Oare când am mai căutat o stradă liniştită pentru o plimbare pe jos prin oraş? Când am mai privit, curioşi, clădirile, dincolo de nivelul străzii? Ori ne-a surprins strigătul unui pescăruş rătăcit prin Capitală? Cumva,acest timp mort, al rătăcirii şi visării, nu-şi mai găseşte locul în agendă, printre şedinţe,deplasări, e-mailuri, malluri şi televizor. Oare mai putem "visa" la altceva mai bun,la putina liniste? Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine.
Postări populare
-
Furia necontrolabila la un copil mic, care capata conotatii agresive sau chiar violente, a devenit tot mai frecventa. Tot mai multi parinti...
-
Ti se pare ca nu comunica suficient cu tine si cu ceilalti. Sa fie o chestiune de temperament? Sa fie bolnav? Sau, poate, sufera de o depres...
-
Uneori, ramanem implicati intr-o relatie care nu ne satisface doar de teama de a nu gresi. Ne macina acel „dar daca…”. Ne place sa ne amagim...
miercuri, 17 august 2011
Incertitudini
Multe intrebari se astern pe covorul rosu. Nu ne lasa sa pasim spre stelele noastre, doar in incertitudine, si cu siguranta nu ne dorim acest lucru. De ce? De ce in fiecare moment al vietii noastre ne indoim de propriile capacitati? De ce suntem insetati de cunoasterea prematura pe care doar experienta ne-o poate darui? De ce nu ne avantam intr-o calatorie a necunoscutului fara a pune prea multe intrebari? Chiar si asa…ma intreb catre unde, acest drum necunoscut? Unde vor zabovi gandurile mele maine? Si cu ce motiv?
Interminabil ar fi un cuvant inconsistent in acest context universal. Fiecare intrebare deschide usile unei noi intrebari, si urmarind aceasta secventa putem crea un intreg film din doar o singura replica “De ce?”. Insolvabilitatea apare in momentul in care realizam ca toate aceste intrebari sunt fara substanta, nu isi au rostul, nici acum, nici mai tarziu si ar fi bine sa incetezi sa iti mai pui atatea intrebari, pentru ca altfel viata ta va devenii o mare intrebare. Cu siguranta iti doresti ca fiinta ta sa fie o certitudine si nu o intrebare, sau ma indoiesc?
Mereu ne intrebam “cum ar fi daca” si aici se asterne o ploaie grea de continuitati ” daca as fi fericit”, “daca as avea tot ce imi doresc”, “daca prietenul meu ar fi altfel”, “daca as avea mai multi bani”, “daca as avea jobul de vis”, “daca nu as mai avea probleme”…….. totul ar fi altfel. Cu siguranta atunci lucrurile ar ocupa o alta pozitie, atunci totul nu ar fi, pentru ca ma intreb ce ar mai reprezenta viata, daca nu ar mai trebui sa luptam pentru ceea ce ne dorim, daca visele noastre s-ar indeplini in cateva secunde, iar fiecare dorinta s-ar transforma in realitate. Cum ar fi atunci? Probabil am face acelasi lucru, ne-am intreba….oare ce?
Lucrurile sunt menite sa fie asa cum sunt, iar fiecare experienta pe care o traim, placuta sau neplacuta, isi are propriul rost. Fiecare dintre noi isi alege un drum de urmat, fiecare stie ca este posibil sa intalneasca multe poteci in calea sa, dar el va stii care este cararea care il va duce pe drumul sau. Toate aceste intrebari nu isi au scopul, pentru ca nu gasesc o finalitate, nu fac decat sa ne trimita intr-un abis al incertitudinii.
Ar fi mult mai simplu daca am face lucrurile cu mai multa pasiune, daca ne-am iubi mai mult pe noi insine, daca am aprecia mai mult persoanele care ne inconjoara, daca am oferii mai mult si am astepta mai putin, daca nu ne-am pune atatea intrebari si am fi fericit traindu-ne viata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu