfera terestră şi din întinderea infinită a Cosmosului. La spiritele echilibrate, sănătoase din punct de vedere energetic, emanaţia luminoasă (căreia i se mai spune “aură energetică”) are o formă sferică perfectă.
Majoritatea spiritelor-sferă nu mai au obligaţia de a se încarna în muritorii de pe Terra. Ele au multe îndatoriri şi ocupaţii celeste, muncind neobosite pentru ca totul să decurgă perfect în lumea spiritelor care guvernează Universul.
Spre deosebire de acestea, unele spirite se află în suferinţă energetică şi sufletească, emanaţia lor având o formă prea puţin geometrică, sau chiar deloc geometrică. Aparatele fotografice moderne pot să înregistreze diverse forme ale spiritelor. Acolo unde sfera luminoasă nu este completă sau prezintă găuri, rupturi, spiritul respectiv se află în mare durere. A fost atacat de energii potrivnice sau încă se află în plină evoluţie. Până la completarea formei sferice perfecte, el va duce o luptă îndelungată cu duşmanii energetici şi cu propria neputinţă de a evolua cât mai repede, conform năzuinţelor sale. Orice spirit de bună calitate se poate afla, în anumite momente, în situaţii periculoase, putând fi atacat de energiile inferioare, prezente peste tot în spaţiul terestru şi cel cosmic. Datoria fiecărui spirit aflat în plină evoluţie este să spere şi să lupte pentru a se înălţa în rang, spre a se apropia de Lumina Supremă, emanată de Tatăl Ceresc.
Aparatele fotografice au surprins de nenumărate ori, în lumea întreagă, forme luminoase geometrice: sferă, hexagon, pentagon, romb, triunghi. Acestea sunt aurele entităţilor aflate în plină evoluţie spirituală, care îşi pot continua seria încarnărilor, conform voinţei lor.
Oamenii dotaţi cu vedere în spaţiile cu mai multe dimensiuni pot observa uneori forme ciudate, albicioase sau de diferite culori. Acestea sunt spirite de o calitate mai joasă, neechilibrate energetic şi sufletesc. Lupta lor plină de speranţe pentru evoluţia spirituală şi apropierea de Lumea Îngerilor lui Dumnezeu este asiduă şi permanentă. În mod sigur, le este impus lanţul încarnărilor, care vor fi numeroase şi zbuciumate
LIMBAJUL SPIRITUALDespre limbajul spiritual s-a scris extrem de puţin şi într-un mod cât se poate de confuz. Trebuie să ştie toată omenirea că spiritele au limbajul lor specific, total diferit de cel al cuvântătoarelor terestre. Este un limbaj energetic, vibratoriu, care nu poate fi auzit şi înţeles de nici o fiinţă de pe Pământ. Mediumii clarauditivi pot auzi doar traducerea limbajului spiritual în limba pe care ei o folosesc în preluările telepatice. Această traducere i se dă omului automat, prin bunăvoinţa şi truda spiritelor care fac munca de traducător. Nimic nu se petrece la întâmplare între spirite şi oameni, nici măcar comunicarea telepatică. Vă pot da un exemplu: dacă o fiinţă umană are darul dumnezeiesc de a putea comunica prin mintea sa cu fiinţele inteligente ale lumii spiritelor, ea va primi mesajele într-o limbă pe care o cunoaşte şi la nivelul său de înţelegere. Dacă, prin excepţie, omul primeşte mesaje neinteligibile pentru el, atunci să ştiţi că un anumit aspect al telepatiei sale nu funcţionează corect sau, pur şi simplu, spiritele traducătoare nu vor să îl ajute.
Aş avea multe să vă spun despre deosebirile esenţiale dintre limbajul spiritului şi cel al omului. Înţeleg că oamenii care îşi pierd prin moarte cele mai dragi fiinţe doresc din tot sufletul să le regăsească în aceeaşi formă, atât de bine cunoscută de ei. Acest lucru fiind practic imposibil, din motivele pe care vi le-am prezentat mai sus, sărmanii muritori se agaţă de orice şi oricine le-ar putea da speranţa reîntâlnirii cu cei pierduţi. Nenumăraţi sunt aceia, în întreaga lume, care apelează la mediumi pentru a-şi apropia cumva fiinţele trecute în lumea spiritelor. În mesajele oferite de mediumi, muritorii neconsolaţi caută cu înfrigurare cuvintele pe care le ştiu de multă vreme şi care le sunt atât de dragi. Nespus de fericiţi sunt aceia care îşi recunosc răposaţii în vorbele mediumului! Mare le este consolarea şi speranţa unei reîntâlniri dincolo de hotarele morţii! Ce ne facem, totuşi, cu aceia care nu recunosc vorbele celor dragi? Dezamăgirea lor nu cunoaşte limite. Pentru aceştia mai am câte ceva de explicat. Spiritele, odată ajunse în lumea lipsită de trupuri, uită aproape tot ce au ştiut ca oameni. Şocul provocat de moarte este imens, mai ales la cei care au avut un sfârşit rapid şi violent. Mă refer cu deosebire la cei decedaţi prin crime, sinucideri, accidente. Pe aceştia îi obsedează multă vreme situaţia dramatică în care şi-au pierdut viaţa, uitând adeseori cine au fost pe Pământ. Pentru ei, perioada de revenire a memoriei spirituale este mult mai mare decât în cazul celor decedaţi prin moarte normală. Cel mai repede îşi recapătă memoria foştii bătrâni, care au avut răgazul necesar să se apropie de obiceiurile vieţii de dincolo.
Ca un ultim aspect al povestirii mele, doresc să le spun muritorilor care cer de la mediumi convorbiri cu spiritele celor apropiaţi că intenţiile egoiste, pur omeneşti nu îşi au locul în relaţiile cu lumea nevăzută. Cele mai nobile motive de comunicare sunt cele sufleteşti. A le cere spiritelor să dezvăluie amănunte de ordin tehnic, cum ar fi parolele dispozitivelor electronice, este un lucru exagerat şi absurd. În plus, cererea de a găsi bijuterii ascunse sau acte de tot felul, este şi ea nedemnă de a fi luată în seamă. În concluzie, oamenii care doresc să comunice cu lumea spiritelor sunt rugaţi să nu exagereze în speranţele lor. Ei pot primi de la spirite sfaturi de suflet, cuvinte de aur, pe care nu au cum să le obţină din altă parte. Egoismul, interesele meschine, materiale, pur omeneşti le sunt necunoscute fiinţelor din lumea nevăzută. Ele au doar inteligenţă şi suflet. Nu le interesează banii, averea, funcţiile înalte destinate oamenilor, dar nici concurenţa sălbatică, setea de răzbunare, ura, invidia, ipocrizia.
Muritorii de rând care se străduiesc să-şi scoată din suflet aceste trăiri egoiste şi periculoase vor avea mai puţine motive de căinţă atunci când vor ajunge în Lumea lui Dumnezeu…