În trecut, prin anii 60-90 era foarte apreciat. Nu se intra în discuţie să fii brutal cu o doamnă sau să îi faci propuneri indecente unui domn. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat. Florile au devenit tot mai rare, la fel ca şi romantismul.
Nimeni nu mai caută să impresioneze pe nimeni pentru că trăim deja într-o lume crudă în care ai fi fericit dacă cineva ţi-ar ceda locul într-un autobuz. În zilele noastre, numim romantism cedarea locului din metrou. Femeile nu mai caută să impresioneze bărbaţii cu surprize plăcute, cu mese surpriză pregătite acasă, cu ţinute impecabile. O femeie, odată ce s-a căsătorit, mai rar să se aranjeze prin casă pentru soţul ei. De ce? Dacă îl ai deja în colivie înseamnă că nu mai trebuie să-l hrăneşti?
Bărbaţii nu îşi mai surprind iubitele cu locuri secrete, şoapte la ureche, flori aduse fără nici o ocazie, chiar o uşă deschisă sau un scaun tras. Nimeni nu mai compune melodii pentru iubita sau iubitul ci le compun pentru comercializare. Nimeni nu mai cumpără o stea şi o denumeşte după numele iubitei. Nimeni nu se mai oboseşte să umple o cameră cu petale de trandafiri şi cu lumânări. Ei nu mai caută să fie plăcuţi prin limbaj, comportament şi vestimentaţie.
Aşa de jos am ajuns? Ne mulţumim doar cu fărâmiturile care mai cad de la masa deceniilor trecute şi aproape că am uitat ce înseamnă unele cuvinte. Pentru tinerii de azi a fi romantic înseamnă a ţine fata în maşină pe toată perioada întâlnirii şi a face glume proaste. A fi romantic înseamnă a vorbi urât şi grosolan pentru o fată sau a te arunca direct în braţele oricui ar veni şi a te ”preda” total.
Puţine gesturi pline de romantism mai observăm. Îmi dau lacrimile când privesc cum ne mulţumim cu toată această iluzie de iubire şi cum nu ştim să îi arătăm persoanei de lângă noi cât de mult o iubim şi cât de mult înseamnă pentru noi. Pot părea dramatică dar…romantismul, din păcate…este pe cale de dispariţie.
duminică, 15 ianuarie 2012
Barfa este la tot pasul
Am analizat oameni şi oameni. Am făcut-o şi eu, de ce să fiu făţarnică şi să nu recunosc? Şi-mi plăcea. Simţeam că deţin informaţii preţioase. Că deţin puterea.
Ne place să ne adunăm în grupuri şi să vorbim de unul şi de altul. Şi dacă ni se pare că ”informaţiile” nu sunt atât de picante şi atrăgătoare la public, mai adăugam şi câte ceva în plus să le facem mai digerabile. Dacă exista ceva mai josnic, mai murdar şi mai perfid ca bârfa, atunci trebuie să fie îngrozitor acel lucru. Bârfa transformă cele mai plăcute persoane în nişte persoane oribile. Bârfa te transformă din sărac în bogat şi din bogat în sărac.
Este ca un microb. Odată ce l-ai luat…. greu se mai tratează şi se răspândeşte cu viteza luminii.
Ne place să fim răutăcioşi. Să vorbim cu alţii de persoanele pe care nu le înghiţim. Să răspândim zvonuri, să mai clocim câte ”una” tare. Numai că ai mare grijă! Cine azi îţi bârfeşte pe cineva la ureche, mâine te va bârfi pe tine la urechea celuilalt! Pentru că aşa e. Ca ciuma, lepra de care nu mai poţi scăpa. Şi noi, ceilalţi, alimentăm bârfitorii prin simplul fapt că îi ascultăm.
Oamenii de succes, oamenii care tot timpul au apărut primii pe paginile ziarelor, oamenii care au ceva care contează cu adevărat…nu bârfesc. În multe interviuri pe care oamenii de succes le-au acordat, precizează că urăsc bârfa. Nici nu mă mir! Dacă eşti un om de calitate, înţelept şi cu capul pe umeri nici nu se poate altfel!
Doar oamenii josnici, de spiţă joasă care nu au o viaţă proprie şi nu reuşesc să se integreze în societate altfel decât prin bârfă…practică acest sport. În concluzie, dacă eşti un papă-lapte şi un om josnic…continuă cu răspânditul zvonurilor. Nouă, oamenilor de calitate, nu ne pasă!
Ne place să ne adunăm în grupuri şi să vorbim de unul şi de altul. Şi dacă ni se pare că ”informaţiile” nu sunt atât de picante şi atrăgătoare la public, mai adăugam şi câte ceva în plus să le facem mai digerabile. Dacă exista ceva mai josnic, mai murdar şi mai perfid ca bârfa, atunci trebuie să fie îngrozitor acel lucru. Bârfa transformă cele mai plăcute persoane în nişte persoane oribile. Bârfa te transformă din sărac în bogat şi din bogat în sărac.
Este ca un microb. Odată ce l-ai luat…. greu se mai tratează şi se răspândeşte cu viteza luminii.
Ne place să fim răutăcioşi. Să vorbim cu alţii de persoanele pe care nu le înghiţim. Să răspândim zvonuri, să mai clocim câte ”una” tare. Numai că ai mare grijă! Cine azi îţi bârfeşte pe cineva la ureche, mâine te va bârfi pe tine la urechea celuilalt! Pentru că aşa e. Ca ciuma, lepra de care nu mai poţi scăpa. Şi noi, ceilalţi, alimentăm bârfitorii prin simplul fapt că îi ascultăm.
Oamenii de succes, oamenii care tot timpul au apărut primii pe paginile ziarelor, oamenii care au ceva care contează cu adevărat…nu bârfesc. În multe interviuri pe care oamenii de succes le-au acordat, precizează că urăsc bârfa. Nici nu mă mir! Dacă eşti un om de calitate, înţelept şi cu capul pe umeri nici nu se poate altfel!
Doar oamenii josnici, de spiţă joasă care nu au o viaţă proprie şi nu reuşesc să se integreze în societate altfel decât prin bârfă…practică acest sport. În concluzie, dacă eşti un papă-lapte şi un om josnic…continuă cu răspânditul zvonurilor. Nouă, oamenilor de calitate, nu ne pasă!
Tu esti pregatit?
Într-un final tot vei fi dezamăgit de către cineva. Trebuie să înveţi cum să mergi mai departe şi să treci peste acea dezamăgire. Vrei nu vrei, persoanele din jurul tău niciodată nu se vor ridica la măsua aşteptărilor tale.
Măcar o dată în viaţă vei suferi din dragoste Asta este. Şi nu e greşit. Trebuie să gustăm fiecare sentiment şi să încercăm să învăţăm din el. Viaţa e dură şi iubirea este complicată. Dacă iubeşti, automat suferi. Suferi când persoana iubită te părăseşte, suferi când ţipă la tine, suferi când simţi că nu te iubeşte îndeajuns.
Odată şi odată tot va trebui să devii responsabil Cu trecerea timpului, trebuie să realizăm că viaţa nu mai ne ţine pe palme şi trebuie să ne asumăm fiecare acţiune şi consecinţele ei. Chiar dacă avem părinţi prea protectori sau un partener care ne protejează, tot trebuie ca noi înşine să trecem prin această etapă care ne conduce spre drumul de adult declarat.
Oamenii sunt schimbători ca vremea Într-o zi te iubesc ca în ziua următoare să te urască. Se poate întâmpla ca să fie alături de tine o perioadă şi când te-ai întors puţin cu spatele…să fie împotriva ta. Asta este. Trebuie să ne obişnuim. Până că nici vremea nu e atât de schimbătoare ca omul.
Rănile se vindecă, cicatricile rămân. Vei fi rănit. Mult. Vei primi lovituri din toate părţile. Uneori chiar de unde nu te aştepţi. Cu timpul, te vei vindeca. Va fi o vindecare durabilă şi dureroasă. Dar…nu te pot minţi. Toată viaţa vor rămâne acolo cicatricile. Toată viaţa îţi vor rămâne acele semne care-ţi vor aminti că ai trecut printr-un război al sentimentelor adevărat.
Ne este frică de necunoscut Fie că spunem asta, fie că o simţim, ne este frică până în măduva oaselor. Deşi spunem uneori că ne încântă necunoscutul, de fapt…noi tremurăm de frică. Ne temem de schimbările majore, ne temem de posibilele modificări ce vor veni.
Tânjim să fim iubiţi E în natura omenească. Am da orice pentru o fărâmă de iubire. Am da casă, maşină, bani…totul numai pentru a simţi acel sentiment înălţător. Alţii chiar omoară pentru a obţine iubirea. Cel puţin aşa cred ei.
Deşi suntem diferiţi, toţi vrem acelaşi lucru: fericirea. Blonzi, bruneţi, roşcaţi, înalţi, scunzi…toţi vor ceva. Să fie fericiţi. Toţi vor să înceteze toate lucrurile care îi fac să se simtă mizerabil şi să poată zâmbi din inimă.
În final, ai să mori Oricât ne-am feri de acest lucru, unii cred că moartea nu îi vor vizita niciodată. Trebuie să fim oricând pregătiţi. Eşti tu gata?
Măcar o dată în viaţă vei suferi din dragoste Asta este. Şi nu e greşit. Trebuie să gustăm fiecare sentiment şi să încercăm să învăţăm din el. Viaţa e dură şi iubirea este complicată. Dacă iubeşti, automat suferi. Suferi când persoana iubită te părăseşte, suferi când ţipă la tine, suferi când simţi că nu te iubeşte îndeajuns.
Odată şi odată tot va trebui să devii responsabil Cu trecerea timpului, trebuie să realizăm că viaţa nu mai ne ţine pe palme şi trebuie să ne asumăm fiecare acţiune şi consecinţele ei. Chiar dacă avem părinţi prea protectori sau un partener care ne protejează, tot trebuie ca noi înşine să trecem prin această etapă care ne conduce spre drumul de adult declarat.
Oamenii sunt schimbători ca vremea Într-o zi te iubesc ca în ziua următoare să te urască. Se poate întâmpla ca să fie alături de tine o perioadă şi când te-ai întors puţin cu spatele…să fie împotriva ta. Asta este. Trebuie să ne obişnuim. Până că nici vremea nu e atât de schimbătoare ca omul.
Rănile se vindecă, cicatricile rămân. Vei fi rănit. Mult. Vei primi lovituri din toate părţile. Uneori chiar de unde nu te aştepţi. Cu timpul, te vei vindeca. Va fi o vindecare durabilă şi dureroasă. Dar…nu te pot minţi. Toată viaţa vor rămâne acolo cicatricile. Toată viaţa îţi vor rămâne acele semne care-ţi vor aminti că ai trecut printr-un război al sentimentelor adevărat.
Ne este frică de necunoscut Fie că spunem asta, fie că o simţim, ne este frică până în măduva oaselor. Deşi spunem uneori că ne încântă necunoscutul, de fapt…noi tremurăm de frică. Ne temem de schimbările majore, ne temem de posibilele modificări ce vor veni.
Tânjim să fim iubiţi E în natura omenească. Am da orice pentru o fărâmă de iubire. Am da casă, maşină, bani…totul numai pentru a simţi acel sentiment înălţător. Alţii chiar omoară pentru a obţine iubirea. Cel puţin aşa cred ei.
Deşi suntem diferiţi, toţi vrem acelaşi lucru: fericirea. Blonzi, bruneţi, roşcaţi, înalţi, scunzi…toţi vor ceva. Să fie fericiţi. Toţi vor să înceteze toate lucrurile care îi fac să se simtă mizerabil şi să poată zâmbi din inimă.
În final, ai să mori Oricât ne-am feri de acest lucru, unii cred că moartea nu îi vor vizita niciodată. Trebuie să fim oricând pregătiţi. Eşti tu gata?
Allan&Barbara Pease-De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda?
”Nu-i aşa, doamnelor, că aproape în fiecare zi vă supăraţi pentru că partenerul dumneavoastră, care pare să nu aibă altă treabă decât să privească la televizor în timpul liber, nu vă răspunde la întrebări?
Nu-i aşa, domnilor, că aproape zilnic sunteţi agasaţi de pălăvrăgeala ”fără sens” a partenerei dumneavoastră?”-Allan&Barbara Pease-De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda
Cu aceste două întrebări începe cartea. Adevărul este că titlul m-a atras de la început. Şi nu am rămas dezamăgită. DELOC! Am aflat multe răspunsuri la întrebări.
De exemplu, ştiaţi că femeile au 22.000 de cuvinte de rostit pe zi, pe când bărbaţii doar 7.000? Nici măcar jumătate de cuvinte din cate avem noi dragi doamne!!!
Un bărbat vede mai bine, de asta şi este foarte mult atras de ceea ce vede! Pe când noi, femeile, auzim mai bine, de aceea ne place să ni se rostească vorbe dulci la ureche! Femeile se pricep mai bine la părţile artistice, pe când bărbaţii la logică, matematică, fizică, chimie. Dacă aţi observat, cele mai multe persoane din cadrul unui învăţământ care predau limbile străine sunt… femeile!!!
Bărbaţii au simţul orientării mai bun, pe când femeile….fac mai greu o parcare laterala cu spatele. Ups!
Când aveţi de-a face cu o femeie supărată, nu-i oferiţi soluţii şi nici nu-i negaţi sentimentele- arătaţi-i doar că o ascultaţi cu atenţie!
Pentru a-şi demonstra iubirea faţă de ea, el a escaladat cel mai înalt munte, a înotat în cel mai adânc ocean şi a traversat deşertul cel mai cumplit. Numai că ea l-a părăsit- pentru că el nu era niciodată acasă!
Asta dragi bărbaţi înseamnă că, uneori cu femeile poate fi mai uşor decât credeţi! Dragi femei, nu criticaţi bărbatul, ci fiţi mereu alături de el!
Nu-i aşa, domnilor, că aproape zilnic sunteţi agasaţi de pălăvrăgeala ”fără sens” a partenerei dumneavoastră?”-Allan&Barbara Pease-De ce barbatii se uita la meci si femeile in oglinda
Cu aceste două întrebări începe cartea. Adevărul este că titlul m-a atras de la început. Şi nu am rămas dezamăgită. DELOC! Am aflat multe răspunsuri la întrebări.
De exemplu, ştiaţi că femeile au 22.000 de cuvinte de rostit pe zi, pe când bărbaţii doar 7.000? Nici măcar jumătate de cuvinte din cate avem noi dragi doamne!!!
Un bărbat vede mai bine, de asta şi este foarte mult atras de ceea ce vede! Pe când noi, femeile, auzim mai bine, de aceea ne place să ni se rostească vorbe dulci la ureche! Femeile se pricep mai bine la părţile artistice, pe când bărbaţii la logică, matematică, fizică, chimie. Dacă aţi observat, cele mai multe persoane din cadrul unui învăţământ care predau limbile străine sunt… femeile!!!
Bărbaţii au simţul orientării mai bun, pe când femeile….fac mai greu o parcare laterala cu spatele. Ups!
Când aveţi de-a face cu o femeie supărată, nu-i oferiţi soluţii şi nici nu-i negaţi sentimentele- arătaţi-i doar că o ascultaţi cu atenţie!
Pentru a-şi demonstra iubirea faţă de ea, el a escaladat cel mai înalt munte, a înotat în cel mai adânc ocean şi a traversat deşertul cel mai cumplit. Numai că ea l-a părăsit- pentru că el nu era niciodată acasă!
Asta dragi bărbaţi înseamnă că, uneori cu femeile poate fi mai uşor decât credeţi! Dragi femei, nu criticaţi bărbatul, ci fiţi mereu alături de el!
Femeia visurilor tale
Femeia visurilor tale? Blondă, înaltă şi slabă? Sau poate brunetă, cu ochi albaştri şi zâmbet fermecător. Vrei ca ea să fie gospodină, să ştie să gătească sau vrei să fie cea mai bună prietenă a ta? Ai vrea ca toţi să o admire şi ţi-ai făcut deja imaginea ei în minte şi chiar o listă cu toate calităţile pe care ai vrea să le aibă. Desigur, fără defecte. Ştii cam ce ai vrea de la ea, ştii cum ai vrea să arate şi ştii chiar ce i-ai spune. Ani de zile îţi hrăneşti mintea şi imaginaţia cu un portret al ei. Ai respins zeci de fete, în aşteptarea celei pe care o ai în minte. În aşteptarea perfecţiunii.
Deodată, o zăreşti pe stradă. Inima îţi bate cu putere, pulsul ţi se accelerează şi respiraţia ţi-e sacadată. Un zâmbet senin îţi apare pe faţă, te îndrepţi spre ea şi…ea trece pe lângă tine ca şi trenul prin gara Buftea. Oare de ce? Pentru că şi ea şi-a format în minte imaginea băiatului perfect şi…din păcate, nu eşti tu acela.
Ciudat este că peste ani, când te îndrăgosteşti cu adevărat, fata care acum ţi se pare perfectă şi fără de care nu poţi trăi, e aproape total opusă celei pe care ţi-o imaginai. E ca şi cum ieşi în oraş să-ţi cumperi o pereche de pantofi pe care o ai în minte. Dar ajungi acolo şi perechea e pantofi e mult prea scumpă pentru a fi a ta. Te plimbi dezamăgit printre rafturi şi brusc, vezi o altă pereche, total opusă modelului pe care ţi-l doreai. Te îndrăgosteşti de acea pereche şi….ajungi acasă fericit, în sacoşă cu o pereche de pantofi pe care nici nu te gândeai că o vei avea vreodată prin casa ta.
De ce să-ţi formezi imaginea unei femei ideale, când ai putea cădea în capcana dorinţii poftelor trupului tău şi nu a inimii tale? Să zicem că până la urmă ai achiziţiona perechea de pantofi mult visată. Dar ce te faci dacă te strâng? Toată viaţa vei merge cu ei sângerand… şi şchiopătând.
Deodată, o zăreşti pe stradă. Inima îţi bate cu putere, pulsul ţi se accelerează şi respiraţia ţi-e sacadată. Un zâmbet senin îţi apare pe faţă, te îndrepţi spre ea şi…ea trece pe lângă tine ca şi trenul prin gara Buftea. Oare de ce? Pentru că şi ea şi-a format în minte imaginea băiatului perfect şi…din păcate, nu eşti tu acela.
Ciudat este că peste ani, când te îndrăgosteşti cu adevărat, fata care acum ţi se pare perfectă şi fără de care nu poţi trăi, e aproape total opusă celei pe care ţi-o imaginai. E ca şi cum ieşi în oraş să-ţi cumperi o pereche de pantofi pe care o ai în minte. Dar ajungi acolo şi perechea e pantofi e mult prea scumpă pentru a fi a ta. Te plimbi dezamăgit printre rafturi şi brusc, vezi o altă pereche, total opusă modelului pe care ţi-l doreai. Te îndrăgosteşti de acea pereche şi….ajungi acasă fericit, în sacoşă cu o pereche de pantofi pe care nici nu te gândeai că o vei avea vreodată prin casa ta.
De ce să-ţi formezi imaginea unei femei ideale, când ai putea cădea în capcana dorinţii poftelor trupului tău şi nu a inimii tale? Să zicem că până la urmă ai achiziţiona perechea de pantofi mult visată. Dar ce te faci dacă te strâng? Toată viaţa vei merge cu ei sângerand… şi şchiopătând.
Cine sunt eu?
Cine sunt eu? Sunt o fiinta efemera. Sunt un pumn de nisip in bataia vantului. Cand sunt fericita, sunt un curcubeu pe cerul albastru. Iar cand plang, sunt o picatura ce se varsa in mare. Sunt un suflet care incearca sa-si gaseasca o cale spre lumina. Si cand o gaseste, sa o si pastreze. Si de asemenea sunt un fluture prins in causul unei palme si as vrea…oh, as vrea sa-mi iau zborul. Vreau sa-mi intind aripele si sa zbor spre neant. Sa simt vantul cum ma mangaie, sa simt stropii de ploaie cum cad picatura cu picatura pe corpul meu. Si eu mai sunt o pana in bataia vantului. Plutesc usor, usor… spre infinit. Spre nicaieri.
Cine sunt eu? Eu… sunt o inima care bate. Cateodata mai incet, cateodata mai repede… bat, si ma mai si opresc. Atunci imi place sa ma gandesc daca sa mai bat sau nu. Si uneori aleg sa mai bat, alteori nu. Si atunci cand nu mai bat, totul se opreste. Timpul sta pe loc, totul in jur intepeneste, si pana si moartea ramane inghetata prinsa in drumul ei, cu o coasa in mana. Vesnica ei coasa. Si atunci ma uit in jur si realizez ca eu, eu pot fi si un inger pe Pamant. Un inger pierdut. Eu as putea fi o stea cazatoare. Care se inalta cat mai sus, straluceste puternic si apoi… cade. Si prin caderea mea, sa aduc fericirea cuiva. Cine sunt eu? Poate ca eu sunt o fata care vrea mai mult de la viata, poate ca sunt cineva care doreste imposibilul. Eu poate ca sunt… fata care doreste sa fie tinuta in brate si sa stie ca daca in momentul urmator, unul din noi doi va trebui sa moara, el sa fie pregatit sa-si dea viata pentru mine. Desi nu l-as lasa. Niciodata. As alege cu zambetul pe buze sa mor pentru el. Cine sunt eu? Poate ca eu sunt o jumatate pierduta printre alte mii de jumatati. Si imi caut sufletul pereche. Alerg, si incerc sa aflu care jumatate mi se potriveste. Care ruptura o poate repara pe a mea?
Si, v-ati intrebat cine sunt eu? Eu sunt. Cu bune si cu rele. Sunt o raza de lumina. Care lumineaza o perioada si apoi, apune.
Cine sunt eu? Eu… sunt o inima care bate. Cateodata mai incet, cateodata mai repede… bat, si ma mai si opresc. Atunci imi place sa ma gandesc daca sa mai bat sau nu. Si uneori aleg sa mai bat, alteori nu. Si atunci cand nu mai bat, totul se opreste. Timpul sta pe loc, totul in jur intepeneste, si pana si moartea ramane inghetata prinsa in drumul ei, cu o coasa in mana. Vesnica ei coasa. Si atunci ma uit in jur si realizez ca eu, eu pot fi si un inger pe Pamant. Un inger pierdut. Eu as putea fi o stea cazatoare. Care se inalta cat mai sus, straluceste puternic si apoi… cade. Si prin caderea mea, sa aduc fericirea cuiva. Cine sunt eu? Poate ca eu sunt o fata care vrea mai mult de la viata, poate ca sunt cineva care doreste imposibilul. Eu poate ca sunt… fata care doreste sa fie tinuta in brate si sa stie ca daca in momentul urmator, unul din noi doi va trebui sa moara, el sa fie pregatit sa-si dea viata pentru mine. Desi nu l-as lasa. Niciodata. As alege cu zambetul pe buze sa mor pentru el. Cine sunt eu? Poate ca eu sunt o jumatate pierduta printre alte mii de jumatati. Si imi caut sufletul pereche. Alerg, si incerc sa aflu care jumatate mi se potriveste. Care ruptura o poate repara pe a mea?
Si, v-ati intrebat cine sunt eu? Eu sunt. Cu bune si cu rele. Sunt o raza de lumina. Care lumineaza o perioada si apoi, apune.
Noi oamenii..
Noi oamenii ne putem asemana cu lupii. Majoritatea umbla in haita, mai ales cand vor sa vaneze ceva. Cand vor sa distruga ceva. Asa si oamenii, umbla in grupuri, sunt la fel, asa cred ca sunt mai puternici. Asa cred ca pot obtine tot ceea ce doresc si pot distruge tot ce altii au construit cu sudoarea fruntii lor. In al doilea rand, lupul naparleste. Isi schimba “haina”. Vara este mai inchisa, iarna mai deschisa la culoare. De asemenea blana lui se compune din doua randuri de peri. Da, stiti ce urmeaza. Si majoritatea oamenilor isi schimba “haina” dupa cum "bate" vremea. Unii sunt atat de maestri in a avea mai multe fete, incat te gandesti cum pot fi atat de ipocriti. Ii vezi perfect cand zambesc de fata cu o persoana, iar cand aceasta a plecat, fata sa i se strambe in cel mai puternic dezgust. Lupului, atunci cand vaneaza, nu trebuie sa-i stea nimic in cale. Omului, cand i s-a fixat ceva in minte, daca indraznesti sa i te impotrivesti, e dispus sa distruga TOT ce ii sta in fata pentru a-si atinge telul. Si in special, lupul, atunci cand a ajuns la prada. Sfasie prada bucata cu bucata. Iar cand, a ajuns la sfarsit, oasele sunt curatate si de cele mai mici fasii de carne. Omul, cand planuieste raul cuiva, in primul rand cerceteaza locul. Cand doreste sa se razbune, o face incetul cu incetul. Iar cand a ajuns sa raneasca o persoana, poate chiar persoana iubita… nu o lasa cu o rana sufleteasca si atat. Nu, nu. Bucata cu bucata, suflare cu suflare, lacrima cu lacrima, totul ia! Iar cand termina sentimental acea persoana, se asigura ca nu-si va putea reveni in urmatorii ani si abia atunci se simte multumit. Si nici chiar atunci. Noi, oamenii suntem uneori atat de insensibili incat ne ranim pe noi insine. E placut sa rupi bucata cu bucata din inima celui de langa tine si sa o arunci? Uneori singuri ne facem rau. Da, eu am rupt bucati din inima mea. Am daruit la toti ce au avut nevoie bucati din inima mea. La toti cei ce mana au intins-o. Si totusi, am rupt bucati din inima mea si cei ce nu au stiut s-o pretuiasca, au calcat pe ea fara teama.
Uneori stau si ma gandesc, si realizez ca ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu, in realitate e un plans…
Uneori stau si ma gandesc, si realizez ca ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu, in realitate e un plans…
Iubirea-i reciproca oare?
Atunci când iubeşti şi eşti iubit înapoi, se simplifică lucrurile. Totul e roz şi se merită. Dar ce se întâmplă când iubeşti şi se opreşte aici? Ce se întâmplă atunci când investeşti cu tot ce ei în persoana pe care o iubeşti şi tot ce primeşti înapoi este indiferenţă? Sau…poate primeşti câte o vorbă aruncată în vânt. Aşa, pentru a face jocul mai interesant.
Nu se poate exprima în cuvinte cât este de dureros să iubeşti o persoană şi să nu ştii dacă sentimentul e reciproc. Tot ce primeşti înapoi să fie o incertitudine seacă. Plângi, suni, dai mesaje, faci servicii, îi faci toate mofturile, te zbaţi în deznădejde, în nesiguranţă şi când eşti pregătit să renunţi…atunci îţi acordă puţină atenţie. Asta pentru a te readuce în joc. Pentru a nu-ţi permite să-ţi refaci viaţa sau sentimentele. Cunoşti situaţia? Treci şi tu prin una? Sau, mai rău, provoci şi tu o astfel de situaţie?
Am văzut mulţi astfel de ”jucători” care se amuză jucând de-a v-aţi ascunselea cu dragostea. Când blochează o persoană într-un cerc şi apoi o poartă prin tot felul de stări. Când li se pare interesant ca într-o zi să acorde atenţie sporite, ca a doua zi să fie extrem de indiferenţi.
De asemenea…am văzut multe astfel de ”victime” plângând pe umărul meu. Îmi amintesc cum printre lacrimi spuneau ”nu-mi imaginez cum s-a ajuns aici”. Ba eu îmi imaginez. Ai intrat în jocul diavolului şi nu vrei să ieşi sau nu poţi pentru că eşti prea strâns legat. De la început ai primit tot felul de semnale cum că se joacă sau că ”navighează” şi pe alte teritorii, dar pur şi simplu nu ai vrut să conştientizezi. De la început ai avut indicii cum că îi place să stea cu picioarele în mai multe lacuri, dar ai închis ochii. Ai ţinut cu dinţii de o ”relaţie” în care tu dădeai, celălalt primea şi atât. Tu ai iubit. Altul s-a jucat. Ai trăit o joacă de-a iubirea…
Nu se poate exprima în cuvinte cât este de dureros să iubeşti o persoană şi să nu ştii dacă sentimentul e reciproc. Tot ce primeşti înapoi să fie o incertitudine seacă. Plângi, suni, dai mesaje, faci servicii, îi faci toate mofturile, te zbaţi în deznădejde, în nesiguranţă şi când eşti pregătit să renunţi…atunci îţi acordă puţină atenţie. Asta pentru a te readuce în joc. Pentru a nu-ţi permite să-ţi refaci viaţa sau sentimentele. Cunoşti situaţia? Treci şi tu prin una? Sau, mai rău, provoci şi tu o astfel de situaţie?
Am văzut mulţi astfel de ”jucători” care se amuză jucând de-a v-aţi ascunselea cu dragostea. Când blochează o persoană într-un cerc şi apoi o poartă prin tot felul de stări. Când li se pare interesant ca într-o zi să acorde atenţie sporite, ca a doua zi să fie extrem de indiferenţi.
De asemenea…am văzut multe astfel de ”victime” plângând pe umărul meu. Îmi amintesc cum printre lacrimi spuneau ”nu-mi imaginez cum s-a ajuns aici”. Ba eu îmi imaginez. Ai intrat în jocul diavolului şi nu vrei să ieşi sau nu poţi pentru că eşti prea strâns legat. De la început ai primit tot felul de semnale cum că se joacă sau că ”navighează” şi pe alte teritorii, dar pur şi simplu nu ai vrut să conştientizezi. De la început ai avut indicii cum că îi place să stea cu picioarele în mai multe lacuri, dar ai închis ochii. Ai ţinut cu dinţii de o ”relaţie” în care tu dădeai, celălalt primea şi atât. Tu ai iubit. Altul s-a jucat. Ai trăit o joacă de-a iubirea…
Am obosit....
Sunt momente în viaţă când am obosit să mai luptăm. Am obosit să ne mai punem întrebări, să mai răspundem şi să aflăm de ce trăim.
Ne târâm paşii obosiţi pe coridorul tăcerii şi căutăm să vedem lumina de la capătul tunelului. Umerii ne sunt lăsaţi de poverile care ne apasă şi faţa este ridată de prea multă îngrijorare. Oftăm, şi, odată cu oftatul încercăm să dăm afară tot ce ne frământă. Respirăm sacadat, privim în jur şi realizăm că am obosit. Nu mai suntem acei luptători de altădată care nu se îngrijorau din toată nimica. Nu mai suntem în stare să stăm în prima linie de atac, ci, ne fofilăm pe undeva prin spate. Am vrea ca măcar iluzia puterii să o avem, dar şi aceea s-a spulberat. Ne încurajăm, mai facem câţiva paşi din ambiţie, după care ne oprim din nou. Pur şi simplu nu merge! Oricât am nega că nu am obosit, adânc, în sufletul nostru ştim că ne simţim ca o frunză în descompunere: putredă şi ruginie. Mergem la doctori, psihologi, psihiatri pentru că vrem soluţii. De ce nu putem pur şi simplu să ignorăm starea de moleşeală care ne cuprinde trupul şi sufletul şi să mergem înainte? Trist este că nici ei nu au o soluţie. De ce? Pentru că şi ei sunt obosiţi, au obosit să caute soluţii şi au obosit să admită că sunt puternici, că deţin răspunsuri. Şi, un om obosit, cum ar putea ajuta un alt om obosit?
Totuşi…continui. Mergi pe stradă cu paşi vioi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, râzi la glumele făcute, te amesteci prin mulţime şi zi de zi tragi de tine spunându-ţi: ”Am să ignor acest sentiment. Va dispărea el odată şi odată. Merge şi aşa.” Ştii cum e? Imaginează-ţi că ai o mână care te doare. Tu ignori durerea. Ea persistă. Peste câteva săptămâni, mâna se înegreşte. Ignori şi acest lucru. Durerea ţi-a urcat până la umăr şi toată mâna îţi este amorţită. Peste câteva zile, mori. Cauza: mâna care te durea la început.
Să nu crezi că dacă ignori sentimentul de oboseală acesta va dispare. Trebuie să faci faţă realităţii! E greu, ştiu. Mai ales pentru oamenii energici, obişnuiţi să deţină controlul şi să fie mereu pregătiţi de luptă. Dar…de ce să ne minţim singuri? Vine vremea când trebuie să tragem puţin pe dreapta, să ne odihnim, să aflăm cauza oboselii şi să mergem mai departe. Doar aşa vom putea să redevenim ce am fost! Data viitoare să nu-ţi fie frică să te uiţi în oglindă şi să spui: Am obosit! Toţi o facem…
I’m tired.
Tired of feeling lost, afraid, misunderstood.
Tired of wondering if I’m letting someone down by the choices I’ve made.
I’m tired.
Tired of getting my feelings hurt, my ego bruised, my heart broken.
Tired of showing these varmin called emotions.
I’m tired.
Tired of being me, of being weak.
Tired of trying to be this person I cannot see.
I’m tired.
Tired of all the pain, all the struggle I’ve put upon myself.
Tired of not being the person I was.
I’m tired.
Tired of hiding, hoping, and healing.
Tired of listening, learning…letting.
I’m tired…I’m tired.
Ne târâm paşii obosiţi pe coridorul tăcerii şi căutăm să vedem lumina de la capătul tunelului. Umerii ne sunt lăsaţi de poverile care ne apasă şi faţa este ridată de prea multă îngrijorare. Oftăm, şi, odată cu oftatul încercăm să dăm afară tot ce ne frământă. Respirăm sacadat, privim în jur şi realizăm că am obosit. Nu mai suntem acei luptători de altădată care nu se îngrijorau din toată nimica. Nu mai suntem în stare să stăm în prima linie de atac, ci, ne fofilăm pe undeva prin spate. Am vrea ca măcar iluzia puterii să o avem, dar şi aceea s-a spulberat. Ne încurajăm, mai facem câţiva paşi din ambiţie, după care ne oprim din nou. Pur şi simplu nu merge! Oricât am nega că nu am obosit, adânc, în sufletul nostru ştim că ne simţim ca o frunză în descompunere: putredă şi ruginie. Mergem la doctori, psihologi, psihiatri pentru că vrem soluţii. De ce nu putem pur şi simplu să ignorăm starea de moleşeală care ne cuprinde trupul şi sufletul şi să mergem înainte? Trist este că nici ei nu au o soluţie. De ce? Pentru că şi ei sunt obosiţi, au obosit să caute soluţii şi au obosit să admită că sunt puternici, că deţin răspunsuri. Şi, un om obosit, cum ar putea ajuta un alt om obosit?
Totuşi…continui. Mergi pe stradă cu paşi vioi ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, râzi la glumele făcute, te amesteci prin mulţime şi zi de zi tragi de tine spunându-ţi: ”Am să ignor acest sentiment. Va dispărea el odată şi odată. Merge şi aşa.” Ştii cum e? Imaginează-ţi că ai o mână care te doare. Tu ignori durerea. Ea persistă. Peste câteva săptămâni, mâna se înegreşte. Ignori şi acest lucru. Durerea ţi-a urcat până la umăr şi toată mâna îţi este amorţită. Peste câteva zile, mori. Cauza: mâna care te durea la început.
Să nu crezi că dacă ignori sentimentul de oboseală acesta va dispare. Trebuie să faci faţă realităţii! E greu, ştiu. Mai ales pentru oamenii energici, obişnuiţi să deţină controlul şi să fie mereu pregătiţi de luptă. Dar…de ce să ne minţim singuri? Vine vremea când trebuie să tragem puţin pe dreapta, să ne odihnim, să aflăm cauza oboselii şi să mergem mai departe. Doar aşa vom putea să redevenim ce am fost! Data viitoare să nu-ţi fie frică să te uiţi în oglindă şi să spui: Am obosit! Toţi o facem…
I’m tired.
Tired of feeling lost, afraid, misunderstood.
Tired of wondering if I’m letting someone down by the choices I’ve made.
I’m tired.
Tired of getting my feelings hurt, my ego bruised, my heart broken.
Tired of showing these varmin called emotions.
I’m tired.
Tired of being me, of being weak.
Tired of trying to be this person I cannot see.
I’m tired.
Tired of all the pain, all the struggle I’ve put upon myself.
Tired of not being the person I was.
I’m tired.
Tired of hiding, hoping, and healing.
Tired of listening, learning…letting.
I’m tired…I’m tired.
Momentul potrivit:)
Se spune că trebuie să aştepţi după momentul potrivit. Că nu trebuie să forţezi lucrurile… Dar niciodată nu se spune când e momentul potrivit. Cât trebuie să aştepţi pentru ca acesta să vină? De unde vei şti când vine el?
Momentul potrivit nu poate fi estimat. Tu îl simţi.Îl simţi pentru că e diferit pentru fiecare în parte. Şi tu trebuie să fii pregătit când va veni acel moment. S-ar putea ca dacă insişti să fie totul cum vrei şi când vrei, fără să ţii cont de dorinţele şi bunăstarea celor din jur, să ai tu de suferit. Şi nu îţi doreşti asta. Trebuie să învăţăm să fim răbdători, să fim înţelepţi şi să ne alegem momentele oportune. Doar un om matur ar putea să analizeze lucrurile şi să ia decizii benefice pentru viaţa lui.
Am auzit o vorbă cum că dacă aştepţi după momentul potrivit, s-ar putea să vină cineva care nu aşteaptă după el şi să-ţi ia acel lucru. Da, e adevărat. Dar poate că acel lucru nu e pentru tine, poate că e mai bine aşa şi în viitor vei vedea că de fapt e spre binele tău. ”Orice lucru îşi are vremea lui. Iubitul îşi are vremea lui,urâtul îşi are vremea lui.” Dacă Dumnezeu spune aceste lucruri, noi de ce nu am fi de acord?
Momentul potrivit nu este atunci când poţi să profiţi cât mai mult de ceilalţi,umilindu-i şi abuzându-i pe ceilalţi. Cu ce vei fi mai superior dacă îţi vei exploata semenii? Aşa că…aşteaptă după momentul potrivit dar ai grijă să nu aştepţi prea mult şi să-l laşi să treacă pe lângă tine.
Momentul potrivit nu poate fi estimat. Tu îl simţi.Îl simţi pentru că e diferit pentru fiecare în parte. Şi tu trebuie să fii pregătit când va veni acel moment. S-ar putea ca dacă insişti să fie totul cum vrei şi când vrei, fără să ţii cont de dorinţele şi bunăstarea celor din jur, să ai tu de suferit. Şi nu îţi doreşti asta. Trebuie să învăţăm să fim răbdători, să fim înţelepţi şi să ne alegem momentele oportune. Doar un om matur ar putea să analizeze lucrurile şi să ia decizii benefice pentru viaţa lui.
Am auzit o vorbă cum că dacă aştepţi după momentul potrivit, s-ar putea să vină cineva care nu aşteaptă după el şi să-ţi ia acel lucru. Da, e adevărat. Dar poate că acel lucru nu e pentru tine, poate că e mai bine aşa şi în viitor vei vedea că de fapt e spre binele tău. ”Orice lucru îşi are vremea lui. Iubitul îşi are vremea lui,urâtul îşi are vremea lui.” Dacă Dumnezeu spune aceste lucruri, noi de ce nu am fi de acord?
Momentul potrivit nu este atunci când poţi să profiţi cât mai mult de ceilalţi,umilindu-i şi abuzându-i pe ceilalţi. Cu ce vei fi mai superior dacă îţi vei exploata semenii? Aşa că…aşteaptă după momentul potrivit dar ai grijă să nu aştepţi prea mult şi să-l laşi să treacă pe lângă tine.
Ce facem oare?
Noi, oamenii, avem scenele noastre proprii, unde avem pretenţia să fim actorii principali. Şi suntem. Reuşim. Uneori. Uităm că orice spectacol se plăteşte scump la sfârşit. De fapt, zilnic oferim spectacole gratis celor din jurul nostru. Societatea ne învaţă să ne mascăm sentimentele, ne învaţă cum să părem mai puternici, mai încrezători şi mai originali. A fi sincer şi direct, a spune adevărul şi a îndrăzni să-ţi mărturiseşti sentimentele înseamnă slăbiciune. Aşa se spune. Şi uite aşa, clipă de clipă ne uităm în jurul nostru cu suspiciune şi suntem tot timpul pe poziţie de atac.
Câteodată, stau şi analizez. Observ oameni care în intimitatea lor, când cred că nu-i observă nimeni, sunt bădărani şi răutăcioşi şi imediat ce ies la ”lumina zilei” şi dau ochii cu lumea, devin mieroşi şi învelţi în zahăr. Mă doare inima. Am ajuns o naţiune care nu mai e demnă de încredere. Nu mai credem nici măcar în noi înşine. Dimineaţă de dimineaţă dăm cortina la o parte, ne punem masca şi hainele de scenă şi ieşim în lumina reflectoarelor. Uneori, oferim un spectacol pe cinste, dar alteori oferim un spectacol ieftin şi de prost gust. Oricum ar fi, noi, oamenii, jucăm teatru gratis pentru ceilalţi. Păcat că într-un final plătim scump fiecare scenă jucată.
Câteodată, stau şi analizez. Observ oameni care în intimitatea lor, când cred că nu-i observă nimeni, sunt bădărani şi răutăcioşi şi imediat ce ies la ”lumina zilei” şi dau ochii cu lumea, devin mieroşi şi învelţi în zahăr. Mă doare inima. Am ajuns o naţiune care nu mai e demnă de încredere. Nu mai credem nici măcar în noi înşine. Dimineaţă de dimineaţă dăm cortina la o parte, ne punem masca şi hainele de scenă şi ieşim în lumina reflectoarelor. Uneori, oferim un spectacol pe cinste, dar alteori oferim un spectacol ieftin şi de prost gust. Oricum ar fi, noi, oamenii, jucăm teatru gratis pentru ceilalţi. Păcat că într-un final plătim scump fiecare scenă jucată.
Comunicam oare?
Vorbele sunt punţile de legătură între oameni,ar spune cineva. Aş fi de acord. În general, toate probleme sunt provocate din lipsa comunicării. Nu mai avem timp să stăm să discutăm, să ne spunem sentimentele, trăirile şi ofurile. Facem totul pe fugă şi lăsăm comunicarea tot mai în spate.
Soţul îşi părăseşte soţia pentru că pur şi simplu nu mai comunică. Soţia îşi părăseşte soţul pentru că el e prea ocupat ca să o mai poată asculta şi pe ea. Părinţii îşi bat copiii fără să se mai intereseze şi de partea lor de poveste. Copiii pleacă de acasă pentru că nu se pot înţelege cu părinţii. Angajaţii sunt nemulţumiţi pentru că au impresia că pe ei nimeni nu-i ascultă, şefii sunt irascibili pentru că nu au timp să comunice cu nimeni. Am devenit mono silabici, uneori ne înţelegem doar din gesturi şi lăsăm cuvintele deoparte. Ni se pare mai important un telefon decât propriul copil. Ni se pare mai interesant un meci de fotbal decât nevasta care plânge. E mai bună o telenovelă decât un soţ nemulţumit. Încet, încet ne cufundăm în ceva nedefinit, fără cuvinte.
Vrem soluţii. Vrem să ştim de ce ni se destramă căsnicia. De ce copiii nu ne mai ascultă şi de ce părinţii nu ne înţeleg. Angajaţii îşi dau demisia în grup şi toată lumea ne ocoleşte. DE CE? Căutăm răspunsuri. Mergem la psihologi, la biserici şi la vrăjitori încercând să ne regăsim. Avem un strigăt mut al disperării. NU MAI COMUNICĂM! Acolo greşim!
Soţul îşi părăseşte soţia pentru că pur şi simplu nu mai comunică. Soţia îşi părăseşte soţul pentru că el e prea ocupat ca să o mai poată asculta şi pe ea. Părinţii îşi bat copiii fără să se mai intereseze şi de partea lor de poveste. Copiii pleacă de acasă pentru că nu se pot înţelege cu părinţii. Angajaţii sunt nemulţumiţi pentru că au impresia că pe ei nimeni nu-i ascultă, şefii sunt irascibili pentru că nu au timp să comunice cu nimeni. Am devenit mono silabici, uneori ne înţelegem doar din gesturi şi lăsăm cuvintele deoparte. Ni se pare mai important un telefon decât propriul copil. Ni se pare mai interesant un meci de fotbal decât nevasta care plânge. E mai bună o telenovelă decât un soţ nemulţumit. Încet, încet ne cufundăm în ceva nedefinit, fără cuvinte.
Vrem soluţii. Vrem să ştim de ce ni se destramă căsnicia. De ce copiii nu ne mai ascultă şi de ce părinţii nu ne înţeleg. Angajaţii îşi dau demisia în grup şi toată lumea ne ocoleşte. DE CE? Căutăm răspunsuri. Mergem la psihologi, la biserici şi la vrăjitori încercând să ne regăsim. Avem un strigăt mut al disperării. NU MAI COMUNICĂM! Acolo greşim!
Copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii
Copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii
Copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii de care-si aminteste cu drag omul matur. Locul unde lumea iti pare o poveste magica cu zane si monstrii si unde bunicii sunt protectorii absoluti ai copilului care mai face din cand in cand cate-o traznaie.
Copilul traieste in lumea sa plina de veselie, de jocuri si lipsita de griji. Copilaria ne pregateste pentru viata dar… nu ne lasa niciodata sa uitam mirosul de mere coapte din casa bunicilor,de laptele cu mirosul lui dulce si bun, de mirosul de paine coapta a bunicii care ne imbia de la poarta, de calul bunicului mandru si frumos sau de pataniile petrecute la bunici in vacante. Cine isi aduce cu drag aminte de copilarie inseamna ca a avut o copilarie fericita si magica. Perioada copilariei ne aduce aminte sa fim copii … puri , lipsiti de rautati si de griji.
Mi-e dor de perioada copilariei unde nu conta nimic:). Jocurile erau mai frumoase si pline de poezie si placere. Prietenii pe care ti-i faceai erau parca pe vecie.
Copiii din ziua de astazi nu mai stiu sa se joace frumos si prieteneste. La tara au ramas aceleasi jocuri minunate, de poveste de care-mi amintesc cu drag si astazi. Cine nu-si mai aminteste de veselia si rasul organic al prietenilor din copilarie?
Sau de jocurile pe care le jucam atunci cand ne strangeam o gloata de copii- galagiosi si plini de vivacitate – se,, incingea,, o distractie care dura pana tarziu in noapte de speriam toata lumea cu larma pe care-o faceam. Se mai gasea cate un vecin care ne lua la goana si ajungeam acasa obositi si suparati . Sau cand faceam cate un foc de tabara – care se vedea peste tot si uitam sa plecam acasa prinsi de vraja focului care ne juca pe fete si ne incalzea fetisoarele si trupusoarele mici si plapande.
Toti copiii ar trebui sa aiba o copilarie linistita , plina de culoare, veselie si aventuri minunate . Copilaria este varsta frumusetii sufletesti. Intotdeuna trebuie sa ne aducem aminte de ea si sa nu uitam sa fim copii. :)
Copilaria este cea mai frumoasa perioada a vietii de care-si aminteste cu drag omul matur. Locul unde lumea iti pare o poveste magica cu zane si monstrii si unde bunicii sunt protectorii absoluti ai copilului care mai face din cand in cand cate-o traznaie.
Copilul traieste in lumea sa plina de veselie, de jocuri si lipsita de griji. Copilaria ne pregateste pentru viata dar… nu ne lasa niciodata sa uitam mirosul de mere coapte din casa bunicilor,de laptele cu mirosul lui dulce si bun, de mirosul de paine coapta a bunicii care ne imbia de la poarta, de calul bunicului mandru si frumos sau de pataniile petrecute la bunici in vacante. Cine isi aduce cu drag aminte de copilarie inseamna ca a avut o copilarie fericita si magica. Perioada copilariei ne aduce aminte sa fim copii … puri , lipsiti de rautati si de griji.
Mi-e dor de perioada copilariei unde nu conta nimic:). Jocurile erau mai frumoase si pline de poezie si placere. Prietenii pe care ti-i faceai erau parca pe vecie.
Copiii din ziua de astazi nu mai stiu sa se joace frumos si prieteneste. La tara au ramas aceleasi jocuri minunate, de poveste de care-mi amintesc cu drag si astazi. Cine nu-si mai aminteste de veselia si rasul organic al prietenilor din copilarie?
Sau de jocurile pe care le jucam atunci cand ne strangeam o gloata de copii- galagiosi si plini de vivacitate – se,, incingea,, o distractie care dura pana tarziu in noapte de speriam toata lumea cu larma pe care-o faceam. Se mai gasea cate un vecin care ne lua la goana si ajungeam acasa obositi si suparati . Sau cand faceam cate un foc de tabara – care se vedea peste tot si uitam sa plecam acasa prinsi de vraja focului care ne juca pe fete si ne incalzea fetisoarele si trupusoarele mici si plapande.
Toti copiii ar trebui sa aiba o copilarie linistita , plina de culoare, veselie si aventuri minunate . Copilaria este varsta frumusetii sufletesti. Intotdeuna trebuie sa ne aducem aminte de ea si sa nu uitam sa fim copii. :)
Cartea spiritelor
Sufletul dupa moarte redevine spirit, adica intra in lumea spiritelor pe care o parasise pentru putin timp. El isi pastreaza individualitatea dupa moarte. Nu si-o pierde niciodata. In momentul cand nu mai are un corp material, sufletul isi poate constata individualitatea pentru ca el mai are inca fluidul ce-i este propriu, extras din atmosfera planetei sale si care reprezinta opera ultimei sale incarnari: perispiritul sau. Sufletul nu duce cu sine nimic de aici, de pe pamant- nimic altceva decat amintirea si dorinta de a merge intr-o lume mai buna. Aceasta amintire este plina de dulceata sau de amaraciune dupa felul in care s-a folosit de viata; cu cat este mai pur, cu atat intelege mai bine inutilitatea celor lasate pe pamant.
Sufletul, dupa moarte, reintra in totul universal pentru ca ansamblul spiritelor formeaza un intreg. Nu este tot o lume? Cand esti intr-o adunare, faci parte integranta din acea adunare si totusi ai in permanenta propria individualitate. Cei ce gandesc ca la moarte sufletul reintra in totul universal cad in greseala daca inteleg prin asta, ca asemanator unei picaturi de apa ce cade in ocean, isi pierde individualitatea.. Au dreptate daca inteleg prin "tot universal" ansamblul entitatilor incorporale in care fiecare suflet sau spirit este un element distinct.
Daca sufletele ar fi amestecate intr-o masa, nu ar fi avut decat calitatile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligenta, nici calitati proprii - in timp ce, in toate comunicarile spiritiste, ele lasa sa se intrevada o constiinta si o vointa distincte; diversitatea infinita ce ne-o prezinta sub toate raporturile este chiar consecinta individualitatilor. Daca dupa moarte nu ar fi existat decat ceea ce se numeste marele TOT absorbind toate individualitatile, acest TOT ar fi uniform, si ca urmare toate comunicarile ce s-ar primi din lumea invizibila ar fi identice. De vreme ce se intalnesc entitati bune, altele rele, savante si ignorante, fericite si nefericite, care au toate tipurile de caractere: vesele, triste, nefericite, profunde, etc este evident ca acestea sunt existente distincte. Individualitatea devine si mai evidenta atunci cand aceste existente isi probeaza identitatea prin semne incontestabile, detalii personale, referitoare la viala lor terestra ce se poate constata; ea nu poate fi pusa la indoiala cand spiritele se manifesta la vedere prin aparitii. Individualitatea sufletului nu era indicata, in teorie, ca un articol de credinta; intr-un fel, spiritismul are si o certificare materiala.
Viata spiritului este eterna, cea a corpului este tranzitorie si pasagera. Cand corpul moare, sufletul reintra in viata eterna.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
Sufletul, dupa moarte, reintra in totul universal pentru ca ansamblul spiritelor formeaza un intreg. Nu este tot o lume? Cand esti intr-o adunare, faci parte integranta din acea adunare si totusi ai in permanenta propria individualitate. Cei ce gandesc ca la moarte sufletul reintra in totul universal cad in greseala daca inteleg prin asta, ca asemanator unei picaturi de apa ce cade in ocean, isi pierde individualitatea.. Au dreptate daca inteleg prin "tot universal" ansamblul entitatilor incorporale in care fiecare suflet sau spirit este un element distinct.
Daca sufletele ar fi amestecate intr-o masa, nu ar fi avut decat calitatile ansamblului, nu ar fi avut nici inteligenta, nici calitati proprii - in timp ce, in toate comunicarile spiritiste, ele lasa sa se intrevada o constiinta si o vointa distincte; diversitatea infinita ce ne-o prezinta sub toate raporturile este chiar consecinta individualitatilor. Daca dupa moarte nu ar fi existat decat ceea ce se numeste marele TOT absorbind toate individualitatile, acest TOT ar fi uniform, si ca urmare toate comunicarile ce s-ar primi din lumea invizibila ar fi identice. De vreme ce se intalnesc entitati bune, altele rele, savante si ignorante, fericite si nefericite, care au toate tipurile de caractere: vesele, triste, nefericite, profunde, etc este evident ca acestea sunt existente distincte. Individualitatea devine si mai evidenta atunci cand aceste existente isi probeaza identitatea prin semne incontestabile, detalii personale, referitoare la viala lor terestra ce se poate constata; ea nu poate fi pusa la indoiala cand spiritele se manifesta la vedere prin aparitii. Individualitatea sufletului nu era indicata, in teorie, ca un articol de credinta; intr-un fel, spiritismul are si o certificare materiala.
Viata spiritului este eterna, cea a corpului este tranzitorie si pasagera. Cand corpul moare, sufletul reintra in viata eterna.
(prelucrare dupa Allan Kardec - Cartea spiritelor)
joi, 5 ianuarie 2012
Insulina in Alzheimer
Alzheimer's disease (AD) is linked to CNS insulin resistance, decreased expression of insulin and insulin receptor genes, and lower cerebrospinal insulin levels. Against this background, impaired brain insulin signaling may account for some of the cognitive deficits associated with this disease. Using the intranasal method, which effectively bypasses the blood–brain barrier to deliver and target insulin directly from the nose to the brain, a series of acute clinical trials involving healthy humans and AD patients have shown that increased CNS insulin action enhances learning and memory processes. This article summarizes and evaluates data from a recently published clinical trial, in which 4 months of intranasal insulin administration (20 IU insulin/day) preserved not only general cognition but also reduced the loss of metabolic integrity of the brain in adults with mild-to-moderate AD.
Boala Alzheimer (AD) este legata de rezistenta la insulina CNS, a scăzut expresia genelor insulină şi a receptorilor de insulina, precum şi scăderea valorilor cefalorahidian insulină. În acest context, afectată de semnalizare insulină creierului, poate fi responsabil pentru unele din deficitele cognitive asociate cu această boală. Folosind metoda intranazala, care ocoleşte în mod eficient bariera hemato-encefalică pentru a oferi şi de insulină ţintă direct de la nas la creier, o serie de studii clinice care au inclus acută oameni sănătoşi şi la pacienţii cu Alzheimer au aratat ca a crescut acţiunea insulinei CNS îmbunătăţeşte procesele de invatare si memorie . Acest articol rezumă şi evaluează date dintr-un studiu clinic recent publicat, în care 4 luni de administrare intranazala insulină (20 insulină UI / zi) conservate nu numai cunoaşterea generală, ci, de asemenea, a redus pierderea integrităţii metabolice ale creierului la adulţi cu insuficienţă renală uşoară până la AD-moderată.
Boala Alzheimer (AD) este legata de rezistenta la insulina CNS, a scăzut expresia genelor insulină şi a receptorilor de insulina, precum şi scăderea valorilor cefalorahidian insulină. În acest context, afectată de semnalizare insulină creierului, poate fi responsabil pentru unele din deficitele cognitive asociate cu această boală. Folosind metoda intranazala, care ocoleşte în mod eficient bariera hemato-encefalică pentru a oferi şi de insulină ţintă direct de la nas la creier, o serie de studii clinice care au inclus acută oameni sănătoşi şi la pacienţii cu Alzheimer au aratat ca a crescut acţiunea insulinei CNS îmbunătăţeşte procesele de invatare si memorie . Acest articol rezumă şi evaluează date dintr-un studiu clinic recent publicat, în care 4 luni de administrare intranazala insulină (20 insulină UI / zi) conservate nu numai cunoaşterea generală, ci, de asemenea, a redus pierderea integrităţii metabolice ale creierului la adulţi cu insuficienţă renală uşoară până la AD-moderată.
duminică, 4 decembrie 2011
Va doresc timp :)
Va doresc timp
". Hai ca ma grabesc.''
N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de iarna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sunt in intarziere,trebuie sa fac rapoarte, sa le dau mai departe... Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti?
"N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.
N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.
Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte. Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?
Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?
Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati. Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.
Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.
Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.
Asadar.
Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!
Dar, mai ales, va doresc timp sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?
Sper sa gasiti TIMP sa cititi poezia urmatoare.
Nu va face mai destepti, nu va plateste nicio factura, nu va aduce niciun beneficiu cuantificabil. Dar face bine. La suflet, ma refer. Gasiti TIMP pentru asta. Pana la urma, suntem oameni. Suntem suflet si carne, nu o gramada de fiare care indeplinesc doar comenzi.
Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi,
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
M.Sorescu
". Hai ca ma grabesc.''
N-am timp sa zambesc astazi, daramite sa mai fiu si fericit? Ce?! Asta e cea mai frumoasa zi de iarna? Hai, dom'le, lasa-ma cu prostiile! Nu vezi ca am treaba, ca ma grabesc! Nu am timp. Trebuie sa ajung la munca, sunt in intarziere,trebuie sa fac rapoarte, sa le dau mai departe... Cum adica, sa ma bucur? Pai, cum? Sa ma bucur asa, din nimic? Hai, dom'le, fii mai serios. N-am eu timp de asa ceva." Recunosteti macar in parte discursul? N-a fost, fiecare dintre noi, cel putin o data, personajul principal al unei asemenea povesti?
"N-am timp!" este, de departe, slagarul vremurilor noastre. Si boala oamenilor moderni care suntem.
N-avem timp de zambit sau de sperat, n-avem timp de cladit caractere sau definitivat personalitati, n-avem timp sa fim curajosi, n-avem timp sa ne stapanim propria viata. Avem timp doar cat sa ne plangem ca n-avem timp.
Traim pe fuga, iubim pe fuga, nu ajungem bine intr-un loc si deja ne gandim la cum arata urmatorul. Fast food, shortcut, coffee to go, totul e viteza, toate se fac pe repede-inainte. Unde e rabdarea de a contempla? Unde e nevoia de a reflecta? Unde e delectarea?
Avem electrocasnice pentru toate nevoile, care sa faca ele treaba in locul nostru. Avem lifturi care ne urca mai repede etajele. Avem becuri care se aprind la o simpla bataie din palme. Toate, menite sa ne usureze viata, sa ne ofere secunde pretioase. Si, cu toate astea, avem tot mai putin timp. Ce paradox fenomenal, nu credeti?
Mai trist este, insa, ca nu traim, iar ce n-am trait la timp, spunea Octavian Paler, nu mai traim niciodata. Asadar, timpul trece si noi ne trecem odata cu el... daca nu facem o schimbare. In viata noastra, in programul nostru, in lista de prioritati. Nu exista solutii corecte sau universale. Exista doar oameni si alegerile lor.
Prin urmare, esti ceea ce esti datorita alegerilor pe care le faci si fiecare alegere iti poate schimba viata in bine sau rau. Chiar si atunci cand nu alegi, de fapt ai ales sa nu alegi. Fiecare alegere iti influenteaza prezentul si viitorul, al tau si al celorlalti.
Si trebuie sa alegem acel ceva care ne implineste, care face sa simtim timpul ca trecut cu folos. Cand va dati seama cum se face asta, sa ma invatati si pe mine.
Asadar.
Va doresc timp. Timp petrecut langa cei dragi (si trecatori), timp sa va zambeasca sufletul, timp sa munciti cu drag. Daca nu gasiti timp pentru toate astea, mai taiati din timpul acela pe care-l petreceti incruntati sau judecandu-i pe altii. Sau tinand suparari cu zilele. Sau incercand sa-i schimbati pe ceilalti, in loc sa-i acceptati asa cum sunt!!!!
Dar, mai ales, va doresc timp sa (re)descoperiti ce e cu adevarat important pentru voi. Cu cat mai repede, cu atat mai bine, caci, nu degeaba scria Marin Sorescu, "vine o vreme cand trebuie sa tragem sub noi o linie neagra si sa facem socoteala." Si cine poate sti cat de devreme sau de tarziu vine vremea noastra?
Sper sa gasiti TIMP sa cititi poezia urmatoare.
Nu va face mai destepti, nu va plateste nicio factura, nu va aduce niciun beneficiu cuantificabil. Dar face bine. La suflet, ma refer. Gasiti TIMP pentru asta. Pana la urma, suntem oameni. Suntem suflet si carne, nu o gramada de fiare care indeplinesc doar comenzi.
Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi,
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali,
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta ( de unde o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
M.Sorescu
Cum pot iubi mai mult?
Osho
Iubirea isi este sufiecienta siesi. Nu are nevoie de imbunatatiri. Este perfecta asa cum este; nu este menita in nici intr-un fel sa fie
mai perfecta decat este.Chiar si aceasta dorinta arata o neintelegere a iubirii si a naturii sale. Puteti avea un cerc perfect? Toate
cercurile sunt perfecte; daca nu sunt perfecte, nu sunt cercuri. Perfectiunea este intrinseca pentru un cerc si aceasi lege se aplica si
iubirii. Nu puteti iubi mai putin, nu puteti iubi mai mult-pentru ca nu este o cantitate. Este o calitate, care este nemasurabila.Chiar
intrebarea demonstreaza ca nu ai experimentat niciodata iubirea si incerci sa-ti ascunzi lipsa de iubire in dorinta de a sti ''cum pot iubi
mai bine''. Nimeni care cunoaste iubirea nu poate pune o astfel de intrebare. Iubirea trebuie sa fie inteleasa, nu ca o infatuare
biologica-acest lucru este lascivitate.Acest lucru exista in toate animalele; nu este nimic special in legatura cu asta; exista chiar si in
copaci. Este felul naturii de a se reproduce. Nu este nimic spiritual in lascivitate si nimic special uman. Deci primul lucru este sa faceti
o distinctie clara intre lascivitate si iubire. Lascivitatea este o pasiune oarba; iubirea este parfumul unei inimi tacute, in pace,
meditative. Iubirea nu are nimic de-a face cu biologia sau chimia sau hormonii. Iubirea este zborul constiintei voastre catre taramuri
inalte, dincolo de materie si corp. In momentul in care intelegeti iubirea ca pe ceva transcedental, atunci iubirea nu mai este o intrebare
fundamentala. Intrebarea fundamentala este cum sa transcenzi corpul, cum sa cunosti ceva din interiorul tau care este dincolo-dincolo
de ceea ce este masurabil. Acesta este sensul cuvantului materie. Vine dintr-o radacina sanscrita, matra, care inseamna masurare;
inseamna ca este ceva ce poate fi masurat. Cuvantul materie vine din aceasi radacina. Intrebarea fundamentala este cum sa mergi
dincolo de ceea ce este masurabil si sa intri in nemasurabil. Cu alte cuvinte, cum sa treci de materie si sa-ti deschizi ochii catre o
constiinta mai expandata. Si nu exista nici o limita pentru constiinta-cu cat devii mai constient, cu atat mai mult realizezi cat de multe
sunt posibile in viitor. Cum ajungi la un varf, un alt varf se arata in fata voastra. Este un pelerinaj etern.Iubirea este un produs al
inaltarii constiintei. Este exact ca si parfumul unei flori. Nu-l cautati la radacini;nu se afla acolo. Biologia voastra sunt radacinile
voastre; constiinta voastra sunt florile voastre. Cum deveniti din ce in ce mai deschisi ca un lotus al constiintei, veti fi surprinsi-va
reantoarceti-de o experienta uimitoare, care nu poate fi numita decat iubire. Sunteti atat de plini de fericire, atat de plini de
binecuvantare si fiecare fibra a fiintei voastre danseaza in extaz! Sunteti exact ca un nor de ploaie care vrea sa ploua.In momentul in
care debordati de binecuvantare, un dor uimitor creste in voi pentru a-l impartasi.Iubirea nu este ceva pe care sa o poti lua de la
cineva care nu si-a atins binecuvantarea-si aceste este misterul intregii lumi. Toata lumea doreste sa fie iubit si pretinde ca iubeste.
Nu puteti iubi pentru ca nu stiti ce este constiinta. Voi nu stiti satyam, shivam, sundram; voi nu stiti adevarul, experienta divinului si
parfumul frumusetii. Sunteti atat de goi... Nimic nu creste in fiinta voastra, nimic nu este verde. Nu exista flori in interiorul vostru;
primavara voastra inca nu a aparut. Iubirea este un produs. Cand apare primavara si incepeti dintr-o data sa infloriti si realizati
potentialul parfum, impartasiti acel parfum, acea gratie, impartasind acea frumusete inseamna iubire. Eu nu vreau sa va ranesc dar
nu am alta solutie, trebuie sa va spun adevarul: nu stiti ce este iubirea. Nu puteti sti pentru ca nu ati patruns profund in constiinta
voastra. Nu v-ati experimentat pe voi insiva, nu stiti nimic despre cine sunteti. In aceasta orbire, in aceasta ignoranta, in aceasta
inconstienta, iubirea nu creste. Acest lucru este un desert in care voi traiti. In acest intuneric, in acest desert, nu exista nici o
posibilitate ca iubirea sa infloreasca. In primul rand trebuie sa fiti plini de lumina si plini de bucurie-atat de plini incat sa va
copleseasca. Acea energie coplesitoare este iubirea. Atunci iubirea este cunoscuta ca cea mai mareata perfectiune din lume. Nu este
niciodata prea putina si niciodata prea multa.Chiar propria educatie este atat de nevrotica, atat de bolnava psihologic incat distruge
toate posibilitatile cresterii interioare. Sunteti invatati inca de la inceput sa fiti perfectionisti si apoi voi in mod natural va aplicati ideile
perfectioniste in toate lucrurile, chiar si in iubire. Zilele trecute am descoperit o declaratie: un perfectionist este o persoana care indura
multe dureri si ofera si mai multe dureri celor din jur. Si rezultatul este o lume mizerabila. Toti oamenii incearca sa fie perfecti. Si in
momentul in care cineva incepe sa incerce sa fie perfect, el incepe sa se astepte ca altcineva sa fie perfect. El incepe sa condamne
lumea, sa umileasca oamenii. Asta au facut asa zisii sfinti de-a lungul vremurilor. Asta v-au facut religiile voastre-v-au otravit fiinta cu
ideea perfectiunii. Pentru ca nu puteti fi perfecti, incepeti sa va simtiti vinovati, va pierdeti respectul fata de voi insiva. Si omul care si-a
pierdut respectul fata de el insusi, si-a pierdut demnitatea de a fi uman. Mandria voastra a fost distrusa, umanitatea voastra a fost
distrusa de un cuvant frumos: perfectiunea. Omul nu poate fi perfect. Da, exista ceva ce omul poate experimenta, dar este dincolo de
conceptia obisnuita a omului. Daca omul experimenteaza deasemenea divinul, el nu poate cunoaste perfectiunea. Perfectiunea nu
este ca o disciplina; nu este ceva ce puteti practica.Nu este ceva ce trebuie repetat.Dar acest lucru este predat fiecaruia si rezultatul
este o lume de ipocriti care stiu foarte bine ca sunt goi in interior dar ei continua sa pretinda tot felul de calitati care nu sunt decat
cuvinte goale. Cand spuneti cuiva ''te iubesc'', v-ati gandit vreodata ce inseamna? Este doar o infatuare biologica intre doua sexe?
Atunci odata ce v-ati satisfacut apetitul animalic, toata asa-zisa iubire va disparea. Nu era decat o foame si v-ati implinit foamea si ati
terminat.Aceasi femeie care era cea mai frumoasa din lume, acelasi barbat care arata ca Alexandru cel mare-incepeti sa va ganditi
cum sa scapati de el. Va fi foarte inaltator sa intelegeti aceasta scrisoare scrisa de Paddy catre preaiubita sa Maureen: ''Draga mea
Maureen, de dragul tau as urca cel mai inalt munte si as inota in cea mai adanca mare. As indura orice dificultate pentru a petrece un
moment landa tine. Iubitul tau, Paddy. Post scriptum: Voi veni sa te vad vineri seara daca nu ploua.'' In momentul in care spui cuiva
''te iubesc'', voi nu stiti ce spuneti. Nu stiti ca nu este decat lascivitate, ascunsa dupa un cuvant frumos, iubirea. Va disparea. Este
foarte momentan. Iubirea este ceva etern. Este experimentarea lui Buddha, nu a oamenilor inconstienti de care lumea este plina.
Doar cativa oameni au cunoscut ce este iubirea si acesti aceiasi oameni sunt cei mai treziti, cei mai iluminati, cele mai inalte varfuri ale
constiintei umane.Daca vreti sa cunoasteti cu adevarat iubirea, uitati iubirea si amintiti-va de meditatie. Daca doriti sa aduceti
trandafiri in gradina voastra, uitati de trandafiri si aveti grija de tufisuri. Ingrijiti-i, stropiti-i cu apa, aveti grija sa aiba cantitatea potrivita
de soare, apa. Daca totul este ingrijit cum trebuie, in tonul potrivit, trandafirii sunt destinati sa apara. Nu ii puteti aduce mai devreme,
nu ii puteti forta sa se deschida mai devreme. Si nu-i puteti cere unui trandafir sa fie mai perfect. Ati vazut vreodata un trandafir care
sa nu fie perfect? Ce vreti mai mult decat atat? Fiecare trandafir in unicitatea sa este perfect. Dansand in vant, in ploaie, in soare...nu
puteti vedea frumusetea imensa, fericirea absoluta: un trandafir obisnuit radiaza splendoarea ascunsa a existentei. Iubirea este
trandafirul din fiinta voastra. Dar pregatiti-va fiinta-concediati-va intunericul si inconstienta. Deveniti din ce in ce mai alerti si constienti
si iubirea va veni in acordul propriu, in timpul propriu. Nu trebuie sa va ingrijorati pentru acest lucru. Si oricand vine este intotdeauna
perfect. Iubirea este o experienta spirituala care nu are nici o legatura cu sexele si nici cu corpurile, ci are legatura cu fiinta interioara.
Dar voi nici macar nu ati intrat in propriul templu. Voi nu stiti deloc cine sunteti si incercati sa aflati cum sa iubiti mai bine. In primul
rand fiti voi insiva; in primul rand cunoasteti-va pe voi si iubirea va veni ca o recompensa. Este o recompensa de dincolo. Va
adumbreste ca soarele pe flori... va umple fiinta. Si continua sa va adumbreasca si aduce un dor enorm de a impartasi. In limbajul
uman acea impartasire poate fi descrisa doar prin cuvantul iubire. Nu spune prea mult, dar indica directia corecta. Iubirea este umbra
constiintei. Fiti mai constienti si iubirea va veni la voi. Este un oaspete care vine, care vine inevitabil la cei care sunt pregatiti pentru a
o primi. Dar voi nu sunteti macar pregatiti sa o recunoasteti. Daca iubirea apare la usa voastra, nu o veti recunoaste. Daca iubirea va
bate la usa, s-ar putea sa gasiti o mie si una de scuze; poate ganditi ca este un vat puternic, sau o alta scuza; nu ati deschide usa. Si
chiar daca ati deschide usa, nu ati recunoaste iubirea pentru ca nu ati mai vazut niciodata iubire; cum ati putea-o recunoaste? Nu
puteti recunoaste decat ceea ce cunoasteti.Cand iubirea vine pentru prima data si va umple fiinta, sunteti pur si simplu coplesiti si
intrigati. Nu stiti ce se intampla. Stiti ca inima va danseaza, stiti ca sunteti inconjurati de muzica celesta, cunoasteti parfumuri pe care
nu le-ati mai cunoscut pana acum. Dar dureaza ceva timp pentru a pune cap la cap aceste experiente si pentru a va aminti ca poate
asa se simte iubirea. Incet incet, se infiripa in fiinta.Doar misticii cunosc iubirea. In afara misticilor, nu exista nici o alta categorie de
fiinte umane care sa fi experimentat vreodata iubirea. Misticii au monopolul asupra iubirii. Daca doriti sa cunoasteti iubirea, va trebui
sa intrati in lumea misticilor. Iisus a spus ''Dumnezeu este iubire''. El a facut parte dintr-o scoala a misterelor, eseniana, o scoala antica
a misterelor. Dar probabil ca nu a absolvit scoala misterelor, pentru ca ceea ce spune el nu este corect. Dumnezeu nu este iubire,
iubirea este Dumnezeu - si diferenta este enorma; nu este doar o schimbare de cuvinte. In momentul in care spui Dumnezeu este
iubire, spui pur si simplu ca iubirea nu este decat un atribut al lui Dumnezeu. El este deasemenea si intelepciune, compasiune, iertare,
poate fi un milion de lucruri in afara de iubire; iubirea este nu este decat unul dintre toate atributele lui Dumnezeu. Si de fapt, chiar sa
o faci un mic atribut al lui Dumnezeu este foarte irational si ilogic, pentru ca daca Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi ''doar''.
Daca Dumnezeu este iubire atunci el nu poate fi destul de crud pentru a-i trimite pe pacatosi in iad. Daca Dumnezeu este iubire
atunci Dumnezeu nu poate fi legea. Un mare mistic, Sufi, a aratat o mai mare intelegere decat Iisus cand a spus ''voi merge inainte
fiind eu insumi. Nu voi fi atent la nici un preot sau invatator, pentru ca am incredere ca iubirea lui Dumnezeu imi este deajuns; nu pot
comite un pacat care sa poata fi mai mare decat iubirea sa. Deci de ce sa-mi fac griji? Mainile noastre sunt mici si pacatele noastre
sunt mici. Raza noastra de actiune este mica; cum sa comitem pacate pe care iubirea lui dumnezeu sa nu le poata ierta? Daca
Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi prezent in ziua judecatii pentru a alege sfintii si a arunca milioanele si milioanele de oameni
ramasi intr-un iad pentru eternitate". Invataturile esenienilor erau exact opusul; Iisus le citeaza gresit. Poate nu era destul de
impamantat in invataturile lor. Invataturile lor erau ''Iubirea este Dumnezeu''. Este o diferenta imensa. Acum Dumnezeu devine doar un
atribut al lui Dumnezeu; acum Dumnezeu devine doar o calitate a imensei experiente a iubirii. Acum Dumnezeu nu mai este o
persoana ci doar o experienta a celor care au cunoscut iubirea. Acum Dumnezeu devine secundar iubirii. Si eu va spun ca eseienii
aveau dreptate. Iubirea este valoarea ultima, inflorirea finala. Nu exista nimic dincolo de ea; de aceea nu o puteti perfectiona. De fapt,
inainte de a o obtine, va trebui sa dispareti. Cand iubirea va fi acolo, voi nu veti mai fi acolo. Un mare mistic din est, Kabir, are o
declaratie foarte semnificanta - o declaratie care poate fi facuta doar de cineva care a experimentat, care a realizat, care a intrat in
sanctuarul interior al realitatii ultime. Declaratia este ''am cautat adevarul, dar este ciudat sa spun ca, atat timp cat cautarea era acolo,
adevarul nu a fost gasit. Si cand adevarul a fost gasit, am privit in jur... eu era absent. Cand adevarul a fost gasit, cautatorul nu mai
era; si cand cautatorul era, adevarul nu era nicaieri''. Adevarul si cautatorul nu pot exista impreuna. Voi si iubirea nu puteti exista
impreuna. Nu este posibila o coexistenta. Ori voi, ori iubirea, puteti alege. Daca sunteti pregatiti sa dispareti, sa va topiti si sa
fuzionati, lasand in urma doar o constiinta pura, iubirea va inflori. Nu o puteti perfectiona pentru ca nu veti fi prezenti. Si nici nu are
nevoie de perfectionare; intotdeauna vine perfecta. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pe care toata lumea il foloseste si nimeni
nu il intelege. Parintii isi spun copiilor ''noi va iubim'' si ei sunt oamenii care isi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot
felul de prejudecati, tot felul de superstitii moarte. Ei sunt oamenii care isi impovareaza copiii cu o multime de prostii pe care multe
generatii le-au carat si care sunt transmise din tata in fiu. Nebunia continua... devenind monstruasa. Totusi, toti parintii cred ca isi
iubesc copiii. Daca intr-adevar si-ar iubi copiii, nu si-ar dori ca acestia sa fie imaginea lor, pentru ca ei sunt nefericiti si nimic altceva.
Care este experienta lor de viata? Mizerie pura, suferinta... viata nu a fost o binecuvantare pentru ei, ci un blestem. Si totusi in
continuare ei doresc ca si copiii lor sa fie exact la fel ca si ei. Am fost un oaspete intr-o familie. Stateam seara in gradina lor. Soarele
apunea si era o seara frumoasa, linistita. Pasarile se intorceau in copaci, si copilul mic al familiei statea langa mine. L-am intrebat ''stii
cine esti?" Si copiii sunt mult mai clari, percep mai bine decat adultii, pentru ca adultii sunt stricati, corupti, poluati cu tot felul de
ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit si a spus ''imi pui o intrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atat de dificil la aceasta
intrebare?" El a spus ''dificultatea consta in faptul ca sunt singurul copil al parintilor mei, si de cand imi pot aminti, oricand venea cate
un oaspete, cineva imi spunea ca ochii mei arata ca ai tatalui meu, altcineva imi spunea ca nasul meu arata cu cel al mamei mele, ca
fata mea arata cu cea a unchiului. Deci nu stiu cine sunt pentru ca nimeni nu imi spune ca ceva ar semana cu mine''. Dar asta s-a
intamplat cu fiecare copil. Voi nu lasati copilul sa se experimenteze singur, si nu lasati copilul sa devina el insusi. Voi incarcati copilul cu
propriile ambitii neamplinite. Fiecare parinte doreste ca si sopilul sau sa fie imaginea sa. Dar un copil are un destin al sau; daca el
devine imaginea ta, el nu va deveni niciodata el insusi. Si fara a deveni tu insusi, nu vei simti niciodata fericirea; nu te vei simti
niciodata in pace cu existenta. Vei cauta mereu acel ceva ce lipseste. Parintii vostri va iubesc, si deasemenea va spun ca si voi
trebuie sa-i iubiti pe ei pentru ca ei sunt tatal si mama voastra. Este un fenomen ciudat si nimeni nu pare sa fie constient de acest
lucru. Doar pentru ca sunteti mama nu inseamna ca acel copil trebuie sa va si iubeasca. Trebuie sa fiti demni de iubire; faptul de a fi
mama nu este destul. Poate sunteti tata, dar asta nu inseamna ca automat deveniti demni de iubire. Doar faptul ca sunteti tata nu
creeaza un imens sentiment de iubire in copil. Dar asta se asteapta... si bietul copil nu stie ce sa faca. El incepe sa se prefaca; asta
este singura cale posibila. El incepe sa zambeasca atunci cand nu exista nici un zambet in inima sa; incepe sa arate iubire, respect,
recunostinta si toate sunt false. El devine un actor, un ipocrit de la inceput, un politician. Traim in aceasta lume unde parintii,
invatatorii, preotii - toti v-au corupt,v-au stramutat, v-au indepartat de voi insiva. Efortul meu este de a va oferi centrul vostru inapoi. Eu
numesc acest centru ''meditatie''. Vreau pur si simplu sa fiti voi insiva, cu un mare respect de sine, cu demnitatea de a cunoaste ca
existenta are nevoie de voi - si atunci puteti incepe sa va cautati pe voi. Mai intai veniti in centru si apoi incepeti sa cautati cine
sunteti. Cunoasterea fetzei originale este inceputul unei vieti de iubire, unei vieti de celebrare. Veti fi capabili sa oferiti foarte multa
iubire - pentru ca nu este ceva care sa fie epuizabil. Este nemasurabila, nu poate fi epuizabila. Si cu cat oferiti mai mult, cu atat mai
mult deveniti capabili sa oferiti mai mult. Cea mai mareata experienta din viata este atunci cand oferi pur si simplu fara nici o conditie,
fara nici o asteptare, nici macar a unui simplu multumesc. Dimpotriva, o iubire autentica, reala, simte recunostinta fata de persoana
care a acceptat iubirea sa. Ar fi putut-o respinge. Cand incepeti sa oferiti iubire cu un simt profund al recunostintei pentru toti cei care
o accepta, veti fi surprinsi ca ati devenit un imparat - nu mai sunteti un cersetor care cere iubire cu un castron in fata, batand la fiecare
usa. Si acei oameni a caror usa bateti nu va pot oferi iubire: si ei sunt cersetori. Cersetori care isi cer unul altuia iubire si se simt
frustrati, furiosi, pentru ca iubirea nu vine. Asta este granita. Iubirea apartine lumii imparatilor, nu a cersetorilor. Si un om este imparat
cand este atat de plin de iubire incat o poate oferi fara nici o conditie. Apoi vine o alta surpriza si mai mare: cand incepeti sa va oferiti
iubirea oricui, chiar si strainilor, intrebarea nu este cui o oferi - chiar fericirea de a oferi este atat de mare, incat ce conteaza cine este la
capatul care primeste? Cand acest spatiu vine in fiinta voastra, voi oferiti fiecaruia - nu numai fiintelor umane ci si animalelor, copacilor,
stelelor indepartate, pentru ca iubirea este ceva care poate fi transferata chiar si pana la cea mai indepartata stea doar printr-o privire
iubitoare. Doar prin atingerea voastra, iubirea poate fi transferata unui copac. Fara a spune un cuvant... poate fi transformata in tacere
absoluta. Nu are nevoie sa fie rostita, se declara singura. Isi are propriile cai de a ajunge in toate profunzimile fiintei voastre. Mai intai
fiti plini de iubire, apoi impartasirea are loc. Si apoi marea surpriza... aceea ca, atunci cand oferi, incepi sa primesti din surse
necunoscute, de la omeni necunoscuti, de la copaci, de la rauri, de la munti. Din toate colturile existentei iubirea incepe sa va
adumbreasca. Cu cat oferiti mai mult, cu atat mai mult primiti. Viata devine pur si simplu un dans al iubirii.
sursa: fragment din cartea
''iubire, libertate si singuratate'' Osho
Iubirea isi este sufiecienta siesi. Nu are nevoie de imbunatatiri. Este perfecta asa cum este; nu este menita in nici intr-un fel sa fie
mai perfecta decat este.Chiar si aceasta dorinta arata o neintelegere a iubirii si a naturii sale. Puteti avea un cerc perfect? Toate
cercurile sunt perfecte; daca nu sunt perfecte, nu sunt cercuri. Perfectiunea este intrinseca pentru un cerc si aceasi lege se aplica si
iubirii. Nu puteti iubi mai putin, nu puteti iubi mai mult-pentru ca nu este o cantitate. Este o calitate, care este nemasurabila.Chiar
intrebarea demonstreaza ca nu ai experimentat niciodata iubirea si incerci sa-ti ascunzi lipsa de iubire in dorinta de a sti ''cum pot iubi
mai bine''. Nimeni care cunoaste iubirea nu poate pune o astfel de intrebare. Iubirea trebuie sa fie inteleasa, nu ca o infatuare
biologica-acest lucru este lascivitate.Acest lucru exista in toate animalele; nu este nimic special in legatura cu asta; exista chiar si in
copaci. Este felul naturii de a se reproduce. Nu este nimic spiritual in lascivitate si nimic special uman. Deci primul lucru este sa faceti
o distinctie clara intre lascivitate si iubire. Lascivitatea este o pasiune oarba; iubirea este parfumul unei inimi tacute, in pace,
meditative. Iubirea nu are nimic de-a face cu biologia sau chimia sau hormonii. Iubirea este zborul constiintei voastre catre taramuri
inalte, dincolo de materie si corp. In momentul in care intelegeti iubirea ca pe ceva transcedental, atunci iubirea nu mai este o intrebare
fundamentala. Intrebarea fundamentala este cum sa transcenzi corpul, cum sa cunosti ceva din interiorul tau care este dincolo-dincolo
de ceea ce este masurabil. Acesta este sensul cuvantului materie. Vine dintr-o radacina sanscrita, matra, care inseamna masurare;
inseamna ca este ceva ce poate fi masurat. Cuvantul materie vine din aceasi radacina. Intrebarea fundamentala este cum sa mergi
dincolo de ceea ce este masurabil si sa intri in nemasurabil. Cu alte cuvinte, cum sa treci de materie si sa-ti deschizi ochii catre o
constiinta mai expandata. Si nu exista nici o limita pentru constiinta-cu cat devii mai constient, cu atat mai mult realizezi cat de multe
sunt posibile in viitor. Cum ajungi la un varf, un alt varf se arata in fata voastra. Este un pelerinaj etern.Iubirea este un produs al
inaltarii constiintei. Este exact ca si parfumul unei flori. Nu-l cautati la radacini;nu se afla acolo. Biologia voastra sunt radacinile
voastre; constiinta voastra sunt florile voastre. Cum deveniti din ce in ce mai deschisi ca un lotus al constiintei, veti fi surprinsi-va
reantoarceti-de o experienta uimitoare, care nu poate fi numita decat iubire. Sunteti atat de plini de fericire, atat de plini de
binecuvantare si fiecare fibra a fiintei voastre danseaza in extaz! Sunteti exact ca un nor de ploaie care vrea sa ploua.In momentul in
care debordati de binecuvantare, un dor uimitor creste in voi pentru a-l impartasi.Iubirea nu este ceva pe care sa o poti lua de la
cineva care nu si-a atins binecuvantarea-si aceste este misterul intregii lumi. Toata lumea doreste sa fie iubit si pretinde ca iubeste.
Nu puteti iubi pentru ca nu stiti ce este constiinta. Voi nu stiti satyam, shivam, sundram; voi nu stiti adevarul, experienta divinului si
parfumul frumusetii. Sunteti atat de goi... Nimic nu creste in fiinta voastra, nimic nu este verde. Nu exista flori in interiorul vostru;
primavara voastra inca nu a aparut. Iubirea este un produs. Cand apare primavara si incepeti dintr-o data sa infloriti si realizati
potentialul parfum, impartasiti acel parfum, acea gratie, impartasind acea frumusete inseamna iubire. Eu nu vreau sa va ranesc dar
nu am alta solutie, trebuie sa va spun adevarul: nu stiti ce este iubirea. Nu puteti sti pentru ca nu ati patruns profund in constiinta
voastra. Nu v-ati experimentat pe voi insiva, nu stiti nimic despre cine sunteti. In aceasta orbire, in aceasta ignoranta, in aceasta
inconstienta, iubirea nu creste. Acest lucru este un desert in care voi traiti. In acest intuneric, in acest desert, nu exista nici o
posibilitate ca iubirea sa infloreasca. In primul rand trebuie sa fiti plini de lumina si plini de bucurie-atat de plini incat sa va
copleseasca. Acea energie coplesitoare este iubirea. Atunci iubirea este cunoscuta ca cea mai mareata perfectiune din lume. Nu este
niciodata prea putina si niciodata prea multa.Chiar propria educatie este atat de nevrotica, atat de bolnava psihologic incat distruge
toate posibilitatile cresterii interioare. Sunteti invatati inca de la inceput sa fiti perfectionisti si apoi voi in mod natural va aplicati ideile
perfectioniste in toate lucrurile, chiar si in iubire. Zilele trecute am descoperit o declaratie: un perfectionist este o persoana care indura
multe dureri si ofera si mai multe dureri celor din jur. Si rezultatul este o lume mizerabila. Toti oamenii incearca sa fie perfecti. Si in
momentul in care cineva incepe sa incerce sa fie perfect, el incepe sa se astepte ca altcineva sa fie perfect. El incepe sa condamne
lumea, sa umileasca oamenii. Asta au facut asa zisii sfinti de-a lungul vremurilor. Asta v-au facut religiile voastre-v-au otravit fiinta cu
ideea perfectiunii. Pentru ca nu puteti fi perfecti, incepeti sa va simtiti vinovati, va pierdeti respectul fata de voi insiva. Si omul care si-a
pierdut respectul fata de el insusi, si-a pierdut demnitatea de a fi uman. Mandria voastra a fost distrusa, umanitatea voastra a fost
distrusa de un cuvant frumos: perfectiunea. Omul nu poate fi perfect. Da, exista ceva ce omul poate experimenta, dar este dincolo de
conceptia obisnuita a omului. Daca omul experimenteaza deasemenea divinul, el nu poate cunoaste perfectiunea. Perfectiunea nu
este ca o disciplina; nu este ceva ce puteti practica.Nu este ceva ce trebuie repetat.Dar acest lucru este predat fiecaruia si rezultatul
este o lume de ipocriti care stiu foarte bine ca sunt goi in interior dar ei continua sa pretinda tot felul de calitati care nu sunt decat
cuvinte goale. Cand spuneti cuiva ''te iubesc'', v-ati gandit vreodata ce inseamna? Este doar o infatuare biologica intre doua sexe?
Atunci odata ce v-ati satisfacut apetitul animalic, toata asa-zisa iubire va disparea. Nu era decat o foame si v-ati implinit foamea si ati
terminat.Aceasi femeie care era cea mai frumoasa din lume, acelasi barbat care arata ca Alexandru cel mare-incepeti sa va ganditi
cum sa scapati de el. Va fi foarte inaltator sa intelegeti aceasta scrisoare scrisa de Paddy catre preaiubita sa Maureen: ''Draga mea
Maureen, de dragul tau as urca cel mai inalt munte si as inota in cea mai adanca mare. As indura orice dificultate pentru a petrece un
moment landa tine. Iubitul tau, Paddy. Post scriptum: Voi veni sa te vad vineri seara daca nu ploua.'' In momentul in care spui cuiva
''te iubesc'', voi nu stiti ce spuneti. Nu stiti ca nu este decat lascivitate, ascunsa dupa un cuvant frumos, iubirea. Va disparea. Este
foarte momentan. Iubirea este ceva etern. Este experimentarea lui Buddha, nu a oamenilor inconstienti de care lumea este plina.
Doar cativa oameni au cunoscut ce este iubirea si acesti aceiasi oameni sunt cei mai treziti, cei mai iluminati, cele mai inalte varfuri ale
constiintei umane.Daca vreti sa cunoasteti cu adevarat iubirea, uitati iubirea si amintiti-va de meditatie. Daca doriti sa aduceti
trandafiri in gradina voastra, uitati de trandafiri si aveti grija de tufisuri. Ingrijiti-i, stropiti-i cu apa, aveti grija sa aiba cantitatea potrivita
de soare, apa. Daca totul este ingrijit cum trebuie, in tonul potrivit, trandafirii sunt destinati sa apara. Nu ii puteti aduce mai devreme,
nu ii puteti forta sa se deschida mai devreme. Si nu-i puteti cere unui trandafir sa fie mai perfect. Ati vazut vreodata un trandafir care
sa nu fie perfect? Ce vreti mai mult decat atat? Fiecare trandafir in unicitatea sa este perfect. Dansand in vant, in ploaie, in soare...nu
puteti vedea frumusetea imensa, fericirea absoluta: un trandafir obisnuit radiaza splendoarea ascunsa a existentei. Iubirea este
trandafirul din fiinta voastra. Dar pregatiti-va fiinta-concediati-va intunericul si inconstienta. Deveniti din ce in ce mai alerti si constienti
si iubirea va veni in acordul propriu, in timpul propriu. Nu trebuie sa va ingrijorati pentru acest lucru. Si oricand vine este intotdeauna
perfect. Iubirea este o experienta spirituala care nu are nici o legatura cu sexele si nici cu corpurile, ci are legatura cu fiinta interioara.
Dar voi nici macar nu ati intrat in propriul templu. Voi nu stiti deloc cine sunteti si incercati sa aflati cum sa iubiti mai bine. In primul
rand fiti voi insiva; in primul rand cunoasteti-va pe voi si iubirea va veni ca o recompensa. Este o recompensa de dincolo. Va
adumbreste ca soarele pe flori... va umple fiinta. Si continua sa va adumbreasca si aduce un dor enorm de a impartasi. In limbajul
uman acea impartasire poate fi descrisa doar prin cuvantul iubire. Nu spune prea mult, dar indica directia corecta. Iubirea este umbra
constiintei. Fiti mai constienti si iubirea va veni la voi. Este un oaspete care vine, care vine inevitabil la cei care sunt pregatiti pentru a
o primi. Dar voi nu sunteti macar pregatiti sa o recunoasteti. Daca iubirea apare la usa voastra, nu o veti recunoaste. Daca iubirea va
bate la usa, s-ar putea sa gasiti o mie si una de scuze; poate ganditi ca este un vat puternic, sau o alta scuza; nu ati deschide usa. Si
chiar daca ati deschide usa, nu ati recunoaste iubirea pentru ca nu ati mai vazut niciodata iubire; cum ati putea-o recunoaste? Nu
puteti recunoaste decat ceea ce cunoasteti.Cand iubirea vine pentru prima data si va umple fiinta, sunteti pur si simplu coplesiti si
intrigati. Nu stiti ce se intampla. Stiti ca inima va danseaza, stiti ca sunteti inconjurati de muzica celesta, cunoasteti parfumuri pe care
nu le-ati mai cunoscut pana acum. Dar dureaza ceva timp pentru a pune cap la cap aceste experiente si pentru a va aminti ca poate
asa se simte iubirea. Incet incet, se infiripa in fiinta.Doar misticii cunosc iubirea. In afara misticilor, nu exista nici o alta categorie de
fiinte umane care sa fi experimentat vreodata iubirea. Misticii au monopolul asupra iubirii. Daca doriti sa cunoasteti iubirea, va trebui
sa intrati in lumea misticilor. Iisus a spus ''Dumnezeu este iubire''. El a facut parte dintr-o scoala a misterelor, eseniana, o scoala antica
a misterelor. Dar probabil ca nu a absolvit scoala misterelor, pentru ca ceea ce spune el nu este corect. Dumnezeu nu este iubire,
iubirea este Dumnezeu - si diferenta este enorma; nu este doar o schimbare de cuvinte. In momentul in care spui Dumnezeu este
iubire, spui pur si simplu ca iubirea nu este decat un atribut al lui Dumnezeu. El este deasemenea si intelepciune, compasiune, iertare,
poate fi un milion de lucruri in afara de iubire; iubirea este nu este decat unul dintre toate atributele lui Dumnezeu. Si de fapt, chiar sa
o faci un mic atribut al lui Dumnezeu este foarte irational si ilogic, pentru ca daca Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi ''doar''.
Daca Dumnezeu este iubire atunci el nu poate fi destul de crud pentru a-i trimite pe pacatosi in iad. Daca Dumnezeu este iubire
atunci Dumnezeu nu poate fi legea. Un mare mistic, Sufi, a aratat o mai mare intelegere decat Iisus cand a spus ''voi merge inainte
fiind eu insumi. Nu voi fi atent la nici un preot sau invatator, pentru ca am incredere ca iubirea lui Dumnezeu imi este deajuns; nu pot
comite un pacat care sa poata fi mai mare decat iubirea sa. Deci de ce sa-mi fac griji? Mainile noastre sunt mici si pacatele noastre
sunt mici. Raza noastra de actiune este mica; cum sa comitem pacate pe care iubirea lui dumnezeu sa nu le poata ierta? Daca
Dumnezeu este iubire, atunci el nu poate fi prezent in ziua judecatii pentru a alege sfintii si a arunca milioanele si milioanele de oameni
ramasi intr-un iad pentru eternitate". Invataturile esenienilor erau exact opusul; Iisus le citeaza gresit. Poate nu era destul de
impamantat in invataturile lor. Invataturile lor erau ''Iubirea este Dumnezeu''. Este o diferenta imensa. Acum Dumnezeu devine doar un
atribut al lui Dumnezeu; acum Dumnezeu devine doar o calitate a imensei experiente a iubirii. Acum Dumnezeu nu mai este o
persoana ci doar o experienta a celor care au cunoscut iubirea. Acum Dumnezeu devine secundar iubirii. Si eu va spun ca eseienii
aveau dreptate. Iubirea este valoarea ultima, inflorirea finala. Nu exista nimic dincolo de ea; de aceea nu o puteti perfectiona. De fapt,
inainte de a o obtine, va trebui sa dispareti. Cand iubirea va fi acolo, voi nu veti mai fi acolo. Un mare mistic din est, Kabir, are o
declaratie foarte semnificanta - o declaratie care poate fi facuta doar de cineva care a experimentat, care a realizat, care a intrat in
sanctuarul interior al realitatii ultime. Declaratia este ''am cautat adevarul, dar este ciudat sa spun ca, atat timp cat cautarea era acolo,
adevarul nu a fost gasit. Si cand adevarul a fost gasit, am privit in jur... eu era absent. Cand adevarul a fost gasit, cautatorul nu mai
era; si cand cautatorul era, adevarul nu era nicaieri''. Adevarul si cautatorul nu pot exista impreuna. Voi si iubirea nu puteti exista
impreuna. Nu este posibila o coexistenta. Ori voi, ori iubirea, puteti alege. Daca sunteti pregatiti sa dispareti, sa va topiti si sa
fuzionati, lasand in urma doar o constiinta pura, iubirea va inflori. Nu o puteti perfectiona pentru ca nu veti fi prezenti. Si nici nu are
nevoie de perfectionare; intotdeauna vine perfecta. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pe care toata lumea il foloseste si nimeni
nu il intelege. Parintii isi spun copiilor ''noi va iubim'' si ei sunt oamenii care isi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot
felul de prejudecati, tot felul de superstitii moarte. Ei sunt oamenii care isi impovareaza copiii cu o multime de prostii pe care multe
generatii le-au carat si care sunt transmise din tata in fiu. Nebunia continua... devenind monstruasa. Totusi, toti parintii cred ca isi
iubesc copiii. Daca intr-adevar si-ar iubi copiii, nu si-ar dori ca acestia sa fie imaginea lor, pentru ca ei sunt nefericiti si nimic altceva.
Care este experienta lor de viata? Mizerie pura, suferinta... viata nu a fost o binecuvantare pentru ei, ci un blestem. Si totusi in
continuare ei doresc ca si copiii lor sa fie exact la fel ca si ei. Am fost un oaspete intr-o familie. Stateam seara in gradina lor. Soarele
apunea si era o seara frumoasa, linistita. Pasarile se intorceau in copaci, si copilul mic al familiei statea langa mine. L-am intrebat ''stii
cine esti?" Si copiii sunt mult mai clari, percep mai bine decat adultii, pentru ca adultii sunt stricati, corupti, poluati cu tot felul de
ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit si a spus ''imi pui o intrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atat de dificil la aceasta
intrebare?" El a spus ''dificultatea consta in faptul ca sunt singurul copil al parintilor mei, si de cand imi pot aminti, oricand venea cate
un oaspete, cineva imi spunea ca ochii mei arata ca ai tatalui meu, altcineva imi spunea ca nasul meu arata cu cel al mamei mele, ca
fata mea arata cu cea a unchiului. Deci nu stiu cine sunt pentru ca nimeni nu imi spune ca ceva ar semana cu mine''. Dar asta s-a
intamplat cu fiecare copil. Voi nu lasati copilul sa se experimenteze singur, si nu lasati copilul sa devina el insusi. Voi incarcati copilul cu
propriile ambitii neamplinite. Fiecare parinte doreste ca si sopilul sau sa fie imaginea sa. Dar un copil are un destin al sau; daca el
devine imaginea ta, el nu va deveni niciodata el insusi. Si fara a deveni tu insusi, nu vei simti niciodata fericirea; nu te vei simti
niciodata in pace cu existenta. Vei cauta mereu acel ceva ce lipseste. Parintii vostri va iubesc, si deasemenea va spun ca si voi
trebuie sa-i iubiti pe ei pentru ca ei sunt tatal si mama voastra. Este un fenomen ciudat si nimeni nu pare sa fie constient de acest
lucru. Doar pentru ca sunteti mama nu inseamna ca acel copil trebuie sa va si iubeasca. Trebuie sa fiti demni de iubire; faptul de a fi
mama nu este destul. Poate sunteti tata, dar asta nu inseamna ca automat deveniti demni de iubire. Doar faptul ca sunteti tata nu
creeaza un imens sentiment de iubire in copil. Dar asta se asteapta... si bietul copil nu stie ce sa faca. El incepe sa se prefaca; asta
este singura cale posibila. El incepe sa zambeasca atunci cand nu exista nici un zambet in inima sa; incepe sa arate iubire, respect,
recunostinta si toate sunt false. El devine un actor, un ipocrit de la inceput, un politician. Traim in aceasta lume unde parintii,
invatatorii, preotii - toti v-au corupt,v-au stramutat, v-au indepartat de voi insiva. Efortul meu este de a va oferi centrul vostru inapoi. Eu
numesc acest centru ''meditatie''. Vreau pur si simplu sa fiti voi insiva, cu un mare respect de sine, cu demnitatea de a cunoaste ca
existenta are nevoie de voi - si atunci puteti incepe sa va cautati pe voi. Mai intai veniti in centru si apoi incepeti sa cautati cine
sunteti. Cunoasterea fetzei originale este inceputul unei vieti de iubire, unei vieti de celebrare. Veti fi capabili sa oferiti foarte multa
iubire - pentru ca nu este ceva care sa fie epuizabil. Este nemasurabila, nu poate fi epuizabila. Si cu cat oferiti mai mult, cu atat mai
mult deveniti capabili sa oferiti mai mult. Cea mai mareata experienta din viata este atunci cand oferi pur si simplu fara nici o conditie,
fara nici o asteptare, nici macar a unui simplu multumesc. Dimpotriva, o iubire autentica, reala, simte recunostinta fata de persoana
care a acceptat iubirea sa. Ar fi putut-o respinge. Cand incepeti sa oferiti iubire cu un simt profund al recunostintei pentru toti cei care
o accepta, veti fi surprinsi ca ati devenit un imparat - nu mai sunteti un cersetor care cere iubire cu un castron in fata, batand la fiecare
usa. Si acei oameni a caror usa bateti nu va pot oferi iubire: si ei sunt cersetori. Cersetori care isi cer unul altuia iubire si se simt
frustrati, furiosi, pentru ca iubirea nu vine. Asta este granita. Iubirea apartine lumii imparatilor, nu a cersetorilor. Si un om este imparat
cand este atat de plin de iubire incat o poate oferi fara nici o conditie. Apoi vine o alta surpriza si mai mare: cand incepeti sa va oferiti
iubirea oricui, chiar si strainilor, intrebarea nu este cui o oferi - chiar fericirea de a oferi este atat de mare, incat ce conteaza cine este la
capatul care primeste? Cand acest spatiu vine in fiinta voastra, voi oferiti fiecaruia - nu numai fiintelor umane ci si animalelor, copacilor,
stelelor indepartate, pentru ca iubirea este ceva care poate fi transferata chiar si pana la cea mai indepartata stea doar printr-o privire
iubitoare. Doar prin atingerea voastra, iubirea poate fi transferata unui copac. Fara a spune un cuvant... poate fi transformata in tacere
absoluta. Nu are nevoie sa fie rostita, se declara singura. Isi are propriile cai de a ajunge in toate profunzimile fiintei voastre. Mai intai
fiti plini de iubire, apoi impartasirea are loc. Si apoi marea surpriza... aceea ca, atunci cand oferi, incepi sa primesti din surse
necunoscute, de la omeni necunoscuti, de la copaci, de la rauri, de la munti. Din toate colturile existentei iubirea incepe sa va
adumbreasca. Cu cat oferiti mai mult, cu atat mai mult primiti. Viata devine pur si simplu un dans al iubirii.
sursa: fragment din cartea
''iubire, libertate si singuratate'' Osho
luni, 28 noiembrie 2011
Dragostea romantica dureaza mai mult decat cea pasionala
Conform unui studiu recent, relatiile bazate pe romantism au sanse mai mari de "viata" decat relatiile bazate pe pasiune. "Multi considera ca dragostea romantica este acelasi lucru cu cea pasionala, dar nu e asa", explica cercetatoarea Bianca Acevedo, de la Universitatea din California. "Dragostea romantica are intensitatea, angajamentul si chimia sexuala, dar fara componenta obsesiva a dragostei pasionale, sau obsesive. Aceasta include sentimente de nesiguranta si de anxietate, ceea ce ajuta in relatiile de scurta durata, dar pe termen lung, nu functioneaza."
Cercetatorii Bianca Acevedo si Arthur Aron au evaluat 25 de cazuri, realizate pe 6.070 de indivizi aflati in relatii de scurta sau de lunga durata. Concluzia a fost ca dragostea romantica este asociata cu o satisfactie mai mare decat cea pasionala. Cercetatorii au impartit relatiile in romatice, pasionale sau iubiri bazate pe prietenie, apoi in legaturi de lunga si de scurta durata. S-a constatat ca durata relatiilor scurte era de maxim patru ani, iar subiectii erau in principal studenti. Cele mai lungi relatii aveau o durata de peste 10 ani, iar subiectii erau mai ales persoane de varsta mijlocie.
Evaluarea a scos la iveala faptul ca persoanele care sustineau ca au o relatie bazata pe romantism sunt mai satisfacute, indiferent de stadiul in care se afla legatura. Relatiile de genul "companion" nu au fost asociate cu satisfactia in proportie prea mare, nici macar pe scurta durata.
In aceste conditii, cuplurile care s-au declarat satisfacute au spus ca au si un respect de sine mai mare. "Atunci cand simti ca partenerul tau este langa tine, inseamna ca ai o relatie buna si acest fapt faciliteaza iubirea romantica", spune cercetatoarea Bianca Acevedo. "De cealalta parte, sentimente ca lipsa sigurantei sunt asociate cu satisfactia scazuta si pot cauza conflicte in cuplu, ducand astfel la o dragoste de tip obsesiv."
Cercetatorii Bianca Acevedo si Arthur Aron au evaluat 25 de cazuri, realizate pe 6.070 de indivizi aflati in relatii de scurta sau de lunga durata. Concluzia a fost ca dragostea romantica este asociata cu o satisfactie mai mare decat cea pasionala. Cercetatorii au impartit relatiile in romatice, pasionale sau iubiri bazate pe prietenie, apoi in legaturi de lunga si de scurta durata. S-a constatat ca durata relatiilor scurte era de maxim patru ani, iar subiectii erau in principal studenti. Cele mai lungi relatii aveau o durata de peste 10 ani, iar subiectii erau mai ales persoane de varsta mijlocie.
Evaluarea a scos la iveala faptul ca persoanele care sustineau ca au o relatie bazata pe romantism sunt mai satisfacute, indiferent de stadiul in care se afla legatura. Relatiile de genul "companion" nu au fost asociate cu satisfactia in proportie prea mare, nici macar pe scurta durata.
In aceste conditii, cuplurile care s-au declarat satisfacute au spus ca au si un respect de sine mai mare. "Atunci cand simti ca partenerul tau este langa tine, inseamna ca ai o relatie buna si acest fapt faciliteaza iubirea romantica", spune cercetatoarea Bianca Acevedo. "De cealalta parte, sentimente ca lipsa sigurantei sunt asociate cu satisfactia scazuta si pot cauza conflicte in cuplu, ducand astfel la o dragoste de tip obsesiv."
miercuri, 9 noiembrie 2011
Gramatica articolul nehotarat - SUPER!!!
Un barbat analizeaza articolul nehotarat din limba romana...
"Stau si ma gandesc: oare e intamplator faptul ca tot ce denumeste ceva care te enerveaza, te pune in pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alina, ne bucura si ne mai da un tel in viata este de natura MASCULINA?
Voi, femeile, sunteti O ploaie, O zapada, O grindina, O furtuna.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Stau si ma uit, chiar nu aveti noroc: O bucatarie, O vesela, O matura, O caldura, O mizerie.
Noi suntem UN repaus linistit intr- UN fotoliu confortabil, citind destinsi UN ziar si ascultand UN jurnal, asta daca nu veniti voi sa semanati O discordie sau sa ne faceti O sicana.
Voi, femeile, va dati mari ca aveti O telecomanda, dar priviti la UN televizor, unde noi alegem UN post care il dorim.
In trecut, pentru a face calcule aveati O numaratoare prapadita, acum barbatii au inventat UN calculator.
Si ceea ce va defineste, sexul, tot UN sex se spune si niciodata O sex. Cand va simtiti bine, traiti, nu-i asa, UN orgasm, iar daca o dati in bara va alegeti cu O frustrare.
Voi puteti avea O carte de credit, dar aceasta nu inseamna nimic fara UN cont.
Ce poate provoca O problema care se poate transforma intr- O catastrofa? O eroare de pilotaj, O pana de benzina, O proasta vizibilitate, O intrerupere de curent.
Voi pentru a ne inrobi doriti O casatorie, dar exista si eliberarea care este UN divort.
Este limpede ca limba romana a fost inventata de UN barbat , care nu v-a avut deloc la suflet!!!!
"Stau si ma gandesc: oare e intamplator faptul ca tot ce denumeste ceva care te enerveaza, te pune in pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alina, ne bucura si ne mai da un tel in viata este de natura MASCULINA?
Voi, femeile, sunteti O ploaie, O zapada, O grindina, O furtuna.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Stau si ma uit, chiar nu aveti noroc: O bucatarie, O vesela, O matura, O caldura, O mizerie.
Noi suntem UN repaus linistit intr- UN fotoliu confortabil, citind destinsi UN ziar si ascultand UN jurnal, asta daca nu veniti voi sa semanati O discordie sau sa ne faceti O sicana.
Voi, femeile, va dati mari ca aveti O telecomanda, dar priviti la UN televizor, unde noi alegem UN post care il dorim.
In trecut, pentru a face calcule aveati O numaratoare prapadita, acum barbatii au inventat UN calculator.
Si ceea ce va defineste, sexul, tot UN sex se spune si niciodata O sex. Cand va simtiti bine, traiti, nu-i asa, UN orgasm, iar daca o dati in bara va alegeti cu O frustrare.
Voi puteti avea O carte de credit, dar aceasta nu inseamna nimic fara UN cont.
Ce poate provoca O problema care se poate transforma intr- O catastrofa? O eroare de pilotaj, O pana de benzina, O proasta vizibilitate, O intrerupere de curent.
Voi pentru a ne inrobi doriti O casatorie, dar exista si eliberarea care este UN divort.
Este limpede ca limba romana a fost inventata de UN barbat , care nu v-a avut deloc la suflet!!!!
marți, 8 noiembrie 2011
Te vrea doar pentru sex?
Te vrea doar pentru sex - semne care il dau de gol
Sexul este un aspect important al oricarei relatii, menit sa ii apropie si mai mult pe cei doi parteneri si sa satisfaca dorinta fizica a acestora. Este neplacut atunci cand realizezi ca relatia cu iubitul tau a ajuns sa fie una bazata doar pe sex. Desi sexul reprezinta un aspect foarte important din viata oricarui cuplu totusi, cand o relatie, care se vrea a fi serioasa, ajunge sa fie bazata doar pe sex sunt sanse ca viitorul ei sa nu mai existe.
Afla care sunt cele mai frecvente si mai evidente semne care ar trebui sa te faca sa intelegi ca partenerul tau te vrea doar pentru sex!
Sex de la prima intalnire
Aventurile de o noapte si sexul de la prima intalnire sunt in ordine, atat timp cat se intampla pentru ca tu iti doresti asta, fara sa fii constransa de factori care nu tin de tine. Chiar si asa, daca iti doresti o relatie serioasa, oricat de mult ti-ar placea partenerul de intalnire, este recomandat sa fii rezervata in acest sens, deoarece barbatii pun mare pret pe acest aspect atunci cand intentioneaza sa inceapa o relatie de lunga durata. Daca barbatul cu care abia te-ai intalnit iti propune direct, sau indirect, sa va retrageti la el acasa sau la tine pentru a "va cunoaste mai bine", este cazul sa scurtezi intalnirea si sa il eviti pe viitor. Este limpede ca te vede doar ca pe o ocazie in plus de a se simti bine, fara obligatii si fara complicatii.
Prieteni cu beneficii
Pare incitanta si distractiva ideea de a face sex fara complicatii, insa in momentul in care iubitul tau ajunge sa iti faca o asemenea propunere, "doar de dragul distractiei", deja iti poti pune semne de intrebare. Unui barbat care iubeste sau care isi doreste o relatie stabila nu i se pare provocatoare sau distractiva ideea de a lasa deoparte sentimentele si de a-si trata partenera ca pe un simplu obiect al placerii. Cu atat mai mult, daca partenerul tau este multumit de relatie, te respecta si iubeste si latura spirituala pe care o ai, nu va fi niciodata curios sa experimenteze sexul pur fizic. Asta nu inseamna ca partidele fierbinti de sex salbatic, lipsit de inhibitii din partea amandurora sunt nerecomandate ci, dimpotriva, sunt un excelent mod de a face relatia mai incitanta pentru amandoi.
In aceeasi categorie se incadreaza si celebra replica prin care el incearca sa iti explice ca se simte bine alaturi de tine, ii place ca va intelegeti (mai ales in dormitor), insa intre voi nu va putea fi niciodata o relatie "oficiala", din diverse motive pe care ti le serveste cu usurinta cu fiecare ocazie. Nu ramane langa un astfel de barbat in speranta ca se va schimba si ca vei reusi sa il faci sa te iubeasca, iti pierzi vremea.
Stati doar in casa
Daca ai observat ca iubitul tau evita plimbarile prin parc, mesele la restaurant, iesirile la film sau orice tip de activitate in aer liber si orice ar face, te aduce in final tot in dormitor, trebuie sa iei masuri. Oricat de mult si-ar dori sa petreceti timpul in intimitate, sa te sarute si sa te aiba aproape, nu este firesc ca iesirile in oras sa fie un "lux" pe care ti-l ofera rar, la insistentele tale si sa fie inlocuite de partide de sex initiate doar de el. O situatie similara este si cea in care este nerabdator si agitat cand iesiti in oras si abia asteapta sa ajungeti acasa sau in orice alt spatiu retras, in care sa te poata avea din nou. De asemenea, faptul ca nu aveti seri in care sa va sarutati, sa va uitati la filme, sa va tineti in brate, fara sa ajungeti neaparat la sex, este un alt aspect care ar trebui sa iti spuna multe despre modul in care el trateaza relatia.
Nu este interesat de tine in perioada menstruatiei
Relatiile intime in perioada menstruatiei inca sunt un subiect tabu, care in perceptia majoritatii barbatilor starneste reactii de respingere si reticenta. Daca si partenerul tau se incadreaza in aceasta categorie si ai observat ca va vedeti mai rar sau deloc atunci cand te afli in acea perioada delicata a lunii, este cazul sa faci niste corelari. Vei constientiza ca nu este o simpla coincidenta, ci un semn clar al faptului ca sexul sta la baza relatiei voastre, si imediat ce tu nu ii poti oferi acest lucru, te evita.
Sexul - subiect de discutie preferat
Fie ca face adesea glume cu pronuntata tenta sexuala, fie ca aduce sexul in discutie cu orice ocazie si nu uita sa iti sugereze ce pozitii i-ar placea sau cat de incantat ar fi sa ii faci sex oral, asa-zisa comunicarea cu partenerul tau ajunge sa graviteze in jurul unui singur subiect: sex. Aceasta atitudine egoista si grosolana iti semnaleaza clar ca barbatul de langa tine nu te respecta, nu este curios si interesat sa te cunoasca, nu este preocupat de ceea ce iti place, nu iti acorda atentie si nu se implica emotional, limitandu-se la singurul interes pe care il are in legatura cu tine: placerea fizica.
Are mereu prezervative la el
Folosirea prezervativului este una dintre cele mai comode metode contraceptive, care iti garanteaza intr-un procent destul de mare o viata sexuala sanatoasa si ferita de grija unei sarcini nedorite. Desi nu este o regula general valabila, noi, femeile, consideram ca e normal ca barbatul sa fie cel care are grija ca prezervativul sa nu lipseasca atunci cand este nevoie de el. Totusi, daca o astfel de situatie "fierbinte" nu l-a prins niciodata nepregatit pe iubitul tau, ba dimpotriva, acesta nu uita sa iti aminteasca de prezervativul ramas de seara trecuta, iti poti pune semne de intrebare. Daca aveti o relatie pe care tu o consideri intemeiata in primul rand pe sentimente, atunci iubitul tau nu ar trebui sa faca o tragedie din faptul ca ati ratat o partida de sex, pe care o puteti inlocui cu o baie fierbinte, un film romantic, un masaj tandru si chiar o sesiune incendiara de petting. Un barbat care umbla mereu cu prezervativele dupa el este tipul clasic de mascul interesat de sex fara complicatii.
Nu iti face cunostinta cu familia sau prietenii
Aveti deja cateva luni de relatie si pana acum nu i-ai cunoscut pe cei mai apropiati prieteni ai iubitului tau, cu atat mai putin pe membrii familiei? Pentru o relatie aflata la inceput, este firesc ca aceste rezerve sa existe, din partea ambilor parteneri, insa, odata cu trecerea timpului si cu sudarea relatiei, este de la sine inteles ca tu ar trebui sa devii parte a universului sau. Chiar daca nu te simti pregatita sa ii cunosti familia, asta nu inseamna ca el nu trebuie sa iti dea de inteles ca isi doreste asta, ca vrea sa impartaseasca si cu ai lui bucuria de a fi indragostit. Discuta cu iubitul tau despre acest aspect, iar daca el continua sa fie distant, reconsidera-ti si tu planurile alaturi de el, daca vrei sa eviti dezamagirile care, la un moment dat, vor aparea, cu siguranta.
Vine la tine acasa doar seara
Este genul de barbat ocupat cat e ziua de lunga, care acorda o mare importanta carierei si relatiilor pe care le stabileste cu cei din jur. Este oare acesta un motiv care sa ii justifice indiferenta cu care te trateaza si sa il scuze ca abia isi aminteste de tine in timpul zilei si te viziteaza doar seara, pentru o partida de sex fugara? Pleaca sau adoarme imediat ce s-a consumat actul sexual? Oricat de obosit, stresat sau preocupat de probleme ar fi, momentele intime si trairile care apar in mod normal in astfel de clipe ar trebui sa il detaseze, sa il faca sa se refugieze in tine si in frumusetea momentelor.
Te evita cand esti bolnava
Indiferent ca este vorba despre o simpla raceala sau de o problema de sanatate mai serioasa, iubitul tau se eschiveaza de fiecare data cand te afli intr-o astfel de situatie si iti propune sa va vedeti doar cand e sigur ca pericolul a trecut. Ei bine, si in acest caz este clar ca partenerul tau nu isi asuma responsabilitati fata de tine, are o atitudine egoista si, imediat ce nu poti sa ii oferi placere sexuala, te evita.
Nu iti vorbeste de viitor
Oricat de speriati sunt barbatii de ideea casatoriei si de tot ce implica aceasta, in momentul in care sunt siguri ca isi iubesc partenera si sunt implicati in relatie, nu ezita sa aminteasca de aceasta posibilitate sau sa aduca in discutie viitorul relatiei voastre. Daca evita subiectele legate de familie, copii, casatorie, responsabilitate, fidelitate si orice alt concept care face referire la o ecuatie in care voi doi sunteti impreuna pentru mult timp, inseamna fie ca este foarte nesigur, fie se vede langa tine doar atat cat ii poti oferi placere, fara sa se plictiseasca.
Este egoist in dormitor
Momentele intime alaturi de el se rezuma doar la gesturi brutale si grabite, preludiu scurt sau chiar inexistent, dorinta de a incerca pozitii sexuale noi, fara sa isi intrebe partenera daca si ea isi doreste sa experimenteze, lipsa saruturilor si a mangaierilor si daca se poate, lipsa prezervativului. Ei bine, daca ti se pare cunoscuta situatia si il regasesti pe iubitul tau in aceasta descriere, probabil deja ti-ai dat seama ca stai langa un barbat egoist, lipsit de tandrete si interesat doar de sexul pur fizic.
Te apreciaza doar fizic
Cu siguranta te simti frumoasa si dorita atunci cand iubitul tau iti spune cu orice ocazie cat esti de sexy, cat de mult ii plac sanii si fundul tau si cat de excitat este sa te vada in plina actiune in dormitor, insa este firesc sa conteze doar aceste aspecte? Un barbat care apreciaza doar latura fizica si zonele intime ale partenerei - sursele placerii lui sexuale, nu va pune pret pe latura spirituala, nu va fi niciodata interesat sa stabileasca o relatie de comunicare cu femeia de langa el si, din aceste motive, isi va trata mereu partenera ca pe un simplu obiect sexual. Nu cred ca iti doresti langa tine un astfel de om.
Uita datele importante
Nu este un cliseu, ci este una dintre dovezile de dragoste marunte, care fac diferenta. Fie ca este vorba despre barbati sau despre femei, intr-o relatie de dragoste datele conteaza pentru ca au o semnificatie aparte, legata de unele dintre cele mai importante momente si etape ale relatiei voastre.
Tu esti dispusa sa treci cu vederea aceste comportamente ale partenerului?
Sexul este un aspect important al oricarei relatii, menit sa ii apropie si mai mult pe cei doi parteneri si sa satisfaca dorinta fizica a acestora. Este neplacut atunci cand realizezi ca relatia cu iubitul tau a ajuns sa fie una bazata doar pe sex. Desi sexul reprezinta un aspect foarte important din viata oricarui cuplu totusi, cand o relatie, care se vrea a fi serioasa, ajunge sa fie bazata doar pe sex sunt sanse ca viitorul ei sa nu mai existe.
Afla care sunt cele mai frecvente si mai evidente semne care ar trebui sa te faca sa intelegi ca partenerul tau te vrea doar pentru sex!
Sex de la prima intalnire
Aventurile de o noapte si sexul de la prima intalnire sunt in ordine, atat timp cat se intampla pentru ca tu iti doresti asta, fara sa fii constransa de factori care nu tin de tine. Chiar si asa, daca iti doresti o relatie serioasa, oricat de mult ti-ar placea partenerul de intalnire, este recomandat sa fii rezervata in acest sens, deoarece barbatii pun mare pret pe acest aspect atunci cand intentioneaza sa inceapa o relatie de lunga durata. Daca barbatul cu care abia te-ai intalnit iti propune direct, sau indirect, sa va retrageti la el acasa sau la tine pentru a "va cunoaste mai bine", este cazul sa scurtezi intalnirea si sa il eviti pe viitor. Este limpede ca te vede doar ca pe o ocazie in plus de a se simti bine, fara obligatii si fara complicatii.
Prieteni cu beneficii
Pare incitanta si distractiva ideea de a face sex fara complicatii, insa in momentul in care iubitul tau ajunge sa iti faca o asemenea propunere, "doar de dragul distractiei", deja iti poti pune semne de intrebare. Unui barbat care iubeste sau care isi doreste o relatie stabila nu i se pare provocatoare sau distractiva ideea de a lasa deoparte sentimentele si de a-si trata partenera ca pe un simplu obiect al placerii. Cu atat mai mult, daca partenerul tau este multumit de relatie, te respecta si iubeste si latura spirituala pe care o ai, nu va fi niciodata curios sa experimenteze sexul pur fizic. Asta nu inseamna ca partidele fierbinti de sex salbatic, lipsit de inhibitii din partea amandurora sunt nerecomandate ci, dimpotriva, sunt un excelent mod de a face relatia mai incitanta pentru amandoi.
In aceeasi categorie se incadreaza si celebra replica prin care el incearca sa iti explice ca se simte bine alaturi de tine, ii place ca va intelegeti (mai ales in dormitor), insa intre voi nu va putea fi niciodata o relatie "oficiala", din diverse motive pe care ti le serveste cu usurinta cu fiecare ocazie. Nu ramane langa un astfel de barbat in speranta ca se va schimba si ca vei reusi sa il faci sa te iubeasca, iti pierzi vremea.
Stati doar in casa
Daca ai observat ca iubitul tau evita plimbarile prin parc, mesele la restaurant, iesirile la film sau orice tip de activitate in aer liber si orice ar face, te aduce in final tot in dormitor, trebuie sa iei masuri. Oricat de mult si-ar dori sa petreceti timpul in intimitate, sa te sarute si sa te aiba aproape, nu este firesc ca iesirile in oras sa fie un "lux" pe care ti-l ofera rar, la insistentele tale si sa fie inlocuite de partide de sex initiate doar de el. O situatie similara este si cea in care este nerabdator si agitat cand iesiti in oras si abia asteapta sa ajungeti acasa sau in orice alt spatiu retras, in care sa te poata avea din nou. De asemenea, faptul ca nu aveti seri in care sa va sarutati, sa va uitati la filme, sa va tineti in brate, fara sa ajungeti neaparat la sex, este un alt aspect care ar trebui sa iti spuna multe despre modul in care el trateaza relatia.
Nu este interesat de tine in perioada menstruatiei
Relatiile intime in perioada menstruatiei inca sunt un subiect tabu, care in perceptia majoritatii barbatilor starneste reactii de respingere si reticenta. Daca si partenerul tau se incadreaza in aceasta categorie si ai observat ca va vedeti mai rar sau deloc atunci cand te afli in acea perioada delicata a lunii, este cazul sa faci niste corelari. Vei constientiza ca nu este o simpla coincidenta, ci un semn clar al faptului ca sexul sta la baza relatiei voastre, si imediat ce tu nu ii poti oferi acest lucru, te evita.
Sexul - subiect de discutie preferat
Fie ca face adesea glume cu pronuntata tenta sexuala, fie ca aduce sexul in discutie cu orice ocazie si nu uita sa iti sugereze ce pozitii i-ar placea sau cat de incantat ar fi sa ii faci sex oral, asa-zisa comunicarea cu partenerul tau ajunge sa graviteze in jurul unui singur subiect: sex. Aceasta atitudine egoista si grosolana iti semnaleaza clar ca barbatul de langa tine nu te respecta, nu este curios si interesat sa te cunoasca, nu este preocupat de ceea ce iti place, nu iti acorda atentie si nu se implica emotional, limitandu-se la singurul interes pe care il are in legatura cu tine: placerea fizica.
Are mereu prezervative la el
Folosirea prezervativului este una dintre cele mai comode metode contraceptive, care iti garanteaza intr-un procent destul de mare o viata sexuala sanatoasa si ferita de grija unei sarcini nedorite. Desi nu este o regula general valabila, noi, femeile, consideram ca e normal ca barbatul sa fie cel care are grija ca prezervativul sa nu lipseasca atunci cand este nevoie de el. Totusi, daca o astfel de situatie "fierbinte" nu l-a prins niciodata nepregatit pe iubitul tau, ba dimpotriva, acesta nu uita sa iti aminteasca de prezervativul ramas de seara trecuta, iti poti pune semne de intrebare. Daca aveti o relatie pe care tu o consideri intemeiata in primul rand pe sentimente, atunci iubitul tau nu ar trebui sa faca o tragedie din faptul ca ati ratat o partida de sex, pe care o puteti inlocui cu o baie fierbinte, un film romantic, un masaj tandru si chiar o sesiune incendiara de petting. Un barbat care umbla mereu cu prezervativele dupa el este tipul clasic de mascul interesat de sex fara complicatii.
Nu iti face cunostinta cu familia sau prietenii
Aveti deja cateva luni de relatie si pana acum nu i-ai cunoscut pe cei mai apropiati prieteni ai iubitului tau, cu atat mai putin pe membrii familiei? Pentru o relatie aflata la inceput, este firesc ca aceste rezerve sa existe, din partea ambilor parteneri, insa, odata cu trecerea timpului si cu sudarea relatiei, este de la sine inteles ca tu ar trebui sa devii parte a universului sau. Chiar daca nu te simti pregatita sa ii cunosti familia, asta nu inseamna ca el nu trebuie sa iti dea de inteles ca isi doreste asta, ca vrea sa impartaseasca si cu ai lui bucuria de a fi indragostit. Discuta cu iubitul tau despre acest aspect, iar daca el continua sa fie distant, reconsidera-ti si tu planurile alaturi de el, daca vrei sa eviti dezamagirile care, la un moment dat, vor aparea, cu siguranta.
Vine la tine acasa doar seara
Este genul de barbat ocupat cat e ziua de lunga, care acorda o mare importanta carierei si relatiilor pe care le stabileste cu cei din jur. Este oare acesta un motiv care sa ii justifice indiferenta cu care te trateaza si sa il scuze ca abia isi aminteste de tine in timpul zilei si te viziteaza doar seara, pentru o partida de sex fugara? Pleaca sau adoarme imediat ce s-a consumat actul sexual? Oricat de obosit, stresat sau preocupat de probleme ar fi, momentele intime si trairile care apar in mod normal in astfel de clipe ar trebui sa il detaseze, sa il faca sa se refugieze in tine si in frumusetea momentelor.
Te evita cand esti bolnava
Indiferent ca este vorba despre o simpla raceala sau de o problema de sanatate mai serioasa, iubitul tau se eschiveaza de fiecare data cand te afli intr-o astfel de situatie si iti propune sa va vedeti doar cand e sigur ca pericolul a trecut. Ei bine, si in acest caz este clar ca partenerul tau nu isi asuma responsabilitati fata de tine, are o atitudine egoista si, imediat ce nu poti sa ii oferi placere sexuala, te evita.
Nu iti vorbeste de viitor
Oricat de speriati sunt barbatii de ideea casatoriei si de tot ce implica aceasta, in momentul in care sunt siguri ca isi iubesc partenera si sunt implicati in relatie, nu ezita sa aminteasca de aceasta posibilitate sau sa aduca in discutie viitorul relatiei voastre. Daca evita subiectele legate de familie, copii, casatorie, responsabilitate, fidelitate si orice alt concept care face referire la o ecuatie in care voi doi sunteti impreuna pentru mult timp, inseamna fie ca este foarte nesigur, fie se vede langa tine doar atat cat ii poti oferi placere, fara sa se plictiseasca.
Este egoist in dormitor
Momentele intime alaturi de el se rezuma doar la gesturi brutale si grabite, preludiu scurt sau chiar inexistent, dorinta de a incerca pozitii sexuale noi, fara sa isi intrebe partenera daca si ea isi doreste sa experimenteze, lipsa saruturilor si a mangaierilor si daca se poate, lipsa prezervativului. Ei bine, daca ti se pare cunoscuta situatia si il regasesti pe iubitul tau in aceasta descriere, probabil deja ti-ai dat seama ca stai langa un barbat egoist, lipsit de tandrete si interesat doar de sexul pur fizic.
Te apreciaza doar fizic
Cu siguranta te simti frumoasa si dorita atunci cand iubitul tau iti spune cu orice ocazie cat esti de sexy, cat de mult ii plac sanii si fundul tau si cat de excitat este sa te vada in plina actiune in dormitor, insa este firesc sa conteze doar aceste aspecte? Un barbat care apreciaza doar latura fizica si zonele intime ale partenerei - sursele placerii lui sexuale, nu va pune pret pe latura spirituala, nu va fi niciodata interesat sa stabileasca o relatie de comunicare cu femeia de langa el si, din aceste motive, isi va trata mereu partenera ca pe un simplu obiect sexual. Nu cred ca iti doresti langa tine un astfel de om.
Uita datele importante
Nu este un cliseu, ci este una dintre dovezile de dragoste marunte, care fac diferenta. Fie ca este vorba despre barbati sau despre femei, intr-o relatie de dragoste datele conteaza pentru ca au o semnificatie aparte, legata de unele dintre cele mai importante momente si etape ale relatiei voastre.
Tu esti dispusa sa treci cu vederea aceste comportamente ale partenerului?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)