Ce spune IQ-ul despre copilul tau?

Imposibil sa nu auzi prin parc, sau chiar in familie, spaime de genul: "Baiatul meu are un IQ prea mic!". Sa fie asta o problema?

Coeficientul de inteligenta (IQ) este rezultatul unor masuratori de inteligenta, care se aplica si la copii, si la adulti. In cazul adultilor, metoda consta in determinarea varstei mentale a persoanei studiate si raportul dintre varsta mentala si cea biologica. In cazul copiilor, sunt masurate performantele copilului, care sunt apoi raportate la performantele medii ale grupei de varsta din care acesta face parte.

Unde e normalul?

Inteligenta nu este un dat genetic. Un copil cu performante slabe, care traieste intr-un mediu nefavorabil (saracie, familie destramata etc), poate ajunge foarte rapid la un coeficient de inteligenta normal sau peste, in momentul in care mediul de dezvoltare ii devine favorabil si cei din jur se arata interesati de progresele lui. Media IQ-ului este 100. Cu alte cuvinte, un IQ egal cu 100 denota o dezvoltare normala. Limita inferioara a inteligentei... normale este de 85, iar cea superioara, de 120. Peste 120, copiii sunt supradotati; sub 85, exista o problema, care poate fi insa lesne rezolvata.

Cand sa te ingrijorezi
Un coeficient de inteligenta sub 70 indica indeobste o intarziere in dezvoltarea copilului. Un IQ sub 50 arata un retard sever, care cere atentie marita si, la maturitate, institutionalizare. Copii cu o mica intarziere sunt din ce in ce mai usor integrati in societate. Nu mai sunt tratati ca "inapoiati", ci ca niste omuleti cu nevoi putin "mai speciale" decat ale celorlalti. Ajunsi la maturitate, au chiar o viata normala, cu familie, slujba, bucurii si necazuri, ca toti ceilalti. Fara sa devii obsedata, e bine sa-ti observi copilul si sa interactionezi cat mai mult cu el.

Nu te panica in cazul in care copilul tau de 5-6 ani nu stie sa citeasca sau sa socoteasca, nici daca, abia ajuns la 1 an, merge direct in picioare fara sa fi mers de-a busilea. Nu toti copiii evolueaza la fel! Dar, daca nu stie sa ceara apa si mancare la 4 ani, e cazul sa te ingrijorezi si sa-l duci la un specialist.

Si copilul tau are nevoie de intimitate

"Vreau sa pleci din camera mea. Vreau sa fiu singur".

Aceste cuvinte le auzi cu stupoare de la copilasul tau adorabil care in urma cu ceva vreme nu putea sta nicio clipa fara tine, care tipa din toate puterile cand ieseai din camera.

Aceasta schimbare, brusca si uluitoare pentru parinti, apare pe la varsta de 2 ani si jumatate, insa nu este o regula. Depinde foarte mult de temperamentul fiecarui copil.

Iata ce spune Mirela, mama a doi baietei, de 9, respectiv 5 ani: " Eu nu sunt o persoana care pune mare pret pe spatiul privat, pe nevoia de intimitate. Si nici fiul meu cel mare. El de-abia a inceput sa faca dus cu usa inchisa la baie. Insa nu acelasi lucru pot spune despre fiul cel mic. Cand mergem la bazin sa inoate vrea sa se schimbe singur, sa nu fie nimeni de fata".

Pe langa aceste diferente, exista cateva reguli generale despre nevoia de intimitate a copiilor. Iata la ce trebuie sa te astepti in functie de varsta copilului tau:

0-1 an
De ce are nevoie de intimitate: Orice bebelus ar trebui lasat singur, cand este treaz, cateva minute pe zi. Unii se amuza singuri chiar si 20 de minute. De asemenea, "intimitatea" ii ajuta pe bebelusi sa se distreze singuri. Iata cum poti incuraja acest lucru: nu alerga la bebelus la fiecare scancet pe care-l scoate cand se trezeste. El va invata sa se joace cu manutele si cu piciorusele si va ramane calm.

Cum iti dai seama ca are nevoie de intimitate: Chiar in timp ce te joci cu el bebelusul intoarce privirea si capul sau devine agitat? Acesta este un semn prin care-ti spune ca are nevoie de cateva mintute de intimitate. Bineinteles, il poti supraveghea de dupa colt, insa ai grija sa nu te observe!

De ce are nevoie de intimitate: Dupa ce implineste 2 anisori , copilul recunoaste ca poate si trebuie ca din cand in cand sa stea separat de mami si tati. Asa apare oportunitatea de a-si testa independenta ca o micuta persoana. Nu uita ca lumea i se va parea uriasa. Va fi de acord sa pleci de langa el, insa nu pentru mult timp. Poate ca va strange usa, ca sa stea singur, dar nu o va inchide. Sau va sta in aceeasi camera cu voi, insa isi va delimita zona lui de joaca.

Cum iti dai seama ca are nevoie de intimitate: Fiind mic inca, nu va putea sa-si exprime foarte bine nevoia de singuratate. Asa ca nu fii surprinsa daca te va impinge sau va scoate sunete ciudate, gen tipete. Iti poti ajuta copilul explicandu-i ca nu-i frumos sa impinga sau sa bruscheze oamenii si apoi il intrebi daca isi doreste sa ramana singur

De ce are nevoie de intimitate: Acum puiul tau e marisor si a dobandit o oarecare indepedenta si testeaza unele aptitudini, cum ar fi sa se imbrace singur. Si va dori sa ramana singur cand face aceste lucruri.

3-6 ani

Cum iti dai seama ca are nevoie de intimitate: Pentru majoritatea parintilor, primul semn ca micutul lor are nevoie de intimitate este atunci cand inchide usa la baie. Copiii vad la parintii lor acest gest (este poate cel mai comun gest de intimitate pe care-l facem) si pentru ei poate nu are aceeasi valoare ca pentru noi, insa simt nevoia de a imita comportamentul adultilor. Si sa nu fii surprinsa daca puiul tau de 5 anisori iti va cere sa iesi din camera lui.

De asemenea, la aceasta varsta copiii adora secretele, mai ales notiunea ca ei stiu ceva ce altii nu stiu. Asa ca vei cam suferi draga mamica atunci cand puiul tau scump iti va spune sa iesi afara din camera lui si ca nu vrea sa iti impartaseasca secretul pe care-l stie. Dar trebuie sa stii ca aceasta etapa este normala in dezvoltarea lui

De la 6 ani

De ce are nevoie de intimitate: De la varsta de 6 anisori, copilul devine mult mai sociabil si invata despre notiunea de a da si primi un obiect in cadrul unei prietenii numai petrecand mult timp cu amicii lui, departe de noi, adultii. Desigur, la 6 ani copilul nu trebuie lasat nesupravegheat mult timp. Stai aproape de el, insa ofera-i intimitatea de care are nevoie. Trebuie sa intervii doar atuncii cand este neaparat nevoie.

Cum iti dai seama ca are nevoie de intimitate: Probabil copilul tau va dori sa se ascunda cu prietenul lui intr-un loc secret. Este foarte important sa respecti dreptul copilului tau la intimitate sau la secrete inocente pe care vrea sa le impartaseasca doar cu prietenii. Este de asemenea important ca el sa stie ca tu esti parintele lui si ca intimitatea la aceasta varsta are limitele ei

Sa fie oare deprimat,copilul tau?

Ti se pare ca nu comunica suficient cu tine si cu ceilalti. Sa fie o chestiune de temperament? Sa fie bolnav? Sau, poate, sufera de o depresie?

De la nastere si pana azi, copilul tau iti transmite anumite semnale, pe care numai tu le poti decoda. Obosit, atent sau trist, micutul se exprima in felul lui, iar tu, mami, esti nevoita sa inveti sa-i descifrezi mesajele.

Prea cuminte, prea linistit…
Sta ore in sir fara sa se intoarca nici macar de pe o parte pe alta, nu plange aproape niciodata si toata linistea asta te infioara. Ce inseamna oare o asemenea atitudine la un copil atat de mic?

Acesta este temperamentul lui. Aidoma adultilor, bebelusii nu reactioneaza toti la fel. Unii sunt mai expresivi ca altii. Copilul vecinei sare din cos de cat se zbuciuma, in timp ce copilul tau nici nu mototoleste paturica lasata la indemana. Aceasta diferenta te mira, de buna-seama. Poate fiindca amandoi, atat tu, cat si tatal, sunteti firi comunicative si zgomotoase, nu v-ati asteptat ca micutul sa fie un introvertit. Dar ia gandeste-te mai bine, cu cine din familie poate semana?

Copilul este bolnav. Un bebelus bolnavior este obosit si n-are suficienta forta pentru a se agita ca unul sanatos. Daca te nelinisteste ceva din comportamentul lui, consulta urgent un pediatru.

Copilul are nevoie de un surplus de atentie. Aceasta inchidere in sine poate sa fie o maniera de a va arata ca doreste mai multa afectiune. Alintati-l, prelungiti sedintele de mangaieri si de masaje care-i plac atat de mult. Vorbiti mereu cu el.

Tehnici de comportament

Iata cateva tehnici de comportament pe care le poti incerca impreuna cu micutul tau, pentru ca acesta sa scape de furie:
1. Recunoaste ca furia copilului tau este rezultatul unei probleme care este importanta pentru el. Sa nu poti face un puzzle ti se poate parea lipsit de semnificatie, dar pentru copilul tau este important. Esecul, chiar daca este vorba doar de un joc, iti poate induce sentimentul de greseala.
2. Vorbeste cu micutul tau atunci cand observi ca devine furios. Intreaba-l ce il supara si ajuta-l sa rezolve problema.
3. Nu-l lasa sa se uite prea mult timp la emisiuni sau desene animate care contin scene de violenta. Vazand mereu violenta, copilul tau poate intelege ca aceasta este normala in viata si este un mod de a rezolva anumite probleme. Spune-i ca violenta din mass-media nu este autentica si ca cea reala raneste oamenii. Ajuta-l sa identifice si sa puna in aplicare solutii non-agresive de rezolvare a problemelor, cum ar fi sa vorbeasca despre furia lui, sa ceara ajutorul atunci cand nu se poate descurca singur
4. Nu uita sa iti feliciti si recompensezi copilul atunci cand reuseste sa rezolve cu bine o criza de furie.
5. Arata-i cum trebuie sa procedeze. Copiii invata foarte multe de la parinti. Daca tu si sotul tau va vorbiti frumos, respectati oamenii, sunt sanse mari ca si copilul tau sa faca la fel.

Ajuta-ti copilul sa scape de furie

Furia necontrolabila la un copil mic, care capata conotatii agresive sau chiar violente, a devenit tot mai frecventa.
Tot mai multi parinti ajung sa se intrebe: "Ce am omis in educatia copilului? Suntem noi un exemplu negativ pentru el?" Dar probabil ca mai dificil decat sentimentul de vina este acela ca nu poti face nimic pentru micutul tau. Primul pas in rezolvarea problemei este sa intelegi de unde vine aceasta furie.
Furia extrema este de obicei un simptom al frustrarii din viata copilului si poate avea multe surse. Presiunea de la scoala, persecutia, deficientele de vedere sau de auz si neintelegerea materiilor predate la scoala, toate acestea il pot face pe copilul tau sa fie speriat.

Pe de alta parte, situatiile conflictuale din familie, divorturile sau decesul unui membru al familiei sunt situatii in fata carora un copil poate ceda. De obicei, cei mici reactioneaza la astfel de probleme cu furie si violenta. Semnele care trebuie sa iti dea de gandit ca puiul tau sufera de furie sunt scenele de isterie la aproximativ 15 minute, lovirea si spargerea jucariilor, agresivitate din motive aparent banale sau necunoscute, refuzul de a-i asculta pe adulti. Un copil care nu poate tolera jocul linistit poate deveni violent la scoala.

Sau, daca se infurie brusc atunci cand mama il roaga sa-si stranga jucariile, inseamna ca nu va tine cont nici de sfaturile invatatoarei/profesoarei. Daca ai remarcat la copilul tau una sau mai multe dintre simptomele enumerate mai sus, este timpul sa iei masuri, inainte ca aceste comportamente sa devina foarte greu de corectat. De exemplu, iti poti invata copilul sa rezolve problemele cu care se confrunta intr-un mod constructiv.

Cum recunoastem un copil supradotat

Caracteristici comportamentale ale copiilor supradotati

 

 

 

Acest lucru se explica prin faptul ca adesea copiii foarte inteligenti manifesta o supra-senzitivitate senzoriala, care ii face sa para persoane dificile si ostile, cu care se colaboreaza extrem de greu.

 

 

 

Exista anumite particularitati de comportament ale copiilor supradotati:

 

• sunt adesea destul de izolati in clasa sau intr-un grup de copii;
• sunt deranjati de zgomote foarte mici, care ii epuizeaza repede;
• sunt deranjati de lumini, fie ele si foarte slabe;
• se plang adesea de faptul ca ii deranjeaza eticheta de la tricou sau ca sosetele sunt mai mici decat trebuie - au mici obsesii;
• dau inapoi atunci cand vine vorba de muzica tare, lumini puternice etc.;
• se plang chiar si de cel mai superficial miros urat si au adesea plangeri la adresa texturii mancarurilor, atunci cand nu sunt multumiti de ea;
• vorbesc adesea rapede;
• au energie nemarginita;
• au un comportament compulsiv;
• au adesea ticuri.

 

Supra-senzitivitatea combinata cu intensitatea puternica se numeste hiperexcitabilitate. Copiii care manifesta hiperexcitabilitate emotionala experimenteaza o gama mai larga de trairi si sentimente mult diferita de cea a unui copil normal:

• trec repede de la veselie, la tristete si furie;
• sunt mai predispusi la depresie;
• manifesta adesea sentimente puternice de vina;
• ofera raspunsuri somatice la probleme emotionale (de exemplu - dureri de cap sau de stomac cauzate de anxietate

 

Creierul copiilor supradotati consuma glucoza mult mai repede decat in mod normal. Daca nivelul de zahar din sange scade prea repede, atunci aceste lucru poate determina:

 

• schimbari de dispozitie bruste, inexplicabile;
• judecata lor lasa de dorit in acele momente;
• lipsa autocontrolului;
• comportament impulsiv.

 

Acesti copii necesita alimente bogate in proteine si zahar pentru a evita aceste probleme sau pentru a redresa starea imediat.

 

Copiii suprainteligenti sunt adesea destul de greu acceptati intr-un grup de prieteni pentru ca manifesta o vointa puternica si un spirit autoritar, puternic care-i fac destul de dificil de integrat si adaptat:

 

• ei folosesc adesea sarcasmul pentru a-si expune punctul de vedere;
• refuza sa tolereze copiii cu inteligenta scazuta;
• sunt foarte critici.

Calculatorul - era progresului

Traim într-o epoca a progresului tehnologic si fiecare parinte este incantat cand copilul sau stie sa utilizeze calculatorul. Bineinteles ca exista avantaje si dezavantaje care decurg din acest fapt.

Cand achizitioneaza un calculator parintii sunt bucurosi ca au gasit o preocupare interesanta pentru copil si pot sa faca greseala de a-l lasa pe acesta complet abandonat acestei activitati. Dupa un timp se pot trezi ca "odrasla" lor nu mai poate iesi de sub vraja computerului avand reale probleme de comportament sau de adaptare la viata cotidiana.

Iata cativa indicatori de recunoastere a dependentei de calculator (internet sau jocuri):

ˇ Oboseala excesiva, timp putin dedicat somnului;
ˇ Probleme scolare: de invatare, neefectuarea temelor (prea mult timp petrecut in fata computerului);
ˇ Diminuarea interesului pentru alte hobby-uri;
ˇ Izolare fata de prieteni;
ˇ Frustrare si rebeliune, mai ales din cauza faptului ca parintii nu inteleg "problema", si nu vad ce este atractiv sau fascinant la acest instrument.

Ma bucur ca dumneavoastra ati observat semnele dependentei de  calculator a copilului dumneavoastra ("intr-un fel dependent"), aceasta inseamna ca doriti sa interveniti pentru a schimba situatia.  Este momentul sa incercati sa gestionati intr-un fel ceea ce se intampla. Iata doar cateva sfaturi:

ˇ Nu lasati calculatorul tot timpul la indemana copilului. In nici un caz nu trebuie sa il lasati in camera lui. Computerul trebuie sa fie intr-o camera unde are toata lumea acces si unde este sub permanenta observatie.

ˇ Creati-i un program de acces la calculator (o ora pe zi dupa ce si-a efectuat lectiile);

ˇ Implicati-va mult mai activ in viata copilului, jucandu-va impreuna, angrenandu-l in diverse activitati atractive care sa-i capteze intereseul si sa-i distraga atentia de la preocuparea excesiva pentru calculator;

ˇ Cititi impreuna cu el diverse povesti sau povestiri adaptate la nivelul sau de intelegere si la sfera lui de interese. De exemplu: daca ii plac masinile, puteti chiar sa achizitionati reviste de profil din care sa extrageti informatii tehnice despre anumite marci. Cercetati ce anume il intereseaza si incercati sa-i creati posibilitati de largire a acelui interes.

ˇ Creati-i posibilitatea de a practica un sport sau inscrieti-l la un cerc de aeromodelism sau automobilism (daca este baiat), ganditi-va in ce tip de activitate s-ar implica cu placere pentru ca in acest fel isi poata crea prieteni de la care sa aiba parte de provocari, de jocuri, de activitati care sa-i creeze placere determinandu-l sa-si diminueze interesul pentru calculator...