Jocuri pentru copii

La varsta primei adolescente, jocurile de exterior au o mare importanta. Posibilitatea de a se catara este un joc foarte apreciat. Un carucior de tras, o tricicleta pentru pedalat, mingii pentru impins si rostogolit, cuburi pentru construit, toate acestea ajuta dezvoltarea muschilor lungi si capatarea fortei si preciziei. Si jocurile cu nisip si apa au mare succes.
Sa spunem cateva cuvinte despre aptitudinea unui copil de doi ani de a se juca cu alti copii. O greseala des intalnita in randul adultilor consista in a subestima aceasta aptitudine. Sa ne reamintim ca la varsta pimei adolescente copilul sa participe la un grup de joc. De aceea, o mama care are singura mai multi copii de doi ani intr-o gradina, trebuie sa se astepte la schimburi de lovituri.
Un singur partener de joc, aceasta este regula ce trebuie respectata, deoarece personalitatea nu este suficient de structurata pentru a regla problemele complexe puse de parteneri multipli. Este interesant de observat, ca un copil mai mare, de cinci sau sase ani, este in general, cel mai bun partener de joc pentru un copil de doi ani. In mod natural, acesta va fi fratele sau sora.
Cele mai bune jocuri vor fi acelea ale caror parti componente pot fi impartite intre mai multi copii, fara sa impiedice desfasurarea. Nu vor rata ocazia sa certe pentru o singura tricicleta sau pentru un singur camion. Nisipul, plastelina sau cuburile, vor fi bine primite, deoarece le puteti imparti si da suficient fiecaruia. Nu va asteptati ca un copil de doi ani sa-si imparta jucariile cu alti copii.
Aminiti-va ca este incapabil sa se joace cu altii. La aceasta varsta se poate impune maxim o ora de joc in grup. Trebuie sa ramaneti in apropiere pentru a detecta din vreme semnele de oboseala, sa interveniti inainte ca disputele sa ia amploare si sa intrerupeti jocul la momentul potrivit. Pe acest subiect, sa vedem cum se dezvolta aptitudinea jocului colectiv.
Mai intai exista o epoca a jocului solitar, in timpul careia copilul nu are nici o aptitudine pentru a se juca cu alti copii. La varsta primilor pasi, un alt copil este considerat o jucarie, nu un companion de joaca. Copilul examineaza pe un altul cu atentie, la fel ca pe o jucarie sau alt obiect interesant, impinganu-l cu degetul sau manuindul dar nejucandu-se cu el.
In perioada primei adolescente copilul efectueaza tranzitia de la jocul solitar la jocul paralel. Ceea ce vrea sa spuna ca doi sau mai multi copii pot ocupa acelasi spatiu geografic, dar jocul unuia este independent de al celorlalti, chiar daca le face placere sa fie impreuna.
Etapa urmatoare este reprezentata de jocul asociativ, in cursul careia toti copiii fac acelasi lucru, cum ar fi jocul in nisip, modelarea de forme din pamant. De fapt intre ei nu exista schimburi.
Jocul cooperativ nu intervine decat atunci cand copilul a atins urmatorul stadiu de dezvoltare, dupa varsta de trei ani. In cadrul jocului cooperativ, copiii pot dezbate planuri si isi pot distribui roluri, pot hotara cine impinge caruciorul si cine se afla in el.
La varsta primei adolescente, copilul are nevoie atat de jocuri calme cat si de jocuri de actiune. Pe masura ce limbajul face un gigantic salt, micutul demonstreaza o sensibilitate atroce pentru cuvinte, materialele de constructie ale limbajului sau. Ii place sa se joace cu cuvintele, sa imite sunete, sa repete silabe familiare. De aceea, aceasta varsta iubeste ceea ce se chiama " nursery rhymes". Cand ii cititi copilul adora repetarea unor expresii familiare ( Cei trei purcelusi, Alba ca Zapada) si exulta anticipand episodul urmator.
Nenorocirea va cadea asupra dumneavoastra daca va permiteti sa schimbati ceva dintr-o poveste familiara sau daca uitati ceva! Copilul iubeste povestile care povestesc propriile experiente: a merge la piata, a se plimba cu masina, a se juca in parc, oricare ar fi titlul cartilor, sau orice povesti inventati dvs. care sa povesteasca aventurile imaginare ale unui baietel ce i se aseamana.
Unul dintre cele mai bune jocuri calme pentru aceasta varsta este "jocul tacerii". Numiti-l asa, deoarece copiii adora sa faca tot ceea ce se numeste joc. Spuneti-i cam asa: "Pierre, vom joca un joc nou. Se numeste "jocul tacerii". Vom ramane amandoi linistiti, fara sa facem zgomot, cat mai mult posibil si ascultam. Aculta foarte, foarte atent si spune-mi ce auzi." Copilul va va spune toate zgomotele pe care le aude in locul in care va jucati: poate o masina pe strada, pasarelele pe afara sau radioul vecinilor.
Alta varianta a "jocului tacerii" consista in a cere copilului sa inchida ochii si sa ghiceasca zgomotele pe care le produceti dumneavoastra: puteti lovi un pahar cu o lingurita, sa va piliti unghiile si in general tot ceea ce poate produce un zgomot interesant si caracteristic.
Acest joc al tacerii este foarte recomandat la aceasta varsta. El ajuta copilul sa se obisnuiasca cu linistea si sa invete sa asculte. Este de asemenea o formula buna pentru o mama epuizata de catre un copil hiperactiv, care are nevoie de o metoda pentru a se calma. Jocul tacerii este de asemenea un bun mijloc de a readuce acasa un copil care nu vrea sa vina la masa sau nu este prea entuziast in a face baie sau a se culca.