Psihologie.Psihic

Psihologia dezvoltarii studiaza evolutia psihicului normal, sanatos. Problemele patologice sunt studiate de alte ramuri ale psihologiei, de ex.: psihopedagogia speciala - studiaza problemele psihologice si pedagogice ale persoanelor nevazatoare, surde, hipoacuzice, retardate mental etc.; psihologia medicala - studiaza problemele psihice ale bolnavului somatic; psihopatologia - studiaza tulburarile activitatii psihice.Psihologia varstelor are mai multe subramuri ca de ex. psihologia copilului, adolescentului, adultului, a persoanelor de varsta a treia (gerontopsihologia), psihologia sugarului, anteprescolarului etc.
Metode ce cercetere utilizate in psihologia dezvoltarii umane
In cadrul psihologiei dezvoltarii au aparut si apar variate intrebari legate de modul cum evolueaza un anumit individ , trecand prin diferitele stadii ale vietii , care sunt factorii ce ii determina schimbarile imediate sau de durata, cum se deosebeste el, si mai ales de ce se deosebeste de alti indivizi din generatia sa.
Fiecare grup uman are doua sarcini importante de ideplinit, in legatura cu fiecare individ al sau : sa il creasca astfel incat sa devina capabil sa duca o viata independenta;sa creasca o noua generatie, propriii copii
Ca orice disciplina stiintifica, psihologia dezvoltarii se straduieste sa acumuleze un corp sistematic si organizat de cunostinte despre comportament. Astfel psihologia dezvoltarii umane incearca : sa stabileasca norme de dezvoltare pentru a putea evalua deviatiile individuale de la "media" (norma) asteptata la un anumit individ;sa studieze relatiile dintre anumite comportamente sau dintre caracteristici ale aceluiasi comportament;sa studieze relatiile de tip cauza-efect in comportamentul uman
Tinand seama de aceste scopuri ale psihologiei dezvoltarii umane, vom intalni diverse abordari : normative, corelationale, experimentale. Iata si un exemplu pentru a ilustra mai bine aceste abordari.
Exemplu : Studiul facut de Piaget pe cei trei copii ai sai i-a permis:
sa formuleze stadiile prin care trece dezvoltarea capacitatii cognitive a omului;sa sugereze modul cum trebuie sa se comporte adultii cu copii pentru a le crea acestora posibilitati optime de dezvoltare a inteligentei.
Astfel , el a ajuns sa sustina ca dezvoltarea cunoasterii copilului nu necesita manipularea unor jucarii sofisticate, ci ingaduita si rabdare din partea adultui fata de comportamentul de explorare al copilului. Piaget isi observa copii cum la varste diferite rezolvau in mod diferit provocarile pe care le intampinau in jocul lor, pe care cel mai adesea le crea el insusi. Observatiile lui se incheiau cu protocoale riguroase in care erau mentionate toate detaliile impportante ale situatiilor.
Concluzii :El a autilizat o metoda clinica de observatie, pe un numar mic de cazuri si intr-o relatie directa cu subiectul observat.Observatia clinica a fost insa folosita de-a lungul anilor, pe masura ce copiii cresteau, prin urmare putem vorbi despre un studiu longitudinal. A realizat insa si descrierea unor norme de comportament caracteristice stadiilor prezentate de el, fiind astfel si un studiu normativ.
1.Metode de cercetare normativa
Acestea pot oferi informatii bazate pe "media " comportamentului unei varste. Ele conduc la stabilirea unor norme de dezvoltare a individului sub diferite aspecte : al motricitatii, al cresterii in inaltime, etc.
Raspund la intrebari precum : "Cand?" , "Cat de mult?" , "Cand apare un comportament titpic unui stadiu, in timpul dezvoltarii?", "Cat de frecvent apare el la o populatie data?" (la 6 luni, majoritatea copiilor cu o dezvoltare normala stau in fund, etc.).
2.Observatia ca metoda de cercetare
O problema majora a psihologiei dezvoltarii este ca se stie relativ putin despre influenta mediului natural in cresterea copilului. Asemenea date ar fi cruciale pentru o stiinta completa a comportamentului. Dar datele colectate in afara atmosferei rigide a laboratorului pot sa nu ofere informatii clare despre influenta mediului asupra cresterii copilului.
Prin observatii intreprinse in mediul natural se studiaza si se cunosc mai bine anumite comportamente.Metoda observatiei nu este noua si nu se limiteaza la studierea dezvoltarii copiilor. Psihologia dezvoltarii a beneficit din plin de rezultate obtinute prin observatii, in studiul dezvoltarii motorii, a jocului, limbajului, comportamentului cognitiv.
3.Studiul longitudinal
A adus psihologiei dezvoltarii unele dintre cele mai importante informatii privind stabilitatea aptitudinilor, ale inteligentei, ale trasaturilor de personalitate, maturizarea scheletului, dezvolatarea fizica, a limbajului, a atasamentului si a tulburarilor de atasament.

Avantajul acestei metode este acel aca ofera posibilitatea de a cunoaste schimbarile schimbarile majore de comportament ale individului in timp, acumulandu-se informatii despre stabilitatea si schimbarea comportamentului.Exista studii longitudinale facute la nivelul unei genaratii dar si cercetari facute pe mai multe generatii.