Trufia de a fi tanar

"Noiembrie 4, 2009: de Alice Nastase in "Conversatii"

Imi amintesc perfect cum priveam catre cei mai in varsta atunci cand eram foarte tanara: cu politete, dar si cu mila, cu parere de rau pentru ei, cu bucurie pentru mine. Nu am sa uit niciodata cat de convinsa eram ca voi schimba lumea si voi trai tot ce e esential pana in 30 de ani. Cum credeam ca iubirile venite dincolo de deceniul al treilea de viata nu pot fi decat niste incercari expirate de a salva ceea ce nu mai poate fi salvat. As fi putut sa jur ca oamenii trecuti de 35, hai, 40 de ani, nici nu se mai gandesc sa faca dragoste. Ca orice tentativa erotica a cuiva trecut de prima tinerete n-ar fi decat un gest libidinos al unui om care si-a trait deja traiul, dar acum nu stie sa-si duca batranetile cu demnitate. Si, cu mare rusine si umilinta, imi amintesc mereu cum am spus cand aveam vreo 19 anisori si-o minte cat o gamalie, despre o femeie de cincizeci si un pic de ani, care mi se parea mult prea cocheta pentru varsta ei, ca e cu un picior in groapa, dar ii mai arde sa faca pe fasneata.
Trecusem bine de 20 de ani cand am descoperit o formula cinica prin care numeam femeile trecute de 40. Sunt doamne "in etate", spuneam, zambind superior. Si ma simteam bine gandindu-ma ca eu sunt cu mult mai dezirabila decat toate femeile acelea peste care viata a curs deja. Nu am cum sa sterg din istoria mea trufia pe care am purtat-o in gand ani de-a randul. Dar pot sa incerc sa ispasesc vorbind despre asta, cersind oprobriul care m-ar face sa ma simt certata si, dincolo de care as putea fi iertata. Viata mi-a platit fara mila politele pe care le meritam. Oricat de mandra am fost de anii mei tineri, n-am fost in stare sa-mi gasesc nici iubirea, nici rostul. Asa frageda si dezirabila cum eram, n-am fost nici pe placul, nici pe potriva cuiva care sa-mi fie partener de mare iubire. Marile deznadejdi le-am trait pe vremea cand niciun fir de rid nu-mi brazda chipul. Dar inima imi imbatranise de-atata nenoroc.
A fost nevoie sa ajung in preajma "etatii" de care, odinioara, radeam pe furis, ca sa-mi gasesc dragostea si linistea. A trebuit sa astept decenii de-a randul ca sa descopar miracolul implinirii in tot si in toate. Si abia acum stiu ca nu exista varsta pentru dragoste, nici pentru frumusete. Ca tinerele care privesc cu dispret femeile mai in varsta, convinse fiind ca dragostea va veni mai intai la ele pentru ca au anii de partea lor, sunt doar niste proaste care se mandresc cu o calitate pentru care n-au niciun merit si care, oricum, se va risipi curand. Pentru ca nu exista numaratori care sa ne tina departe de implinire. Exista doar obstacole pe care ni le ridicam noi insine in calea fericirii. Exista doar lipsa de curaj sa traiesti, oricand, orice iubire ca si cum ar fi cea dintai si cea de pe urma."

Life isn`t about waiting for the storm to pass...

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David.

Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.

Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.

Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.

Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.

Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.

Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?

Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarne VESNICIEI:

< Am trait si n-am stiut >

Atentie la cum traim!

Psihologia cuplului

In afara de dragoste, trebuie sa-l faci pe celalalt sa se simta important si special. Sa incerci ca, din cand in cand, sa vii cu ceva nou, ca sa-ti surprinzi placut partenerul. Uneori, asteptam ca omul de langa noi sa ne intuiasca dorintele si, pentru ca acest lucru nu se intampla, in timp, acumulam frustrari si ne simtim neimpliniti.

Solutia este destul de simpla. Nu trebuie sa tacem, ci sa ne exprimam dorintele si asteptarile cat mai clar si mai des, pentru ca partenerul sa stie cum si cand sa ne faca o surpriza.
Ar trebui sa va faceti timp zilnic unul pentru celalalt, in care sa va construiti relatia, chiar daca aveti in spate ani buni de casatorie. Faceti in asa fel incat deciziile importante sa le luati impreuna, in urma unui dialog bazat pe respect, egalitate si toleranta.

Fiecare dintre voi ar trebui sa-si opreasca macar o ora pe zi pentru activitatile proprii, in care sa nu-l includa pe celalalt. In definitiv, nu este foarte important cat timp petreci cu celalalt; conteaza calitatea timpului petrecut impreuna. Atunci cand doi oameni se intalnesc, sunt atrasi si de diferentele dintre ei. Cu timpul, aceste diferente se anuleaza, iar cei doi ajung sa se plictiseasca, sa aiba un comportament previzibil, ajung sa stie totul unul despre celalalt si se indreapta cu pasi repezi catre monotonie.

In orice familie, pot aparea divergente si neintelegeri, dar cheia reusitei este cum trecem peste ele.
Cel mai bine este sa discutam atunci, daca nu suntem foarte nervosi. Important este sa solutionam lucrurile, gasind o rezolvare de comun acord. Apoi, indiferent de varsta, nu lasa rutina sa-ti invadeze viata sexuala. Straduieste-te sa pastrezi mereu vie atractia pentru celalalt si a celuilalt fata de tine. Incercati, pe cat posibil, sa puneti in joc toate fanteziile pe care le aveti. Fiti mereu deschisi si cooperanti in a incerca lucruri inedite, pana la urma, este vorba despre fericirea voastra.
De ce esueaza totusi o casatorie?
Se spune ca dragostea romantica dureaza atat timp cat este intretinuta de un anumit compus chimic din creier. Unele statistici spun ca tine trei ani, altele, chiar mai putin. Sunt cupluri care se despart dupa ce trece dragostea romantica, altele se despart dupa 5 sau10 ani. In timp, oamenii se schimba si incep sa doreasca lucruri diferite, iar uneori relatia nu evolueaza in directia dorita de ambii parteneri. Cand isi fac aparitia rutina si obisnuinta, iar neintelegerile si nemultumirile sunt din ce in ce mai dese, este evident ca relatia s-a deteriorat. Motivul este unul singur: nu il mai iubesti sau nu te mai iubeste si atunci incepi sa cauti tot felul de motive in interiorul sau in exteriorul cuplului.
Astazi, cuplurile divorteaza mai repede decat o faceau pe vremuri, pentru ca s-au schimbat valorile si lucrurile care conteaza.
Pe vremea bunicilor nostri, oamenii se casatoreau pentru a construi o gospodarie impreuna, pentru a face copii si a-i vedea fericiti la casele lor. Acum, rolurile femeii si barbatului sunt in permanenta modificate. Femeia nu se mai multumeste cu rolul de mama si de sotie, iar barbatul nu mai vrea sa-si asume rolul de cap al familiei. Ne raportam la valori ca libertate, cariera, pasiune, ce par a fi mai importante decat familia traditionala. Despartirea este inevitabila atunci cand in cuplu se instaleaza monotonia si niciunul dintre parteneri nu mai este dispus sa faca ceva pentru a salva relatia, ci cauta solutii in alte parti. Sau, in cel mai dureros caz, doar unul dintre parteneri mai vrea sa salveze relatia.
In aparenta, cele mai multe cupluri ajung sa se desparta din cauza infidelitatii unuia dintre parteneri.
Dar, de fapt, in spatele acestei infidelitati stau cauze mult mai complexe. Se ajunge la infidelitate atunci cand nu mai exista comunicare, cand nu mai exista asumarea responsabilitatilor vietii in doi, cand nu mai exista dorinta de a depasi obstacolele ivite