Daca nu faci nimic, nimic nesteptat nu ti se va intampla. Am pornit intr-o calatorie, o calatorie spre iubire... era tot ce-mi doream. O reverie riscanta, caci porneam in viata "cu trenul" care nu
avea nici o destinatie. Dar tu ai vrut sa-ti fiu pamantul pe care calci usor,
caldura care sa-ti arda sufletul... un vis.In ciuda durerii care pandeste la
fiecare pas, cuvantul nu mai pune bariere intre oameni, si nici eu nu voi
inceta sa iubesc.Ai devenit lacrima inimii mele, forma gandului meu, emotia
tandra a unei iubiri profunde, mature, in care mi-am regasit sufletul pierdut
si regasit de atatea ori.Mi-ai aratat atat de simplu ca visele pot deveni
realitate, ca depinde doar de noi insine sa ne depasim limitele.Intr-o zi ai
venit la fereastra inimii mele si de atunci esti acolo, incalzindu-mi
sufletul.Sunt multi care nu sunt multumiti de zborul meu maiestuos si cu toate
acestea zbor, ca un suflet hoinar.Iti multumesc ca existi, iti multumesc ca
m-ai lasat sa-ti ating sufletul cu o bataie de aripa. Dar ziua in care visul meu devenea realitate, a disparut. Biletul acesta
spre stele este acum al meu...iar tu esti din ce in ce mai departe...
O data cu dragostea intalnesti fericire si nefericire, sperante si deziluzii, adevar si minciuna, dulce si amar, credinta si ateism, cutezanta si teama... De multe ori pornim pe aleea indragostitilor cu stangacie si ajungem la capatul ei ingenunchiati.
Cati dintre noi mai avem putere sa ne mai ridicam?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu