Comunicarea-"Taram al spontaneitatii”

Promovarea conceptului de   parinte spontant este receptata ca o forma de evolutie sociala. Prin T parinte spontaTintelegem acel om care isi utilizeaza resursele sale autentice in relatia cu copilul sau copiii, care lasa sa se manifeste ceea ce simte si ceea ce este in el, permitand copilului sau adolescentului sa exprime deschis ceea ce simte, sa aiba initiative, sa-si dezvolte autonomia.
Totusi principala dificultate o constituie faptul ca exista numeroase rezistente, stereotipii, actiuni provocate de teama si neincredere. In numeroase cazuri am constatat ca forma pe care o capata aceste stari este una de Ť tipar ť, de mod de actiune stereotip.
Noi am început sa le identificam si sa le descriem cu scopul de a veni in ajutorul celor care sunt parinti si implicit, de a contribui la dezvoltarea societatii romanesti asa cum este ea, in anul 2007.
Consideram ca aceste tendinte sunt specifice stilului educational romanesc si invitam presa sa se aplece asupra lor pentru ca in copiii de azi se regasesc adultii care vor construi viitorul iar parintii constituie jaloane principale prin rolul educational pe care il detin.
Aceste tipare sunt o invitatie la o discutie, la o analiza sau autoanaliza. Tiparele devin T retete de educatie T, modalitati de anulare a spontaneitatii si creeaza dificultati in dezvoltarea emotionala a copilului, in capacitatea sa de a simti ca este iubit, de a intelege autoritatea.

Parcurgandu-le veti constata cu surprindere ca va veti regasi in ele si ca ati copilarit cel putin alaturi de una sau de alta dar poate ca parinti va doriti sa deveniti autentici in relatiile cu copiii vostri.
"Taram al spontaneitatii”

Educatia a fost privita dintotdeauna ca o modalitate nobila de a asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa si echilibrata a copilului. Cu toate acestea, multe tipare educationale sunt departe de a ajuta copilul sa evolueze din punct de vedere psihologic. Si toate acestea pentru ca nici un parinte nu este perfect iar inainte de toate este om.
Iata tiparele asa cum sunt ele in Romania:
T Copilul dresatť  - frica este valoarea promovata. Dupa principiul “copilul trebuie sa stie de frica” pentru ca numai asa va face lucrurile bine avand bine intiparit in minte ce i se va intampla daca va gresi sau nu va face anumite lucruri.
T Copilul amenintatť – amenintarea (valoarea principala) este folosita ca o metoda de prevenire a unor eventuale fapte ale copilului cum ar fi refuzul de a manca, de a-si face temele, de a-si face ordine (“daca nu mananci te dau la tigani”, “daca nu-ti faci temele te duc la scoala de corectie”)

T Copilul conditionatť - Valoarea promovata de acesti parinti este bunul material. Parintii folosesc recompense, promisiuni, unele exagerate, multe dintre ele nerespectate, pentru a-l determina sa faca chiar si cele mai simple lucruri. (“daca esti cuminte o sa-ti aduca Mos Craciun un sac plin cu jucarii”). Acest comportament conduce la dezamagirea copilului si la scaderea increderii in cel ce i-a facut promisiunea. Recompensele nu mai au curand nici un efect iar promisiunile devin doar niste vorbe goale in care nici parintii nici copiii nu mai cred.

T Copilul nestiutor ť - Ť Protectia proiectata ť pare sa fie valoarea principala a acestor parinti. Ei incearca sa ascunda adevarul sau chiar folosesc minciuni pentru a rezolva situatiile considerate mai delicate (decesul, divortul, conflictele) mergand pe ideea ca cel mic nu intelege mare lucru din ceea ce se intampla, ca-l vor afecta prea mult sau ca nu are rost sa le stie asa cum sunt ele in realitate. Copilul insa simte ceea ce se intampla si este afectat atat de ceea ce se intampla cat si de lipsa cuvintelor care denumesc acele lucruri.

T Copilul refuzatť - Valoarea lor principala este maturitatea. Ei considera ca numai adultii pot sti, cunoaste, intelege. Evitarea, amanarea sau refuzul unor raspunsuri, discutii, probleme pe care copilul le ridica este modul obisnuit de raportare la minor– adesea i se spune copilului ca va intelege cand va fi mai mare, ca nu este de varsta lui aceasta discutie, dar aceste conduite nu fac altceva decat sa induca confuzie, neincredere si sa suscite o curiozitate si mai mare din partea copilului.

T Copilul pacalit ť – Centrarea parintilor este pe scop. Nu conteaza cum il ating, important este sa-l atinga. Este vorba de pacaleala pe care parintii o folosesc pentru a determina copilul sa manance, sa faca la olita, sa doarma. Atentia copilului este distrasa cu altceva si in acest timp copilul este pacalit sa manance sau sa faca o alta actiune, ca si cum ar fi preferabil sa nu-si dea seama ce face sau sa nu aiba vreo reactie.

T Copilul de fierť - Ratiunea sau cenzura este valoarea centrala. Interzicerea exprimarii gandurilor si emotiilor pentru ca parintii considera ca e util copilului sa invete anumite clisee politicoase si sa nu spuna lucruri Ť despre care nu se vorbeste ť. Copiii au tendinta de a povesti si de a vorbi destul de mult despre ceea ce vad, ce aud, ce invata, despre lucrurile noi din jurul lor, de a-si exprima emotiile cu privire la situatiile prin care au trecut si daca acestea sunt inhibate spunandu-le  ca sunt prostii sau ca e rusine sa plangi, ca nu este voie, efectele vor aparea  mai tarziu cand vom avea de a face cu un copil tacut, retras, inexpresiv.

T Copilul batut ť – Parintele se centraza pe pedeapsa ca forma de educatie, lovirea copilului apare in momentul in care parintele este extrem de nervos si considera ca altfel copilul nu intelege. De asemenea, apartenenta “bataii” la educatie este de multe ori un lucru mostenit si invatat din familie (“bataia e rupta din rai”, “unde da mama creste”)

T Copilul derutatť - Acesti parinti exprima problemele de cuplu care interfereaza cu rolurile lor de parinti. Lipsa unor limite si reguli,  momente in care un parinte interzice un lucru copilului, celalat ii permite, reguli care sunt valabile azi dar maine nu mai sunt, o oscilatie in comportamentul parintilor care nu permite structurarea si asimilarea unei conduite, a unor norme si valori de catre copil.
Toate acestea se transforma in blocaje ale comunicarii, punand distanta intre parinte si copil, care inceteaza sa mai asculte spusele adultului si actioneaza in virtutea unor automatisme impiedicand exprimarea autentica si intelegerea de catre parinte a faptelor asa cum se petrec ele.

Cum sa nu spui "NU " in fata copilului tau

• Oare poti sa-ti refuzi copiii fara sa le spui "Nu"? Toti parintii se lovesc mai devreme sau mai tarziu de incapatanare si refuz din partea propriului copil. Si fiecare gaseste raspunsuri si solutii proprii care sa-l faca pe cel mic mai cooperant si mai ascultator. In ce masura reusesti sa-ti educi micutul depinde numai de consecventa ta si de priceperea de a gasi cat mai multe alternative inteligente la cuvantul "Nu".
• Copilul tau poate auzi cuvantul "Nu" de sute de ori pe zi. Psihologii sunt de parere ca, interzicandu-i celui mic foarte multe lucruri, ii poti anula intitiativa, intarziindu-i dezvoltarea personalitatii sau facand din el un adult anxios si timid. In plus, daca incerci sa-l sperii de prea multe ori pentru a-l impiedica sa faca anumite lucuri, s-ar putea sa-ti pierzi credibilitatea in fata lui. In functie de temperamentul copilului, cuvantul "Nu" poate starni reactii diferite. Daca unii se enerveaza si incep sa tipe, altii pur si simplu ignora acest cuvant pe care il aud prea des.
• Atentie! Incepand de la varsta de 2-3 ani, copilul descopera ca are vointa proprie si poate sa se opuna atunci cand i se cer lucruri. De multe ori, atunci cand i se interzice ceva, va face exact opusul tocmai pentru a arata ca nu este obligat sa se supuna de fiecare data (asa cum facea cand era foarte mic).
• Cum raspundem negativ fara sa folosim cuvantul "Nu"
• Este nevoie de echilibru si rabdare pentru a gasi metoda optima de a-ti calma copilul atunci cand are o "criza de personalitate". Nu tebuie nici sa cedezi oricarei rugaminti absurde, dar nici sa-i induci celui mic spaima spunand mereu "Nu". Poti incerca in schimb sa procedezi in felul urmator :
• Incearca sa formulezi in asa fel interdictia incat sa sune a confirmare, chiar daca de multe ori comportamentul copilului este inacceptabil; de exemplu, cand cel mic tipa intr-un magazin pentru ca vrea o anumita jucarie (desi mai are acasa una identica), ii poti spune ca-i vei lua mai tarziu jucaria, insa acum trebuie sa faceti alte cumparaturi.
• Distrage-i atentia celui mic catre o alta preocupare; starneste-i interesul cu o activitate in masura sa-l captiveze; vei observa ca va coopera foarte bine si va veti intelege de minune. In loc sa-i spui "Nu'', spune-i "Da, dar..."
• De multe ori, copilasii au foarte multa energie si nu stiu cum sa o foloseasca. De aceea, de cele mai multe ori nu ajunge sa-i spui "Nu" cand interzici ceva, ci trebuie sa-i dai si o alternativa. Daca-l vei ruga pe copil sa nu mai dea din picioare cand sta pe scaun, el nu va intelege de ce ii ceri acest lucru, mai ales ca poate nu face acest lucru cu intentie. Propune-i in schimb sa jucati impreuna un joc interesant.
• Foloseste-ti umorul chiar si in situatiile "de criza". Copilul va raspunde mai bine atunci daca faci totul sa para o joaca, decat daca ii interzici o activitate amuzanta pe un ton foarte sever si pozezi drept zbir. De exemplu, nu te scandaliza daca-l gasesti pe cel mic spaland rufele, chiar daca tocmai ti-a distrus fusta preferata. Initiativa lui este laudabila, chiar daca rezultatul este dezastruos. Poti sa-i arati cum trebuie sa procedeze alta data sau puteti spala lucrurile impreuna. Astfel il educi pe cel mic sa invete sa te ajute in treburile casnice si il responsabilizezi.
• Parerea psihologilor pediatri
• Psihologii sustin ca nici nu este nevoie sa repeti obsesiv cuvantul "Nu", pentru ca de fapt comunici mult mai mult copilului prin mimica fetei si tonalitatea vocii. Adopta un ton ferm si explica-i cu rabdare copilului ce este bine si ce este rau. Nu in ultimul rand, incearca sa te impui prin propriul exemplu. Degeaba ii interzici copilului tau sa faca mizerie in casa daca in urma ta raman numai urme de noroi. La fel, el nu se va spala pe dinti in fiecare seara decat daca te vede pe tine ca faci la fel.

Cumparaturile si rolul lor

• Cumparaturile impreunca cu copiii au rol educativ!
  

  De multe ori parintii se feresc sa ia copilul cu ei la cumparaturi. De frica crizelor de isterie pe care le-ar putea face prin magazin atunci cand si se refuza vreo preferinta sau din comoditate, ei prefera sa il lase acasa in grija cuiva. Parintii gresesc procedand in acest fel pentru ca micutul lor are multe de invatat de pe urma cumparaturilor in familie. Descopera rolul educativ din spatele cumparaturilor impreuna cu copilul!

  Valoarea si rolul banilor

  Primul lucru pe care il invata copiii la cumparaturi este valoarea banilor. De fapt, tu esti cea care trebuie sa il ajuti in acest sens planuind foarte bine totul. Trebuie stabilit de dinainte de a merge la cumparaturi scopul acestora pentru a evita sa te simti depasita de solicitarile lui din magazin.

  Implica-l in lista de cumparaturi pe care o faci acasa, arata-i de ce anume ai nevoie in acel moment. Foloseste-te de exemple pentru a-i arata de ce nu poti cumpara ceva anume. Du-te la casa cu un produs pe care si-l doreste si pune-i vanzatoarei in fata respectivul obiect si apoi banii de care dispui. Lasa vanzatoarea sa ii spuna ca nu aveti bani suficienti pentru acea achizitie. Explica-i ca banii nu permit aceste achizitii la acel moment si ca ati stabilit deja de acasa pentru ce mergeti la cumparaturi si ca trebuie sa tina cont de asta.

  Impunerea unor limite

  Ai ocazia sa il inveti ce inseamna sa iti impui limite si sa te intinzi atat cat iti permite plapuma, adica bugetul. Pentru ceasta trebuie sa ii vorbesti despre nevoile pe care le oamenii le au, cat sunt ele de diferite si care dintre ele primeaza in fata altora. Trebuie sa inteleaga ca alimentele sunt mai importante decat jucariile si de ce anume etc.

  Cumparaturile – o lectie educativa despre anumite comportamente

  Te poti folosi in interiorul unui magazin de anumite produse pentru a-i stimula interesul pentru anumite comportamente. De exemplu, poti asocia anumite produse cu ideea de curatenie si cu ce presupune ea: cand cumperi sapun si detergent pentru rufe, explica-i mereu pentru ce sunt si ce rol au.

  De asemenea, la un moment dat tot va trebui sa mearga intr-un magazin si trebuie sa stie cum functioneaza lucrurile acolo. Ii poti dezvolta un comportament adecvat vorbindu-i despre modul in care functioneaza magazinul, ce trebuie sa faca, unde se plateste, de ce sunt toti oamenii aceia acolo etc. In plus, iti poate fi de un real folos ajutandu-te la cumparaturi.

  Capacitatea de a alege si de a amana momentul achizitionarii unei jucarii pe care si-o doreste

  Atunci cand mergi cu el la cumparaturi si se opreste la raionul de jucarii, parca si le-ar dori pe toate, nu-i asa? Este timpul sa invete sa faca alegeri! Invata-l ca nu le poate avea pe toate, ca de aceasta data bugetul permite achizitia uneia singure. Ajuta-l sa decida care ii place mai mult! Spune-i ca data viitoare cand va mai fi ocazia sa cumpere jucarii va putea sa cumpere si alta jucarie, dar trebuie sa mai astepte un pic.

  Economiile si rolul lor

  Atunci cand copilul isi doreste o jucarie foarte scumpa invata-l sa faca economii singurel pentru a o cumpara. In acest fel va stii ca pentru a avea o astfel de jucarie trebuie sa se priveze de alte dorinte si bucurii. Invata-l cum sa stranga banuti (pe care ii castiga pe merit) pentru a strange suma necesara.

  Responsabilitatea

  Cumparaturile cu copilul il fac sa fie mai responsabil. Il ajuta sa inteleaga cum functioneaza banii. Acest lucru il va influenta in alegerile pe care le va face in viitor, cand va avea proprii banii de cheltuit. Nu uita ca va veni vremea cand ii vei da bani de buzunar si ca este important sa stie ce sa faca cu ei.

Copilul razgaiat.

Copilului razgaiat. Manipuleaza pe toata lumea pentru a obtine ce doreste. Ceea ce este mai grav este ca voi parintii si cei apropiati ati permis acest lucru atat de mult timp. Probabil ca vi s-a parut mai comod asa, pentru ca ati constatat ca era singura modalitate prin care reuseati sa o vedeti linistita, fara sa planga. Acum, copilul s-a transformat in micul tiran al familiei care terorizeaza pe toata lumea cu mofturile sale.

Toleranta fata de acest comportament se intoarce ca un bumerang in primul rand exact impotriva fiicei dumneavoastra! Ea este vesnic nemultumita, nu respecta reguli, nici macar pe cele elementare care trebuie sa-i asigure sanatatea si calitatea vietii ("nu-i place sa manance, sa doarma"). Prin urmare tot comportamentul ei este dezadaptativ - ceea ce ati observat si dumneavoastra (din moment ce aveti indoieli cu privire la debutul scolaritatii).

Cea mai buna atitudine? INDIFERENTA!!


Nu mai cedati niciodata unei solicitari facute cu ajutorul plansului!


Stabiliti reguli pe care trebuie sa le respecte. Daca nu se intampla acest lucru penalizati-o. Nu ii cumparati jucaria promisa, sau nu puneti in practica ceva ce i-ati promis si este important pentru ea. Nu uitati ca in momentul stabilirii regulilor sa specificati care sunt consecintele nerespectarii lor!


Daca incepe sa planga anuntati-o ferm ca are doua alternative: se opreste din plans si va obtine ce doreste sau nu se opreste din plans si va fi penalizata. Specificati ca decizia ii apartine. Observati cum se comporta si aplicati in practica promisiunile.


Nu-i oferiti explicatii suplimentare si nici nu insistati sa se opreasca din plans. Amintiti-va ca asa ati procedat mereu si rezultatul a fost dezastruos. Fetita este suficient de mare ca sa inteleaga totul perfect fara sa repetati explicatiile.


Lasati-o sa planga si ignorati-o! Parasiti incaperea sau transformati-o in "omul invizibil" - adica indiferent ce ar face va prefaceti ca nici nu o vedeti. Doar cand se opreste din plans acordati-i atentie si purtati-va frumos cu ea, felicitand-o chiar pentru faptul ca stie interactioneze fara sa planga: "A, vad ca abia acum ai crescut. Esti deja o fetita mare care nu mai plange! Felicitari!"


Fiti foarte ferma. Nu cedati sub nici o forma la santajul lacrimogen al copilului chiar cu riscul de a o lasa flamanda sau nedormita de cateva ori. Numai asa se va produce schimabarea in atitudinea ei si veti constata cu suprindere ca va veni singura sa va ceara de mancare sau sa spuna ca ii este somn.

Mult succes,

Psihologia copilului

Ce trebuie sa stie mamele despre baieti?

Continutul articolului:Un baietel este pentru mamica lui, comoara sufletului. Si, in incercarea de a-i fi cat mai aproape, unele mame care au baieti se intreaba: “Cum as putea sa-l inteleg mai bine pe baiatul meu?” In mod instinctiv, o mama intelege mai bine modul de gandire al fiicei sale, pe cand gandirea unui baiat este ceva mai greu de inteles pentru o mama. De ce?  Iata cateva moduri de comportare a baietilor si explicatiile aferente, linistitoare pentru mamele, puse la incercare in ghicirea originii unor astfel de comportamente ale baietilor lor dragi.
Inca din perioada copilariei, dezvoltarea baietilor este influentata de hormonii masculini care, dupa cum s-a demonstat, influenteaza nu numai in fizicul ci si psihicul baietilor. Pe langa aceste procese strict biologice, o importanta deosebita inca de la varste fragede o are educatia primita acasa sau in societate.
Inteligenta emotionala a copiluluiDe exemplu, un copil nu s-a jucat niciodata cu un pistol de jucarie, pentru ca parintii au hotarat de la inceput sa nu-i cumpere jocuri/jucarii care recurg la violenta. In ziua in care a primit o trusa cu scule de plastic pentru gradina, primul lucru pe care l-a facut a fost sa se joace de-a “hotii si banditii”, spre marea surpriza a parintilor sai.
Unii parinti se arata ingrjorati si cand copilul deseneaza tancuri, bombe care explodeaza etc. sau cand “isi tortureaza” soldatii de jucarie. Insa, in opinia majoritatii psihologilor parintii nu ar trebui sa-si faca prea multe griji in privinta asta, caci “daca tot copiii care s-au jucat cu pistoale de plastic ar deveni adulti violenti atunci ar trebui sa purtam veste antiglont zi si noapte”. In plus, fanteziile, chiar si violente isi au rolul lor in viata copiilor, care invata sa stabileasca in mod clar diferenta intre realitate si fantezie.
Joaca cu alti copii, chiar si de-a “cowboy-ii si indienii”, de-a razboiul etc., le dezvolta copiilor capacitatea de cooperare, de a crea impreuna cu altii o poveste/fantezie si de a intelege/dezvolta valori umane cum ar fi curajul, bunatatea, generozitatea, dreptatea, etc.
Un copil “inchis”
O fetita care are probleme se arunca in general in bratele mamei si dintr-o suflare i-a si povestit ceea ce o supara, dar cu baietii lucrurile nu sunt decat rareori asa. Baietii incearca sa “tina totul in ei” ca sa nu fie considerati slabi si tratati ca niste copii mici.
Baiatul este de obicei interiorizat
Daca vreti sa stiti ce-i cu baiatul dvs. psihologii recomanda sa o aflati in mod indirect. Daca fetele/femeile se privesc in ochi cand au ceva sa-si spuna, chiar si de factura intima, baietii/barbatii obisnuiesc sa-si vorbeasca unul altuia fara sa se priveasca in ochi.
Baietii/barbatii vorbesc despre cele mai intime/personale probleme in timpul unei alte activitati, de exemplu cand se uita impreuna la un meci de fotbal. In mod aproape similar puteti proceda si dvs. cu baiatul dvs. cand vedeti ca are probleme pe care nu vrea sa le marturiseasca. In loc sa-l bombardati cu intrebari, mai bine iesiti la o plimbare cu bicicleta impreuna sau, daca va pricepeti, faceti-va de lucru impreuna la masina/bicicleta etc. si veti vedea cum pe bucatele intreaga problema iese la iveala.
Greu de convins/invins
In general, fetele/femeile pot fi mai usor convinse cand se apeleaza la sentimentele lor si stiu sa fie mai diplomate. Baietii, din contra, prefera lucrurile concrete, “cred in sinceritate si spun exact ce gandesc”, fara prea multa diplomatie. Si in plus, isi pierd destul de repede interesul pentru orice lucru, asa ca mamele trebuie sa stie cum sa-i “convinga/invinga”.
Un dialog inovativ
Daca baiatul dvs. nu se tine de promisiunea facuta de a nu mai sparge geamurile vecinilor, gasiti o modalitate mai creativa de convingere, nu mai apelati la clasicele pedepse.
Iata ce a facut o mama exasperata de sariturile baietelului de pe masa pe canapea. Intr-o zi a scris un bilet si l-a lasat pe canapea. “Am crezut ca suntem prieteni si tu ai sarit pe mine pana mi-ai rupt un arc. Vad ca nu prea-ti pasa de mine, asa ca de azi nu ne mai jucam impreuna. Semnat: Canapeaua”. Copilul a ras, dar apoi s-a tinut de promisiunea de a nu mai sari pe canapea.

In ciuda tuturor grijilor, durerilor de cap, problemelor, etc. pe care le dau in plus baietii, legatura intre mame si baietii lor este extrem de puternica, asa ca incercati sa-i intelegeti pe ai dvs. si veti avea parte de infinit mai multe satisactii decat probleme.

Inca de la nastere, un copil va fi educat “ca fata” sau “ca baiat”, in functie de sex. Aceste modele de educatie si comportament vor fi intarite in cursul vietii, de catre parinti, educatori, profesori si in general de toata societatea.

Inteligenta emotionala - influentata de cultura societatii
Dupa cum spunea printre altele, un profesor de la Harvard “in cultura moderna un baiat trebuie sa reprezinte sexul tare, sa fie puternic si sa nu-i fie frica niciodata”.
Aceste norme ale societatii influenteaza felul in care baietii de orice varsta isi exteriorizeaza gandurile si sentimentele si explica faptul ca uneori mamele nu inteleg prea bine modul de gandire si comportare al baietilor lor.
Un baietel nestapanit si agresiv?
Aproape nici o mama nu este surprinsa de energia imensa a baietilor, dar apare si intrebarea fireasca, daca acest comportament agresiv nu va deveni permanent la maturitate.
Majoritatea baietilor iubesc sporturile violente (rugby, hochei, box, karate, etc.) dar practicarea aceastora nu inseamna ca vor avea un comportament violent ca adulti.
Chiar daca parintii vor fi impresionati sa-si vada baiatul batut (la propriu si la figurat) de echipa adversa la hochei pentru prima data, acest tip de violenta competitionala are avantajele sale. Baietii invata sa-si cunoasca limitele proprii de agresivitate (cat de departe pot merge cu aceasta fara a fi raniti) si totusi sa-si respecte adversarii.
Fantezii violente?

Agresivitatea fizica a baietilor este uneori completata de fantezii violente. Alarmate de comportamentul agresiv al baietilor lor la cresa/gradinita/scoala, mamele reduc acasa numarul jucariilor/jocurilor/casetelor video care implica violenta sperand sa nu stimuleze comportamentul agresiv al copiilor. Cu toate acestea, mai devreme sau mai tarziu aceste mame vor descoperi ca nu pot sa stapaneasca fantezia copilului lor.

Aristotel

Aristotel a fost unul dintre cei mai mari scriitori si filosofi greci, rivalizat doar de Platon. Acesta a slujit scopului cunoasterii, asa cum era considerata in acei ani de inceput ai omenirii; teoriile sale influentand toata lumea deopotriva. Pentru Aristotel logica insemna articularea conditiilor, iar apoi determinarea cauzelor. S-a Nascut: 384 i.Hr, in Stageira, Chalcidice, in apropiere de Macedonia si a murit in 322 B.C., in Chalcis, Euboea, Grecia

Aristotel a fost unul dintre cei mai mari scriitori si filosofi greci,
rivalizat doar de Platon. Acesta a slujit scopului cunoasterii, asa
cum era considerata in acei ani de inceput ai omenirii; teoriile sale
influentand toata lumea deopotriva.

Pentru Aristotel logica insemna articularea conditiilor, iar apoi
determinarea cauzelor. A fost primul filosof care a creat un proces de
deductie logica, lege formulata astfel: doua propozitii valide nu pot
da nastere decat la o a treia propozitie, la fel de valida ca primele
doua. Deoarece sfera necunoscutului era foarte mare, s-a putut astfel
ocupa de o filosofie generala, care va servi ca baza a cunoasterii in
secolele urmatoare. In centrul filosofiei lui Aristotel se afla omul.

Datorita faptului ca a fost nascut in Stageira, mai este numit de
unele documente si Stagirite. Aristotel era fiul lui Phaescidide,
medicul curtii regale macedoniene; totusi ambii sai parinti au murit
cand el era copil. Dupa moartea lor, in 367 i. Hr, a fost trimis sa
studieze la Acandemia din Atena, condusa in acele timpuri de Platon.
Aristotel a ramas la Academie ca elev iar dupa aceea ca profesor, timp
de douazeci de ani, plecand dupa moartea lui Platon.

La invitatia regelui Hermias s-a casatorit cu fiica adoptiva a
acestuia Phythias, cu care a avut o fiica botezata la fel ca mama ei.
Aristotel a deschis noi academii si i-a fost profesor lui Alexandru
cel Mare timp de trei ani.

La varsta de 50 de ani, Aristotel a inaugurat Lyceum-ul, o scoala
ateniana care conducea cercetari in toate subiectele. Lucrarile
acestui mare filosof au ramas ca notite pregatite pentru seminariile
tinute la aceasta scoala. Aceste note au fost publicate de catre
ultimul director al acestui liceu, Andronicus din Rhodos, la
aproximativ 300 de ani dupa moartea lui Aristotel.

Platon - viata si ideile filosofice

Platon (427-347 î.e.n.). Numele adevarat a lui Platon este Aristokeles. A fost numit Platon datotita chipului sau viguros. Descendent dintr-o familie nobila - dupa mama înrudit cu Solon si dupa tata din neamul regesc al codrizilor - Platon primeste o educatie aleasa. În tinerete s-a ocupat de poezie si pictura. La vîrsta de 20 de ani, venind sa participe la un concurs de poezie l-a întîlnit si l-a ascultat pe Socrate.
Puternic impresionat de întelepciunea acestuia, el se dezice pentru totdeuna de poezie si devine elevul lui Socrate si nu l-a mai parasit pîna la moartea acestuia în anul 399. Zguduit adînc de moartea iubitului sau învîtator, Platon pleaca într-un sir de calatorii. Platon se refugiaza o vreme la Megara, unde se bucura de prezenta lui Euclid, un alt elev al mentorului sau. A întreprins, apoi, mai multe calatorii la Siracuza, în Sicilia, în vederea aplicarii acolo a reformelor politice propuse de catre el, prin asa numite constitutii.

Convingerea l-a însotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica: ori filosofii ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.

Prima mare calatorie în agara Greciei Mici, întreprinsa în mod cert, este realizata de catre Platon la vîrsta de 40 de ani în Italia de Sud (Sicilia), numita în acea vreme Grecia Mare. Cu acest prilej i-a cunoscut direct pe unii pitagoreici, precum Archytas din Taren, care preda aici. La curtea din Seracuza a tiranului Dionysos cel Batrîn l-a cunoscut si pe Dio, cumnatul acestuia, pe care a încercat sa-l cîstige pentru ideile sale de forma politica.

De acest episod al vietii lui Platon se leaga una dintre putinile traditii îndoielnicie referitoare la biografia sa: se spune ca Dionysos cel Batrîn l-a vîndut pe Platon ca sclav în Egina, deoarece îi considera suparatoare prezenta în Siracuza. Prietinii ar fi fost aceea care l-ar fi cumparat si eliberat din sclavie, dar acest lucru nu a putut sa împedice ca dezamagirea lui Platon sa fie foarte mare. Multi comentatori ai biografiei sale considera ca, desi exista multe îndoieli legate de veridicitatea acestei întîmplari, ea ar pute axplica, totusi hotarîrea lui Platon de a se retrage din politica si de a deschide o scoala filosofica în Atena, celebra Academiei.

Numele scolii sale a provenit de la piata dedicata lui Heros Akademus, aflata în apropiere. Organizarea scolii se aseamana oarecum cu cea a societatilor pitagoreice, fiind bazata pe principiul irarhiei. Activitatea sa în cadrul academiei nu a însemnat, însa, pentru Platon, o retragere definitiva din politica.

Se pare ca unul dintre obiectivele cele mai importante ale scolii sale, care va functiona aproape 1000 de ani, a fost acela de a contribui la pregatirea politica a celor care urmau sa poarte raspunderea treburilor publice. Se spune ca pe frontonul Academiei erau trecute cuvintele: "Cine nu e geometru nu poate intra aici". Nici acest lucru nu poate fi certificat în mod absolut; este sigur, însa, ca matematica (geometria) a jucat un rol deosebit atît în structurarea planurilor de studii în Academie, cît si-n fundamentarea teoriei metafizice a lui Platon.

Academia lui Platon va functiona pîna în anul 529 e.n., cînd Împaratul Iustinian a emis ordinul de închidere, nu atît din motive ideologice - crestinismul devenise de mult timp greligie oficiala în imperiu -, cît, se pare, din dorinta de a-si însusi averea considerabila a acestui asezamînt cultural. Momentul închiderii scolii este considerat a reprezenta linia de separare clara între platonismul pagîn si cel crestin (vezi capitolul Augustin).

Platon întreprinde o a doua mare calatorie în Sicilia la vîrsta de peste 60 de ani, în timpul domniei lui Dionysos cel Tînar, urmasul celui Batrîn. Acualul tiran parea sa fie extrem de interesat de filosofie si de introducerea unor reforme politice în statul sau. Probabil ca Platon a fost deosebit atras de perspectiva de a putea pune în practica teoria sa despre constitutia unui stat ideal. Dar si de aceasta data, deci s-a dedicat cu toata fiinta acestui proiect, actiunea sa este sortita esecului, întrucît Platon este suspectat ca pregateste o rasturnare a puterii. Platon întreprinde ultima calatorie în Italia de sud peste 4 ani. Esecul definitiv al proiectului sau de a pune în practica teoria sa despre stat îl determina sa se dedice pîna la moarte doar treburilor din cadrul Academiei. Platon s-a stins din viata în anul 347, la vîrsta de 80 de ani.

Opera lui Platon
Cea mai importanta parte a operei sale o reprezinta celebrele dialoguri, lucrari în care abordarea unei anumite probleme filosofice se realizeaza, de regula, prin dialogul dintre Socrate (ca personaj central) si diversi cetateni atenieni. Dialogurile sale sunt adevarate capodopere filosofico - literare, neîntrecute prin frumusetea si profunzimea lor. Personajul principal al tuturor dialogurilor este Socrate. Opera lui Platon reprezinta astfel un elogiu adus învatatorului iubit, condamnat pe nedrept si a carui memoriei vrea s-o reabiliteze.

Pentru a facilita studierea operei platonice, cercetatorii împart dialogurile în trei categorii, conform perioadelor de evolutiei sufleteasca a filosofului: dialogurile scrise în tinerete, numite "socratice", deoarece unele dintre ele au fos scrise, probabil, înca în timpul vietii lui Socrate, dialoguri de maturitate si, în sfîrsit dialoguri de batrînete.

Exista si lucrari care nu - au caracter de dialog, ca Apararea lui Socrate sau ca cele treisprezece scrisori, din rîndul carora doar cea de-a saptea este considerata autentica. Ca si în cazul multor altor filosofi antici (Pitagora, Aristotel), se pare, ca alaturi de opera scrisa a lui Platon, exista si o importanta, parte a gîndirii sale care a fost cunoscuta doar de catre discipolii sai. Aceasta parte ne - (sau incomplet) cunoscuta a gîndirii platoniciene este constituita atît din interventiile filosofului la cursul Academiei, cît si, se pare, din ideile care l-au apropiat pe Platon, la vîrsta a treia, tot mai mult de mistica pitagoreica.