A asculta activ este una dintre problemele cu care se confrunta atat parintii, cat si odraslele atunci cand au de lamurit sau de luat o decizie impreuna. De cele mai multe ori nici una din parti nu poate asculta in mod activ ce are de spus celalalt.
Ce inseamna a asculta activ? Inseamna a asculta cu atentie ce are de spus celalalt, pana la final, fara intreruperi si intrebari puse in timp
ce vorbeste sau incearca sa explice un lucru esential. A asculta activ presupune sa stai fata in fata cu copilul tau si sa mentii contactul vizual, daca vrei ca el sa fie atent la ce spui si sa-ti dea si el un raspuns. Invata-ti copilul sa astepte pana ce tu termini de spus, pentru a-si putea exprima opinia.
Invata-l, chiar si atunci cand il certi ca a facut un lucru rau, sa astepte pana termini ce ai de spus, ca sa se apere. Roaga-l sa se implice in discutie, sa puna intrebari pentru clarificare si confirmare ( repet, dupa ce tu ai terminat de vorbit. )
Pe langa aceste lucruri pe care copilul trebuie sa le respecte, si tu trebuie sa fii atenta la felul in care te exprimi si ce exprimi daca vrei sa te faci inteleasa.
Daca tu esti plictisita si te porti ca atare,copilul tau va deveni si mai plictisit si nu te va mai asculta deloc. Sta numai in puterea ta sa creezi entuziasm sau monotonie in relatia cu copilul tau.
Trebuie sa stii sa asculti si tu nevoile si ce are copilul tau de spus, daca vrei ca el sa-ti urmeze exemplul.
Iata ce fel de expresii trebuie sa folosesti pentru a-ti ajuta copilul sa asculte activ:
“Esti important pentru mine, de aceea am nevoie de parerea ta!”
“Sunt interesata de ceea ce simti, ceea ce crezi, vis a vis de…”
“Iti respect gandurile, chiar daca nu sunt mereu de acord cu ele.”
“Vreau sa te inteleg si sa te ajut.”
“Cand vorbesti nu afli nimic nou, cand asculti poti sa afli ceva nou si fascinant.”
Este foarte important sa faci acest lucru, de la o varsta mai frageda, pentru ca asa se va invata si asa se va comporta toata viata. Ascultarea activa ii va fi de folos atat la scoala, la locul de munca, cat si in relatiile interpesonale, asa ca nu sari peste acest pas atat de important in educatia lui.
Postări populare
-
Somnul este o necesitate primordiala. El se dovedeste tot atat de neinlocuit ca aerul, ca apa si ca hrana. Lipsa de somn ucide chiar mai rep...
-
Daca intelegem importanta studierii omului d.p.d.v. al evolutiei sale posibile, vom intelege ca psihologia este studiul principiilor legil... -
La varsta primei adolescente, jocurile de exterior au o mare importanta. Posibilitatea de a se catara este un joc foarte apreciat. Un caruci...
miercuri, 16 martie 2011
Copilul tau-asculta-l sa-l poti intelege
Sunt multe exemple de copii care, in momentul cand nu li se mai acorda atentie, incep sa te bombardeze cu pareri puternice si afirmatii emfatice. Chiar daca ai impresia ca acesti copii sunt alintati, incearca mai intii sa-i intelegi. Se poate sa fie frustati pentru ca nimeni nu-i aude, sau asculta.
Recunoasterea valorii de sine la copii se castiga din sentimentul ca sunt iubiti si apreciati de parintii lor. Uneori un copil care iti explica sau iti spune ceva are nevoie doar sa fie auzit de aceea reactia ta in momentul cand copilul incerca sa-ti impartasesca parerea lui reprezinta pasul catre o dezvoltare emotionala si psihica normala sau nu.
Procesul de comunicare dintre parinte si copil sta la baza dezvoltarii imaginii de sine a copilului de la cele mai mici varste. Pentru a-l intelege este necesar sa-l ajutati sa-si exprime emotiile fara teama, in primul rand fata de parinti. Invatandu-l de mic sa vorbeasca despre trairile lui: frica, frustare, suparare, bucurie va va fi mai usor in anii de scoala sa comunicati cu el ajutandu-l constructiv in depasirea temerilor.
Cum il faci sa vorbeasca despre ceea ce simte?
Acorda-i atentie in momentul cand vrea sa-ti spuna ceva. Chiar daca nu ai timp, lasa totul si asculta-ti copilul. In momentul cand te va vedea ca-l asculti cu interes, se va simti iubit si apreciat si va dori sa impartasesca cu tine trairile lui.
Incurajaza-l sa-ti vorbeasca
Daca fetita ta nu vorbeste cu tine, incearca sa intitiezi o discutie si ajut-o sa participe. Foloseste in exprimare propozitii scurte pe care sa le poata intelege, zambeste si priveste-o ca si cand ceea ce va spune este foarte important. Nu rade si nici abandona cand copilul spune vreo trasnaie sau se intoarce cu spatele si nu iti mai raspunde. Si-a pierdut interesul? Arunca-i o intrebare despre ceva care stii sigur ca-i place si sa vezi cum se va relansa discutia voastra.
Identifica-te cu el pentru a-l intelege
Incearca sa te pui in locul copilului tau, amintindu-ti totodata de copilaria ta cu bucuriile si supararile prin care ai trecut . In acest fel il vei intelege pe cel mic mult mai bine si vei deveni mai toleranta.
Respecta-ti copilul
Respectul pe care il arati de mic in comunicarea cu el se va regasi in adolescenta fata de tine ca parinte. Da-i ocazia sa-si explice greselile pentru a intelege cum gandeste sau ce a determinat acel comportament. Vorbeste-i copilului ca unui om matur, la randul lui se va comporta ca un adult pe masura ce va creste.
Nu-l acuza !
Evita sa-l acuzi incepand sa-l invinovatesti, de exemplu:" TU nu ai facut asta sau cealalta ". Prin acest limbaj nu faci decat sa-l inhibi iar astfel sa-si piarda increderea in sine. Daca vrei sa-i explici ceva incepe propozitia la persoana I singular "Eu......", spune-i cu te-ai simtit tu cand ai aflat ce s-a intamplat. In acest fel copilul nu va fi acuzat si din dorinta de a -si proteja parintele care il iubeste va fi mai atent pe viitor sau cel putin va incerca sa nu mai repete gresala.
Fiti blanzi cu copiii chiar si atunci cand gresesc
Vorbiti cu ei calm, dar ferm in acest fel le veti atrage atentia mult mai bine decat atunci cand tipati sau cand recurgeti la pedepse corporale ( total gresite in educarea unui pui de om). Copilul imita comportamentul parintiilor asa ca fiecare reactie a voastra in orice problema va defini pentru viitor, un anume tip de comportament vis-a-vis de o problema.
Ca sa te intelegi cu copilul tau si acesta sa fie deschis fata de tine, tine minte: parintii au datoria sa invete sa-i vorbeasca copilului astfel incat acesta sa-i asculte si trebuie sa invate sa-l asculte pe cel mic atunci cand el vorbeste.
Recunoasterea valorii de sine la copii se castiga din sentimentul ca sunt iubiti si apreciati de parintii lor. Uneori un copil care iti explica sau iti spune ceva are nevoie doar sa fie auzit de aceea reactia ta in momentul cand copilul incerca sa-ti impartasesca parerea lui reprezinta pasul catre o dezvoltare emotionala si psihica normala sau nu.
Procesul de comunicare dintre parinte si copil sta la baza dezvoltarii imaginii de sine a copilului de la cele mai mici varste. Pentru a-l intelege este necesar sa-l ajutati sa-si exprime emotiile fara teama, in primul rand fata de parinti. Invatandu-l de mic sa vorbeasca despre trairile lui: frica, frustare, suparare, bucurie va va fi mai usor in anii de scoala sa comunicati cu el ajutandu-l constructiv in depasirea temerilor.
Cum il faci sa vorbeasca despre ceea ce simte?
Acorda-i atentie in momentul cand vrea sa-ti spuna ceva. Chiar daca nu ai timp, lasa totul si asculta-ti copilul. In momentul cand te va vedea ca-l asculti cu interes, se va simti iubit si apreciat si va dori sa impartasesca cu tine trairile lui.
Incurajaza-l sa-ti vorbeasca
Daca fetita ta nu vorbeste cu tine, incearca sa intitiezi o discutie si ajut-o sa participe. Foloseste in exprimare propozitii scurte pe care sa le poata intelege, zambeste si priveste-o ca si cand ceea ce va spune este foarte important. Nu rade si nici abandona cand copilul spune vreo trasnaie sau se intoarce cu spatele si nu iti mai raspunde. Si-a pierdut interesul? Arunca-i o intrebare despre ceva care stii sigur ca-i place si sa vezi cum se va relansa discutia voastra.
Identifica-te cu el pentru a-l intelege
Incearca sa te pui in locul copilului tau, amintindu-ti totodata de copilaria ta cu bucuriile si supararile prin care ai trecut . In acest fel il vei intelege pe cel mic mult mai bine si vei deveni mai toleranta.
Respecta-ti copilul
Respectul pe care il arati de mic in comunicarea cu el se va regasi in adolescenta fata de tine ca parinte. Da-i ocazia sa-si explice greselile pentru a intelege cum gandeste sau ce a determinat acel comportament. Vorbeste-i copilului ca unui om matur, la randul lui se va comporta ca un adult pe masura ce va creste.
Nu-l acuza !
Evita sa-l acuzi incepand sa-l invinovatesti, de exemplu:" TU nu ai facut asta sau cealalta ". Prin acest limbaj nu faci decat sa-l inhibi iar astfel sa-si piarda increderea in sine. Daca vrei sa-i explici ceva incepe propozitia la persoana I singular "Eu......", spune-i cu te-ai simtit tu cand ai aflat ce s-a intamplat. In acest fel copilul nu va fi acuzat si din dorinta de a -si proteja parintele care il iubeste va fi mai atent pe viitor sau cel putin va incerca sa nu mai repete gresala.
Fiti blanzi cu copiii chiar si atunci cand gresesc
Vorbiti cu ei calm, dar ferm in acest fel le veti atrage atentia mult mai bine decat atunci cand tipati sau cand recurgeti la pedepse corporale ( total gresite in educarea unui pui de om). Copilul imita comportamentul parintiilor asa ca fiecare reactie a voastra in orice problema va defini pentru viitor, un anume tip de comportament vis-a-vis de o problema.
Ca sa te intelegi cu copilul tau si acesta sa fie deschis fata de tine, tine minte: parintii au datoria sa invete sa-i vorbeasca copilului astfel incat acesta sa-i asculte si trebuie sa invate sa-l asculte pe cel mic atunci cand el vorbeste.
joi, 10 martie 2011
Copiii din tarile dezvoltate traiesc mai mult
Conform cercetatorilor danezi, copiii care se nasc acum in tarile bogate au sanse mari sa traiasca aproape 100 de ani. Insa numarul mare de persoane in varsta ar putea da batai de cap celor din sistemul sanitar si din sistemele sociale, insa studiul arata ca batranii vor fi mai sanatosi.
"O viata lunga nu este un privilegiu al viitoarelor generatii, ci este o probabilitate pentru toate persoanele care traiesc acum in tari dezvoltate", a aratat Kaare Christensen, de la Danish Aging Research Center, in studiul publicat in Lancet si citat de Reuters.
Cercetatorii au facut un studiu de caz privind situatia actuala din Germania si au aratat ca, pana in 2050, populatia va fi mai batrana dar si mai redusa ca numar.
Pentru ca, in timp, numarul pensionarilor va creste si angajatii nu vor mai putea suporta pensiile acestora, unele tari deja iau masuri in acest sens, una din solutii fiind cresterea varstei de pensionare. Specialistii au mai aratat in studiu ca in secolul XX s-a inregistrat o creste a nivelului de trai in tarile dezvoltate, iar durata de viata a crescut cu pana la 30 de ani. Cu toate ca nu s-au imbunatatit la fel de mult si conditiile de sanatate, totusi copiii care se nasc in aceasta perioada vor apuca sa aniverseze cel putin 75 de ani de viata. "Persoanele care au acum mai putin de 85 de ani au sanse sa traiasca mai mult si inca pot avea grija de ele", se arata in studiu.
Sursa: Intact News
Studiu: Copiii din prezent nu-şi pot lega şireturile dar ştiu să folosească un smartphone
Nu ştiu să înoate dar ştiu să navigheze pe internet, nu-şi pot lega şireturile singuri dar au aflat deja cum funcţionează un smartphone. Vorbim despre copiii de astăzi care, potrivit ultimelor studii îşi petrec mai mult timp în faţa calculatorului decât pe bicicletă.
Dacă până acum ceva vreme copilăria însemna mers pe bicicletă, fotbal în spatele blocului, înot sau sărit coarda, ei bine acum copiii cresc mai mult în faţa calculatoarelor sau cu diverse gadgeturi în mână. Atenţie, vorbim despre copii cu vârste între 2 şi 5 ani.
Un studiu recent arătă că 7 din 10 copii ştiu să se joace pe calculator şi doar 2 din 10 ştiu să înoate fără ajutor. Apoi, 73 la sută dintre cei mici lucrează frecvent cu mouse-ul, 66 la sută dintre ei au învăţat deja de unde se porneşte calculatorul iar 25 la sută ştiu să navigheze pe internet.
În plus, unul din 5 copii a aflat deja şi cum funcţioneauă tabletele sau smartphone-urile. N-ar fi un lucru rău până la urmă, asta dacă cei mici s-ar descurca şi atunci când vine vorba de sport sau de activităţile de zi cu zi.
Dar nu-i deloc aşa: 52 la sută dintre copii nu-şi cunosc adresa la care locuiesc, 67 la sută nu au învăţat încă să-şi scrie numele corect şi 89 la sută dintre ei nu ştiu cum să-şi lege singuri şireturile. Studiul a fost realizat pe baza informaţiilor furnizate de 2.200 de mame, din 11 ţări.
Copiii mari amatori de dulciuri ar putea suferi de depresie
Un sfert din totalul minorilor participanţi la cercetare prezentau simptome ale stării de anxietate, au stabilit cercetătorii americani. Deşi tuturor copiilor le plac dulciurile, cei care sunt mari amatori de aceste produse ar putea suferi de depresie şi prezintă un risc mai mare de a se confrunta cu probleme legate de consumul excesiv de alcool, potrivit unui studiu american publicat în revista Addiction.
Potrivit experţilor americani, anumiţi copii sunt în mod special atraşi de dulciuri. Aceştia sunt copiii provenind din familii în care există membri care s-au confruntat cu probleme legate de consumul excesiv de alcool sau care au prezentat simptome de depresie. Însă nu este clar, deocamdată, dacă atracţia pentru dulciuri este provocată de dezechilibre de natură chimică sau de educaţie.
Studiu: Copiii batuti devin foarte agresivi la randul lor
Copiii loviti in mod frecvent la varsta de 3 ani ajung ca la 5 ani sa fie foarte agresivi, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Tulane University. Acest rezultat vine in sustinerea unui alt studiu al oamenilor de stiinta de la Duke University, care au scos la iveala faptul ca micutii "altoiti" la varsta de 1 an ajung sa aiba rezultate scazute la testele psihologice de aptitudini cognitive realizate la varsta de 3 ani. Ce sa mai vorbim despre "urmele" lasate, pentru tot restul vietii, asupra psihicului? Acestea sunt devastatoare.
Din pacate, inca mai exista multi parinti care sunt de parere ca violenta este "spre binele copilului, pentru ca il face sa realizeze ca a facut o greseala pe care nu o va mai repeta". Pentru a-i arata micutului ca a gresit, inca mai exista parinti care omit comunicarea, optand pentru calea cea mai usoara, dar distructiva pentru psihicul copilului - violenta fizica. Uita insa ca violenta naste violenta, iar rezolvarea problemelor in acest mod este mai departe decat si-ar putea imagina.
Disciplinarea copilului nu se realizeaza prin lovire sau alte forme de pedepsire corporala, oricat de mult ar fi gresit acel suflet. Academia Americana de Pediatrie considera ca este mult mai constructiva "strategia" prin care se limiteaza timpul copilului de a iesi la joaca alaturi de prieteni. Astfel, prichindelul va avea un ragaz in care poate reflecta la comportamentul si consecintele actiunilor sale. Daca la acestea se adauga o comunicare eficienta a parintilor cu micutul, cu siguranta problemele isi vor gasi o rezolvare eficienta. Potrivit studiului realizat de cei de la Tulane University, la dezvoltarea agresivitatii copilului contribuie si alti factori: lipsa de afectiune a mamei, violenta si agresiunea dintre parinti, stresul maternal si depresia, abuzul parintilor de alcool etc.
Cum il inveti sa fie ordonat
A fi ordonat nu inseamna sa ai mania ordinii. Asta inseamna ca toate lucrurile copilului trebuie puse intr-un loc anume (intr-un colt al camerei, intr-o cutie pentru jucarii sau intr-un dulap). Cand copii sunt mici au nevoie de o anumita harababura in jurul lor.
Ca sa-l inveti pe copil sa fie ordonat, nu trebuie sa-i ceri tot timpul sa-si adune lucrurile (mai ales cand se joaca) ci numai la un moment dat, de exemplu la pranz cand se face ordine in camera in care se ia masa. Atunci i se poate spune ” Hai!Ajuta-ma! Du lucrurile acestea in camera ta, pe aceasta in camera mea, aceasta pune-o in dulapul cutare etc.” Seara insa, cand in camera copilului este dezordine, este imposibil sa se puna totul la loc inainte ca el sa fie in pat sau gata de culcare. Este momentul in care si copilul se linisteste, se aseaza in pat pentru a dormi, e momentul in care intelege ca si lucrurile trebuie asezate la locul lor si asta nu i se mai pare ceva neplacut, “impotriva naturii”.
Efectele divortului asupra copiilor
In afara de tristetea si golul pe care il lasa in vietile celor ce pleaca pe drumuri diferite – separarea sau divortul pot avea un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Un fapt incurajator este ca, la nevoie, poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces. In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, sau prin simptome, si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod.
Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.
Grija pentru dinti incepe din copilarie
Chiar daca dintii de lapte au viata scurta, grija pentru sanatatea lor nu trebuie sa difere de cea acordata dintilor definitivi. Igiena dentara face parte din ABC-il educatiei.
Si nu doar pentru simplul motiv ca o dantura cariata poate aduce cu sine, chiar la varste fragede, probleme de sanatate.
Inainte de-a urma o fluorizare, ar fi bine sa afli cateva lucruri despre aceasta metoda. Ce este fluorul? Un element foarte raspindit in natura, daca ne gandim ca el poate fi gasit atit in apa de baut (acolo unde se adauga fluor in rezervele de apa), cat si in alimente si bauturi. De asemenea, in produsele destinate igienei bucale: pastele de dinti si apa de gura contin fluor.
De ce este necesar? Fluorul constituie un mijloc de prevenire activa a cariei dentare, incorporarea sa in smaltul dentar permitandu-i acestuia sa reziste atacului acid. Aproape 90% dintre adultii care in copilarie au urmat un tratament cu fluor prezinta o dantura mai putin predispusa la carii. Practic, fluorul ajuta ca dintii sa se mineralizeze. De asemenea, contribuie la intarirea punctelor vulnerabile de pe suprafata dintilor, care, in timp, ar putea duce la aparitia cariilor.
Cand se face fluorizarea? Daca are deja 2-3 ani, copilul tau trebuie sa inceapa sa ia fluor.
Bineinteles, dupa o vizita la medicul stomatolog. Numai acesta este in masura sa stabileasca dozele de fluor pe care trebuie sa le ia micutul tau. Tabletele de fluor se iau cu usurinta de catre cei mici, pentru ca au un gust placut.
Daca copilul a implinit 6 ani, nu are rost sa-i mai dai pastile pe baza de fluor. Acum e prea tirziu pentru asta. Dar nu inseamna ca nu se mai poate face nimic in privinta fluorizarii. Se pot aplica geluri sau lacuri pe baza de fluor, dar acest lucru presupune cl putin trei vizite pe saptamina la stomatolog. Fluorizarea cu gel se face de doua ori pe an. Astfel de fluorizari se fac in cadrul clinicilor stomatologice din intreaga tara. Tehnica in sine dureaza maxim 10 minute, dupa care micutul pacient poate pleca acasa. Atentie, insa! Copilul nu poate minca decat dupa minimum o jumatate de ora de la efectuarea tratamentului.
Pentru copii care au implinit virsta de 14 ani, nici fluorizarea cu tablete sau geluri nu mai are rost. Adolescentii si adultii pot utiliza, in schimb, ape de gura, paste de dinti si gume de mestecat pe baza de fluor. Cand alegi o asemenea pasta trebuie sa tii cont de cantitatea de fluor continuta: si anume maximum 0,03% fluor in cazul copiilor, maximum 15% in cazul adultilor. Actiunea acestor produse (gume de mestecat, ape de gura) nu este reala decit daca se respecta un timp de contact de cel putin 15 minute.
Nu mari cantitatea de fluor, fara sa intrebi medicul. Actiunea lui poate fi benefica si in doze foarte mici. In plus, un aport excesiv poate provoca o fluoroza (aparitia de pete gri pe smaltul dintilor). Daca, pe linga tablete, se mai ingereaza fluor si din alte surse (vezi apa pe care o bei, poate sa contina fluor), riscul aparitiei opacitatii danturii este aproape iminent.
Fluorizarea este contraindicata copiilor alergici la fluor.
Chestionar pentru depistarea dislexiei
10 jucarii pentru imbunatatirea atentiei copilului dumneavoastra
De cele mai multe ori noi ca parinti in momentul in care copilul vine pe lume tindem sa ii umplem camera de jucarii. Acestea sunt distractive pentru copil dar in cel mai scurt timp ele isi pierd farmecul si utilitatea fiind puse la prafuit intr-o cutie una cate una. Cele mai bune jucarii sunt cele care necesita punerea imaginatiei copilului la incercare. De aceea va prezint 10 jucarii care pot face parte din viata copilului timp indelungat.
1. Cuburile - cuburile par a fi de neinvins. Sunt printre cele mai simple jucarii dar imaginatia copilului este destul de limitata. Totusi blocurile ofera numeroase oportunitati de invatare si mentinerea atentiei treaza.
2. Jucarii de plus in forma oameni sau animale - acest lucru le poate ocupa mult timp. Copii se pot juca cu una sau mai multe jucarii in acelasi timp incercand sa fac o piesa de teatru facand voci diferite pentru fiecare jucarie in parte. Este foarte distractiv atat pentru copil cat si pentru tine sa te uiti.
3. Plastilina - Probabil si tu te-ai jucat cand erai copil cu plastilina. Asemanator cu blocurile deoarece imaginatia este pusa la incercare. Poate modela sau poate face figurine.
4. Vagoanele - un vagon poate fi utilizat in numeroase moduri. Copii pot folosi vagoanele pentru transportul jucariilor sau pot transforma vagoanele in tavi mobile pentru servirea la mini restaurantul construit pentru jucariile de plus.
5. Gradina - Arta este o metoda buna de a mentine atentia in miscare deoarece stimuleaza creativitatea copilului si stima de sine. Copilul va incerca sa creeze o gradina si sa o decoreze cum crede el de cuvinta.
6. Instrumente muzicale - Majoritatea copiilor iubesc muzica. In cazul in care instrumentele muzicale reale nu sunt o optiune pot folosi diferite obiecte care pot provoca diferite sunete.
7. Instrumente de gradinarit - Copii sunt dornici sa imite adulti. Un set de bucatarie, jucarie aspirator sau un set de unelte pentru gradinarit ar fi indicat. Copii vor incerca sa te ajute cu ele atunci cand tu faci treaba prin casa. Ei vor avea un sentiment de implinire.
8. Nisip - un nisip plin de jucarii ofera o groaza de oportunitati. Ei pot folosi bastoane pentru a face desene, pot construi castele de nisip sau sa faca trasee cu masini.
9. Imbracaminte - copilul va fi interesat sa imbrace jucarii dupa bunul sau plac. Isi pun creativitatea la incercare.
10. Bile - incurajeaza activitatea fizica, copilul se va juca cu ele fiind numeroase moduri de joc.
Cu toate aceste jucarii in casa, copilul tau va fi foarte fericit si de asemenea preocupat de noi activitati.
Este pregatit de gradinita? Dar tu esti?
La intrarea copilului in colectivitate, parintii trebuie mai intai sa se pregateasca psihologic: trebuie sa accepte sa isi vada copilul crescand…
Incepe gradinita sau scoala - este un moment extraordinar pentru copilul meu, este mare de acum, are propriile lui responsabilitati, va avea de-a face cu alti oameni care nu-l cunosc, nu stiu ce destept este, ce sensibil este, ce obiceiuri are. Doar eu stiu - sunt mama lui.
Cum il vor trata acolo? Cine va avea grija de el cum am eu? Ganduri legitime de mama. Dar cat de bine ii fac copilului? Nu cumva il handicapeaza? Nu cumva mesajul ascuns poate fi "eu stiu ca nu vei fi in stare sa te descurci"?. Mai bine, hai sa privim obiectiv copilul si sa vedem daca este pregatit sa fie boboc...
Achizitii pe praguri de varsta
Psihologii si medicii au reusit sa stabileasca, in urma studiilor, repere de dezvoltare si achizitii minime pe care trebuie sa le aiba copilul pana la un anumit prag de varsta. Daca micutul are sau nu dezvoltarea conforma cu etapele stabilite depinde nu doar de zestrea lui nativa, ci si (mai ales) de educatia primita. Obiectivele educationale tin seama de un minim pe care ar trebui sa il achizitioneze copilul intr-o anumita etapa de scolarizare.
■ In grupa mica
Dezvoltare fizica: 90-92 cm; medie 14 kg
Motricitate, deprinderi: Sta intr-un picior, sare de pe unul pe altul, are echilibru ortostatic, poate manca singur, incepe sa se imbrace/dezbrace singur, invata pronuntia corecta a consoanelor, invata sa compare, sa enumere, sa denumeasca.
Senzorialitate:
- Indica, la cerere, partile corpului.
- Compara doua lungimi (mai lung, mai scurt), sorteaza obiectele dupa doua marimi, desenul "omuletului" este reprezentat doar cu cap, gura, maini si picioare.
Intelect: Memoreaza doua cifre, reproduce poezii din doua strofe, recunoaste forma obiectelor prin pipait, grupeaza imaginile in raport cu doua notiuni date (animale, flori), enumera obiectele cunoscute dintr-un desen, repovesteste o scurta povestire, are un vocabular de 800-1.000 cuvinte, foloseste corect pluralul, are defecte de vorbire.
Motivatie, afectivitate, vointa: Comportamentul este dominat de trebuinte primare (hrana, somn), are reactii emotive impulsive (frica, manie), este multumit cand este laudat de cunoscuti, foloseste "eu", are simtul proprietatii, se joaca mai mult singur, poate manifesta aptitudini muzicale.
■ In grupa mijlocie
Dezvoltare fizica: 95 - 107 cm; medie 14-18 kg
Motricitate, deprinderi:
- Are mai multa rapiditate in miscari, deseneaza forme geometrice dupa model.
- Are deprinderi de igiena personala, de ordine, povesteste dupa imagini, invata sa utilizeaze diferite obiecte.
Senzorialitate: Realizeaza in desenul „omuletul“ trunchiul, membrele, imbracamintea, parul, isi reprezinta intuitiv si global spatiul si timpul, compara doua obiecte ca greutate, identifica patru pozitii spatiale, sorteaza dupa culoare.
Intelect: Memoreaza trei cifre, reproduce poezii, recunoaste elemente omise din desene incomplete, indica doua momente ale zilei, grupeaza imagini dupa trei notiuni date, are vocabular de 1.500-2.000 cuvinte, defectele de vorbire dispar deja...
Motivatie, afectivitate, vointa: Manifesta nevoia de a vorbi in grup, incepe deja sa caute recunoasterea, vrea recompensa imediata pentru orice fapta buna, nu este dispus sa astepte, ii plac jocurile de constructii, are sentimente morale (intuieste ce este bine, rau, corect sau nedrept), se joaca singur, dar si in grup, invata reguli de comportament civilizat in locuri publice.
■ In grupa mare
Dezvoltare fizica: 102-114 cm; medie 15-21 kg
Motricitate, deprinderi: Stie sa faca miscari echilibrate, sare cu usurinta intr-un picior, are deprinderi complexe de igiena (isi sterge nasul, gura, se piaptana, isi spala bine mainile), rationeaza prin analogie, utilizeaza corect numeralul si gradele de comparatie, invata semne grafice simple, manuieste foarfeca.
Senzorialitate: Se dezvolta vederea cromatica si la distanta, se dezvolta simtul tactil, gustativ si de echilibru, sorteaza trei obiecte dupa marime si forma, percepe cinci pozitii spatiale, cinci culori sau nuante.
Intelect: Reproduce poezii mai lungi, cu intonatie, evoca intamplari petrecute cu timp in urma, explica relatii complexe (de ce avem nevoie de haine), descrie serii de operatiuni, are un vocabular de 3.000 cuvinte, deosebeste realul de neobisnuit, deseneaza bine un obiect cunoscut, povesteste dupa imagini si din memorie.
Motivatie, afectivitate, vointa: Este captivat de jocul de rol, incep sa apara sentimentele intelectuale (satisfactia, mirarea), are fair-play, are reprezentari morale, accepta normele grupului, regulile de joc, se joaca singur, dar si in grup.
■ In grupa pregatitoare pentru scoala
Dezvoltare fizica: 103-120 cm; medie 16-23 kg
Motricitate, deprinderi: Are rapiditate in miscari, perfectioneaza miscarile fine ale mainii, invata sa scrie corect literele alfabetului, deseneaza dupa model, coloreaza fara a depasi conturul, coase.
Senzorialitate: Are auzul fonematic dezvoltat, recunoaste dreapta-stanga, indica si denumeste minim sapte culori si nuante, reda mai bine proportiile in desen.
Intelect: Recunoaste doua-trei litere, enumera zilele saptamanii, compara din memorie doua obiecte, recunoaste silabele omise din cuvant, stabileste asemanari si deosebiri intre obiecte (portocala-lamaie), vocabularul depaseste 3.500 cuvinte, dialogheaza fluent, inventeaza intamplari.
Motivatie, afectivitate, vointa: Efectueaza sarcini fara recompensa imediata, amana recompense, aspira la a fi cel mai bun in joc si la sarcini educationale, apar crizele de prestigiu, isi stapaneste impulsivitatea, comunica mai usor cu adultii, cunoaste reguli complexe de comportament.
■ La intrarea la scoala
Dezvoltare fizica: 116-127 cm; medie 20-26 kg
Motricitate, deprinderi: Executa miscari complexe (gimnastica, sarituri, alergari, mers pe bicicleta), perfectioneaza scrisul si tehnicile de desen cu detalii.
Senzorialitate: Executa cu usurinta miscari complexe in schema corporala (dansuri) si desfasoara actiuni independente in spatii mai largi.
Intelect: Cunoaste data, adresa, uneori, numare de telefon, recunoaste literele, cifrele pana la 20, precizeaza asemanari si deosebiri intre obiecte, opereaza cu simboluri matematice, intuieste posibilul/imposibilul, are spirit critic in gandire (indoiala fata de exagerarile din povesti).
Motivatie, afectivitate, vointa: Trebuinta de performanta si apreciere, interes pentru lectura si desen, participa cu placere la jocuri de competitie, apare motivatia scolara (dorinta de succes, teama de esec), incepe sa fie constient de calitatile sale, scade egoismul, se conformeaza normelor, regulilor, sanctioneaza greselile altora, si se supune sanctiunilor.
TIMIDITATEA SI INDRAZNEALA LA VARSTA PRESCOLARA
Primul pas al copilului spre socializare si dezvoltare armonioasa pe toate planurile (psiho-motric, mental, intelectual) este pasirea intr-o institutie de invatamant-gradinita. Acest inceput este greu atat pentru parinti, cat si pentru copii, reprezinta o noua etapa in viata familiei si in viata copilului mai cu seama. De aceea, inainte de a face acest pas, parintii trebuie sa constientizeze rolul pe care il joaca microsocietatea in viata copilului lor, dar si faptul ca, numai prin comunicare si deschidere spre nou, pot reusi sa integreze mai usor copilul in programul educational. Copilul este obisnuit sa traiasca in mediul familial, unde exista sau nu anumite reguli, venind la gradinita, lumea lui se schimba radical: va avea un alt progam de masa, de activitati instructiv-educative conceput conform nivelului de varsta, program de somn, activitati extracurriculare alaturi de copiii din grupa, activitati distractive, toate avand ca scop formarea unor deprinderi de baza, elementare pentru scoala si pentru viata mai tarziu. Acest prim pas spre gradinita este asociat de copil cu abandonul, fapt ptr care, parintii in colaborare cu educatoarele trebuie sa il linisteasca pe copil si sa le castige acestora increderea. Apropierea va duce la o buna colaborare intre parinti-copii-educatoare. Se stie ca nu toti copiii reactioneaza la fel in primele zile de gradinita, depinde de varsta, temperament, personalitate. Sunt copii care inca din prima zi nu plang la gradinita, sunt interesati de nou, de jucarii si de ceilalti copii, uitand pentru o perioada de timp de parinti si de faptul ca nu sunt langa ei. Acesti copii se integreaza usor in grupa si dau semnale educatoarei ca isi doresc sa fie lideri de grup, dar sunt si copii care sunt foarte emotivi si se retrag in coltul grupei. Cu rabdare si tact, educatoarea reuseste sa il aduca in cercul de copii folosind o jucarie de plus, o carte cu povesti sau chiar o poveste spusa de catre ea. Curiozitatea copiilor este mare si daca educatoarea are un ton adecvat, un obiect care sa straneasca interes, o mimica si gesturi pe masura, reuseste sa ii aduca si pe cei mai timizi sau speriati in cercul de copii, uitand astfel de micile probleme care ii framanta. Copiii sunt sinceri in ceea ce gandesc si in alegerile facute, apropiindu-se mai repede de acei colegi care au activitati comune, interese si jucarii preferate. Sunt foarte multi copii indrazneti care se duc de bunavoie la cei timizi sa le ofere o jucarie si sa se joace impreuna, dar sunt cazuri in care timizii ofera jucariile celorlalti tocmai pentru a fi acceptati de grup si a se integra in colectiv. La orice copil, fie ca este timid, retras sau indraznet si mereu primul, trebuie dezvoltat simtul increderii in fortele proprii si incurajat verbal, prin activitati si gesturi.
"O viata lunga nu este un privilegiu al viitoarelor generatii, ci este o probabilitate pentru toate persoanele care traiesc acum in tari dezvoltate", a aratat Kaare Christensen, de la Danish Aging Research Center, in studiul publicat in Lancet si citat de Reuters.
Cercetatorii au facut un studiu de caz privind situatia actuala din Germania si au aratat ca, pana in 2050, populatia va fi mai batrana dar si mai redusa ca numar.
Pentru ca, in timp, numarul pensionarilor va creste si angajatii nu vor mai putea suporta pensiile acestora, unele tari deja iau masuri in acest sens, una din solutii fiind cresterea varstei de pensionare. Specialistii au mai aratat in studiu ca in secolul XX s-a inregistrat o creste a nivelului de trai in tarile dezvoltate, iar durata de viata a crescut cu pana la 30 de ani. Cu toate ca nu s-au imbunatatit la fel de mult si conditiile de sanatate, totusi copiii care se nasc in aceasta perioada vor apuca sa aniverseze cel putin 75 de ani de viata. "Persoanele care au acum mai putin de 85 de ani au sanse sa traiasca mai mult si inca pot avea grija de ele", se arata in studiu.
Sursa: Intact News
Studiu: Copiii din prezent nu-şi pot lega şireturile dar ştiu să folosească un smartphone
Nu ştiu să înoate dar ştiu să navigheze pe internet, nu-şi pot lega şireturile singuri dar au aflat deja cum funcţionează un smartphone. Vorbim despre copiii de astăzi care, potrivit ultimelor studii îşi petrec mai mult timp în faţa calculatorului decât pe bicicletă.
Dacă până acum ceva vreme copilăria însemna mers pe bicicletă, fotbal în spatele blocului, înot sau sărit coarda, ei bine acum copiii cresc mai mult în faţa calculatoarelor sau cu diverse gadgeturi în mână. Atenţie, vorbim despre copii cu vârste între 2 şi 5 ani.
Un studiu recent arătă că 7 din 10 copii ştiu să se joace pe calculator şi doar 2 din 10 ştiu să înoate fără ajutor. Apoi, 73 la sută dintre cei mici lucrează frecvent cu mouse-ul, 66 la sută dintre ei au învăţat deja de unde se porneşte calculatorul iar 25 la sută ştiu să navigheze pe internet.
În plus, unul din 5 copii a aflat deja şi cum funcţioneauă tabletele sau smartphone-urile. N-ar fi un lucru rău până la urmă, asta dacă cei mici s-ar descurca şi atunci când vine vorba de sport sau de activităţile de zi cu zi.
Dar nu-i deloc aşa: 52 la sută dintre copii nu-şi cunosc adresa la care locuiesc, 67 la sută nu au învăţat încă să-şi scrie numele corect şi 89 la sută dintre ei nu ştiu cum să-şi lege singuri şireturile. Studiul a fost realizat pe baza informaţiilor furnizate de 2.200 de mame, din 11 ţări.
Copiii mari amatori de dulciuri ar putea suferi de depresie
Un sfert din totalul minorilor participanţi la cercetare prezentau simptome ale stării de anxietate, au stabilit cercetătorii americani. Deşi tuturor copiilor le plac dulciurile, cei care sunt mari amatori de aceste produse ar putea suferi de depresie şi prezintă un risc mai mare de a se confrunta cu probleme legate de consumul excesiv de alcool, potrivit unui studiu american publicat în revista Addiction.
Potrivit experţilor americani, anumiţi copii sunt în mod special atraşi de dulciuri. Aceştia sunt copiii provenind din familii în care există membri care s-au confruntat cu probleme legate de consumul excesiv de alcool sau care au prezentat simptome de depresie. Însă nu este clar, deocamdată, dacă atracţia pentru dulciuri este provocată de dezechilibre de natură chimică sau de educaţie.
Studiu: Copiii batuti devin foarte agresivi la randul lor
Copiii loviti in mod frecvent la varsta de 3 ani ajung ca la 5 ani sa fie foarte agresivi, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii de la Tulane University. Acest rezultat vine in sustinerea unui alt studiu al oamenilor de stiinta de la Duke University, care au scos la iveala faptul ca micutii "altoiti" la varsta de 1 an ajung sa aiba rezultate scazute la testele psihologice de aptitudini cognitive realizate la varsta de 3 ani. Ce sa mai vorbim despre "urmele" lasate, pentru tot restul vietii, asupra psihicului? Acestea sunt devastatoare.
Din pacate, inca mai exista multi parinti care sunt de parere ca violenta este "spre binele copilului, pentru ca il face sa realizeze ca a facut o greseala pe care nu o va mai repeta". Pentru a-i arata micutului ca a gresit, inca mai exista parinti care omit comunicarea, optand pentru calea cea mai usoara, dar distructiva pentru psihicul copilului - violenta fizica. Uita insa ca violenta naste violenta, iar rezolvarea problemelor in acest mod este mai departe decat si-ar putea imagina.
Disciplinarea copilului nu se realizeaza prin lovire sau alte forme de pedepsire corporala, oricat de mult ar fi gresit acel suflet. Academia Americana de Pediatrie considera ca este mult mai constructiva "strategia" prin care se limiteaza timpul copilului de a iesi la joaca alaturi de prieteni. Astfel, prichindelul va avea un ragaz in care poate reflecta la comportamentul si consecintele actiunilor sale. Daca la acestea se adauga o comunicare eficienta a parintilor cu micutul, cu siguranta problemele isi vor gasi o rezolvare eficienta. Potrivit studiului realizat de cei de la Tulane University, la dezvoltarea agresivitatii copilului contribuie si alti factori: lipsa de afectiune a mamei, violenta si agresiunea dintre parinti, stresul maternal si depresia, abuzul parintilor de alcool etc.
Cum il inveti sa fie ordonat
A fi ordonat nu inseamna sa ai mania ordinii. Asta inseamna ca toate lucrurile copilului trebuie puse intr-un loc anume (intr-un colt al camerei, intr-o cutie pentru jucarii sau intr-un dulap). Cand copii sunt mici au nevoie de o anumita harababura in jurul lor.
Ca sa-l inveti pe copil sa fie ordonat, nu trebuie sa-i ceri tot timpul sa-si adune lucrurile (mai ales cand se joaca) ci numai la un moment dat, de exemplu la pranz cand se face ordine in camera in care se ia masa. Atunci i se poate spune ” Hai!Ajuta-ma! Du lucrurile acestea in camera ta, pe aceasta in camera mea, aceasta pune-o in dulapul cutare etc.” Seara insa, cand in camera copilului este dezordine, este imposibil sa se puna totul la loc inainte ca el sa fie in pat sau gata de culcare. Este momentul in care si copilul se linisteste, se aseaza in pat pentru a dormi, e momentul in care intelege ca si lucrurile trebuie asezate la locul lor si asta nu i se mai pare ceva neplacut, “impotriva naturii”.
Efectele divortului asupra copiilor
In afara de tristetea si golul pe care il lasa in vietile celor ce pleaca pe drumuri diferite – separarea sau divortul pot avea un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Un fapt incurajator este ca, la nevoie, poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces. In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, sau prin simptome, si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod.
Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.
Grija pentru dinti incepe din copilarie
Chiar daca dintii de lapte au viata scurta, grija pentru sanatatea lor nu trebuie sa difere de cea acordata dintilor definitivi. Igiena dentara face parte din ABC-il educatiei.
Si nu doar pentru simplul motiv ca o dantura cariata poate aduce cu sine, chiar la varste fragede, probleme de sanatate.
Inainte de-a urma o fluorizare, ar fi bine sa afli cateva lucruri despre aceasta metoda. Ce este fluorul? Un element foarte raspindit in natura, daca ne gandim ca el poate fi gasit atit in apa de baut (acolo unde se adauga fluor in rezervele de apa), cat si in alimente si bauturi. De asemenea, in produsele destinate igienei bucale: pastele de dinti si apa de gura contin fluor.
De ce este necesar? Fluorul constituie un mijloc de prevenire activa a cariei dentare, incorporarea sa in smaltul dentar permitandu-i acestuia sa reziste atacului acid. Aproape 90% dintre adultii care in copilarie au urmat un tratament cu fluor prezinta o dantura mai putin predispusa la carii. Practic, fluorul ajuta ca dintii sa se mineralizeze. De asemenea, contribuie la intarirea punctelor vulnerabile de pe suprafata dintilor, care, in timp, ar putea duce la aparitia cariilor.
Cand se face fluorizarea? Daca are deja 2-3 ani, copilul tau trebuie sa inceapa sa ia fluor.
Bineinteles, dupa o vizita la medicul stomatolog. Numai acesta este in masura sa stabileasca dozele de fluor pe care trebuie sa le ia micutul tau. Tabletele de fluor se iau cu usurinta de catre cei mici, pentru ca au un gust placut.
Daca copilul a implinit 6 ani, nu are rost sa-i mai dai pastile pe baza de fluor. Acum e prea tirziu pentru asta. Dar nu inseamna ca nu se mai poate face nimic in privinta fluorizarii. Se pot aplica geluri sau lacuri pe baza de fluor, dar acest lucru presupune cl putin trei vizite pe saptamina la stomatolog. Fluorizarea cu gel se face de doua ori pe an. Astfel de fluorizari se fac in cadrul clinicilor stomatologice din intreaga tara. Tehnica in sine dureaza maxim 10 minute, dupa care micutul pacient poate pleca acasa. Atentie, insa! Copilul nu poate minca decat dupa minimum o jumatate de ora de la efectuarea tratamentului.
Pentru copii care au implinit virsta de 14 ani, nici fluorizarea cu tablete sau geluri nu mai are rost. Adolescentii si adultii pot utiliza, in schimb, ape de gura, paste de dinti si gume de mestecat pe baza de fluor. Cand alegi o asemenea pasta trebuie sa tii cont de cantitatea de fluor continuta: si anume maximum 0,03% fluor in cazul copiilor, maximum 15% in cazul adultilor. Actiunea acestor produse (gume de mestecat, ape de gura) nu este reala decit daca se respecta un timp de contact de cel putin 15 minute.
Nu mari cantitatea de fluor, fara sa intrebi medicul. Actiunea lui poate fi benefica si in doze foarte mici. In plus, un aport excesiv poate provoca o fluoroza (aparitia de pete gri pe smaltul dintilor). Daca, pe linga tablete, se mai ingereaza fluor si din alte surse (vezi apa pe care o bei, poate sa contina fluor), riscul aparitiei opacitatii danturii este aproape iminent.
Fluorizarea este contraindicata copiilor alergici la fluor.
Chestionar pentru depistarea dislexiei
10 jucarii pentru imbunatatirea atentiei copilului dumneavoastra
De cele mai multe ori noi ca parinti in momentul in care copilul vine pe lume tindem sa ii umplem camera de jucarii. Acestea sunt distractive pentru copil dar in cel mai scurt timp ele isi pierd farmecul si utilitatea fiind puse la prafuit intr-o cutie una cate una. Cele mai bune jucarii sunt cele care necesita punerea imaginatiei copilului la incercare. De aceea va prezint 10 jucarii care pot face parte din viata copilului timp indelungat.
1. Cuburile - cuburile par a fi de neinvins. Sunt printre cele mai simple jucarii dar imaginatia copilului este destul de limitata. Totusi blocurile ofera numeroase oportunitati de invatare si mentinerea atentiei treaza.
2. Jucarii de plus in forma oameni sau animale - acest lucru le poate ocupa mult timp. Copii se pot juca cu una sau mai multe jucarii in acelasi timp incercand sa fac o piesa de teatru facand voci diferite pentru fiecare jucarie in parte. Este foarte distractiv atat pentru copil cat si pentru tine sa te uiti.
3. Plastilina - Probabil si tu te-ai jucat cand erai copil cu plastilina. Asemanator cu blocurile deoarece imaginatia este pusa la incercare. Poate modela sau poate face figurine.
4. Vagoanele - un vagon poate fi utilizat in numeroase moduri. Copii pot folosi vagoanele pentru transportul jucariilor sau pot transforma vagoanele in tavi mobile pentru servirea la mini restaurantul construit pentru jucariile de plus.
5. Gradina - Arta este o metoda buna de a mentine atentia in miscare deoarece stimuleaza creativitatea copilului si stima de sine. Copilul va incerca sa creeze o gradina si sa o decoreze cum crede el de cuvinta.
6. Instrumente muzicale - Majoritatea copiilor iubesc muzica. In cazul in care instrumentele muzicale reale nu sunt o optiune pot folosi diferite obiecte care pot provoca diferite sunete.
7. Instrumente de gradinarit - Copii sunt dornici sa imite adulti. Un set de bucatarie, jucarie aspirator sau un set de unelte pentru gradinarit ar fi indicat. Copii vor incerca sa te ajute cu ele atunci cand tu faci treaba prin casa. Ei vor avea un sentiment de implinire.
8. Nisip - un nisip plin de jucarii ofera o groaza de oportunitati. Ei pot folosi bastoane pentru a face desene, pot construi castele de nisip sau sa faca trasee cu masini.
9. Imbracaminte - copilul va fi interesat sa imbrace jucarii dupa bunul sau plac. Isi pun creativitatea la incercare.
10. Bile - incurajeaza activitatea fizica, copilul se va juca cu ele fiind numeroase moduri de joc.
Cu toate aceste jucarii in casa, copilul tau va fi foarte fericit si de asemenea preocupat de noi activitati.
Este pregatit de gradinita? Dar tu esti?
La intrarea copilului in colectivitate, parintii trebuie mai intai sa se pregateasca psihologic: trebuie sa accepte sa isi vada copilul crescand…
Incepe gradinita sau scoala - este un moment extraordinar pentru copilul meu, este mare de acum, are propriile lui responsabilitati, va avea de-a face cu alti oameni care nu-l cunosc, nu stiu ce destept este, ce sensibil este, ce obiceiuri are. Doar eu stiu - sunt mama lui.
Cum il vor trata acolo? Cine va avea grija de el cum am eu? Ganduri legitime de mama. Dar cat de bine ii fac copilului? Nu cumva il handicapeaza? Nu cumva mesajul ascuns poate fi "eu stiu ca nu vei fi in stare sa te descurci"?. Mai bine, hai sa privim obiectiv copilul si sa vedem daca este pregatit sa fie boboc...
Achizitii pe praguri de varsta
Psihologii si medicii au reusit sa stabileasca, in urma studiilor, repere de dezvoltare si achizitii minime pe care trebuie sa le aiba copilul pana la un anumit prag de varsta. Daca micutul are sau nu dezvoltarea conforma cu etapele stabilite depinde nu doar de zestrea lui nativa, ci si (mai ales) de educatia primita. Obiectivele educationale tin seama de un minim pe care ar trebui sa il achizitioneze copilul intr-o anumita etapa de scolarizare.
■ In grupa mica
Dezvoltare fizica: 90-92 cm; medie 14 kg
Motricitate, deprinderi: Sta intr-un picior, sare de pe unul pe altul, are echilibru ortostatic, poate manca singur, incepe sa se imbrace/dezbrace singur, invata pronuntia corecta a consoanelor, invata sa compare, sa enumere, sa denumeasca.
Senzorialitate:
- Indica, la cerere, partile corpului.
- Compara doua lungimi (mai lung, mai scurt), sorteaza obiectele dupa doua marimi, desenul "omuletului" este reprezentat doar cu cap, gura, maini si picioare.
Intelect: Memoreaza doua cifre, reproduce poezii din doua strofe, recunoaste forma obiectelor prin pipait, grupeaza imaginile in raport cu doua notiuni date (animale, flori), enumera obiectele cunoscute dintr-un desen, repovesteste o scurta povestire, are un vocabular de 800-1.000 cuvinte, foloseste corect pluralul, are defecte de vorbire.
Motivatie, afectivitate, vointa: Comportamentul este dominat de trebuinte primare (hrana, somn), are reactii emotive impulsive (frica, manie), este multumit cand este laudat de cunoscuti, foloseste "eu", are simtul proprietatii, se joaca mai mult singur, poate manifesta aptitudini muzicale.
■ In grupa mijlocie
Dezvoltare fizica: 95 - 107 cm; medie 14-18 kg
Motricitate, deprinderi:
- Are mai multa rapiditate in miscari, deseneaza forme geometrice dupa model.
- Are deprinderi de igiena personala, de ordine, povesteste dupa imagini, invata sa utilizeaze diferite obiecte.
Senzorialitate: Realizeaza in desenul „omuletul“ trunchiul, membrele, imbracamintea, parul, isi reprezinta intuitiv si global spatiul si timpul, compara doua obiecte ca greutate, identifica patru pozitii spatiale, sorteaza dupa culoare.
Intelect: Memoreaza trei cifre, reproduce poezii, recunoaste elemente omise din desene incomplete, indica doua momente ale zilei, grupeaza imagini dupa trei notiuni date, are vocabular de 1.500-2.000 cuvinte, defectele de vorbire dispar deja...
Motivatie, afectivitate, vointa: Manifesta nevoia de a vorbi in grup, incepe deja sa caute recunoasterea, vrea recompensa imediata pentru orice fapta buna, nu este dispus sa astepte, ii plac jocurile de constructii, are sentimente morale (intuieste ce este bine, rau, corect sau nedrept), se joaca singur, dar si in grup, invata reguli de comportament civilizat in locuri publice.
■ In grupa mare
Dezvoltare fizica: 102-114 cm; medie 15-21 kg
Motricitate, deprinderi: Stie sa faca miscari echilibrate, sare cu usurinta intr-un picior, are deprinderi complexe de igiena (isi sterge nasul, gura, se piaptana, isi spala bine mainile), rationeaza prin analogie, utilizeaza corect numeralul si gradele de comparatie, invata semne grafice simple, manuieste foarfeca.
Senzorialitate: Se dezvolta vederea cromatica si la distanta, se dezvolta simtul tactil, gustativ si de echilibru, sorteaza trei obiecte dupa marime si forma, percepe cinci pozitii spatiale, cinci culori sau nuante.
Intelect: Reproduce poezii mai lungi, cu intonatie, evoca intamplari petrecute cu timp in urma, explica relatii complexe (de ce avem nevoie de haine), descrie serii de operatiuni, are un vocabular de 3.000 cuvinte, deosebeste realul de neobisnuit, deseneaza bine un obiect cunoscut, povesteste dupa imagini si din memorie.
Motivatie, afectivitate, vointa: Este captivat de jocul de rol, incep sa apara sentimentele intelectuale (satisfactia, mirarea), are fair-play, are reprezentari morale, accepta normele grupului, regulile de joc, se joaca singur, dar si in grup.
■ In grupa pregatitoare pentru scoala
Dezvoltare fizica: 103-120 cm; medie 16-23 kg
Motricitate, deprinderi: Are rapiditate in miscari, perfectioneaza miscarile fine ale mainii, invata sa scrie corect literele alfabetului, deseneaza dupa model, coloreaza fara a depasi conturul, coase.
Senzorialitate: Are auzul fonematic dezvoltat, recunoaste dreapta-stanga, indica si denumeste minim sapte culori si nuante, reda mai bine proportiile in desen.
Intelect: Recunoaste doua-trei litere, enumera zilele saptamanii, compara din memorie doua obiecte, recunoaste silabele omise din cuvant, stabileste asemanari si deosebiri intre obiecte (portocala-lamaie), vocabularul depaseste 3.500 cuvinte, dialogheaza fluent, inventeaza intamplari.
Motivatie, afectivitate, vointa: Efectueaza sarcini fara recompensa imediata, amana recompense, aspira la a fi cel mai bun in joc si la sarcini educationale, apar crizele de prestigiu, isi stapaneste impulsivitatea, comunica mai usor cu adultii, cunoaste reguli complexe de comportament.
■ La intrarea la scoala
Dezvoltare fizica: 116-127 cm; medie 20-26 kg
Motricitate, deprinderi: Executa miscari complexe (gimnastica, sarituri, alergari, mers pe bicicleta), perfectioneaza scrisul si tehnicile de desen cu detalii.
Senzorialitate: Executa cu usurinta miscari complexe in schema corporala (dansuri) si desfasoara actiuni independente in spatii mai largi.
Intelect: Cunoaste data, adresa, uneori, numare de telefon, recunoaste literele, cifrele pana la 20, precizeaza asemanari si deosebiri intre obiecte, opereaza cu simboluri matematice, intuieste posibilul/imposibilul, are spirit critic in gandire (indoiala fata de exagerarile din povesti).
Motivatie, afectivitate, vointa: Trebuinta de performanta si apreciere, interes pentru lectura si desen, participa cu placere la jocuri de competitie, apare motivatia scolara (dorinta de succes, teama de esec), incepe sa fie constient de calitatile sale, scade egoismul, se conformeaza normelor, regulilor, sanctioneaza greselile altora, si se supune sanctiunilor.
TIMIDITATEA SI INDRAZNEALA LA VARSTA PRESCOLARA
Primul pas al copilului spre socializare si dezvoltare armonioasa pe toate planurile (psiho-motric, mental, intelectual) este pasirea intr-o institutie de invatamant-gradinita. Acest inceput este greu atat pentru parinti, cat si pentru copii, reprezinta o noua etapa in viata familiei si in viata copilului mai cu seama. De aceea, inainte de a face acest pas, parintii trebuie sa constientizeze rolul pe care il joaca microsocietatea in viata copilului lor, dar si faptul ca, numai prin comunicare si deschidere spre nou, pot reusi sa integreze mai usor copilul in programul educational. Copilul este obisnuit sa traiasca in mediul familial, unde exista sau nu anumite reguli, venind la gradinita, lumea lui se schimba radical: va avea un alt progam de masa, de activitati instructiv-educative conceput conform nivelului de varsta, program de somn, activitati extracurriculare alaturi de copiii din grupa, activitati distractive, toate avand ca scop formarea unor deprinderi de baza, elementare pentru scoala si pentru viata mai tarziu. Acest prim pas spre gradinita este asociat de copil cu abandonul, fapt ptr care, parintii in colaborare cu educatoarele trebuie sa il linisteasca pe copil si sa le castige acestora increderea. Apropierea va duce la o buna colaborare intre parinti-copii-educatoare. Se stie ca nu toti copiii reactioneaza la fel in primele zile de gradinita, depinde de varsta, temperament, personalitate. Sunt copii care inca din prima zi nu plang la gradinita, sunt interesati de nou, de jucarii si de ceilalti copii, uitand pentru o perioada de timp de parinti si de faptul ca nu sunt langa ei. Acesti copii se integreaza usor in grupa si dau semnale educatoarei ca isi doresc sa fie lideri de grup, dar sunt si copii care sunt foarte emotivi si se retrag in coltul grupei. Cu rabdare si tact, educatoarea reuseste sa il aduca in cercul de copii folosind o jucarie de plus, o carte cu povesti sau chiar o poveste spusa de catre ea. Curiozitatea copiilor este mare si daca educatoarea are un ton adecvat, un obiect care sa straneasca interes, o mimica si gesturi pe masura, reuseste sa ii aduca si pe cei mai timizi sau speriati in cercul de copii, uitand astfel de micile probleme care ii framanta. Copiii sunt sinceri in ceea ce gandesc si in alegerile facute, apropiindu-se mai repede de acei colegi care au activitati comune, interese si jucarii preferate. Sunt foarte multi copii indrazneti care se duc de bunavoie la cei timizi sa le ofere o jucarie si sa se joace impreuna, dar sunt cazuri in care timizii ofera jucariile celorlalti tocmai pentru a fi acceptati de grup si a se integra in colectiv. La orice copil, fie ca este timid, retras sau indraznet si mereu primul, trebuie dezvoltat simtul increderii in fortele proprii si incurajat verbal, prin activitati si gesturi.
Terapia logopedica
Terapia logopedica este o forma de tratament si are ca scop corectarea tulburarilor de limbaj. Limbajul verbal este o componenta a personalitatii umane, care realizeaza o parte din functia de comunicare. Vorbirea apare in urma unui proces de invatare, pe baza caruia se structureaza intreaga experiente de viata, se dobandesc cunostintele necesare dezvoltarii.
In dezvoltarea limbajului este foarte important mediul de dezvoltare al copilului, implicarea adultilor in stimularea vorbirii sale, capacitatile intelectuale ale copilului, aparatele vorbirii sa aiba o dezvoltare normala, pentru ca limbajul sa fie insusit corect. Un rol deosebit il are procesul educativ, influenta directa a mediului si a modelelor. Uneori se intampla ca unul dintre acesti factori sa lipseasca sau sa fie insuficienti, ceea ce inseamna instalarea tulburarilor de limbaj.
Ce sunt tulburarile de limbaj? Toate tipurile de deficiente de intelegere si exprimare orala, mimica, scriere , citire si articulare sunt incluse in aceasta categorie, a tulburarilor de limbaj. Orice abatere de la limbajul normal, fie ca este vorba despre dereglare, reproducere sau percepere face parte din tulburarile de limbaj.
De ce apar aceste tulburari? Cauzele aparitiei deficientelor de limbaj pot surveni in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului (sarcina toxica, boli infectioase ale gravidei, traume mecanice ,cazaturi, lovituri care lezeaza fizic fatul, traume psihice suferite de mama, intoxicatii, infectii), in timpul nasterii (nasterile dificile care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central al fatului, asfixieri, care provoaca hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, infectii ale mamei) sau in perioada post-natala.
In perioada post natala, pot interveni mai multe tipuri de cauze:
- de tip organic: encefalite, infectii si intoxicatii cu substante chimice, boli infectioase, contagioase sau virotice, survenite in special in primul an de viata, traume mecanice, lovituri, leziuni.
- de tip psiho-neurologic: tulburari de memorie si atentie, deficiente mintale, tulburari la nivelul reprezentarilor optice si acustice.
- de tip functional (afecteaza componente ale pronuntiei): articulatie, fonatie, expiratie (insuficiente ale auzului fonematic-copilul nu percepe corect sunetul, si are dificultati in redarea lui).
- de tip psiho-social, un set de cauze cu rol important in dezvoltarea limbajului, care vizeaza atmosfera in care se dezvolta copilul. O atmosfera placuta in familie, un mediu stimulant, in care copilului i se vorbeste, favorizeaza dezvoltarea psihica armonioasa a copilului, care include si sanatatea dezvoltarii limbajului in conditiile in care celelalte cauze sunt eliminate. In caz contrar, in conditiile in care copilul traieste intr-o atmosfera anxiogena, marcata de certuri, violente si neantelegeri intre parinti, dezvoltarea psihica este ingreunata si pot aparea disfunctii in achizitia limbajului pe fondul anxietatii si inhibitiei traite de copil.
Sunt situatii in care parintii sau persoanele care se ocupa de educatie, incurajeaza vorbirea defectuoasa a copilului pentru propriul amuzament.
Este indicat sa i se vorbeasca copilului intr-un mod cat ma corect de la varste fragede, sa fie evitate starile de suprasolicitare, sa fie evitata expunerea acestuia la situatii conflictuale, stresante, sa fie stimulat prin lectura si dialoguri.
Diagnosticarea: Trebuie tinut cont de varsta copilului pentru diagnosticarea si recunoasterea tulburarilor de limbaj. Pana la varsta de 4 ani, este normala pronuntarea gresita a unor sunete, sau intelegerea insuficienta a unor cuvinte. Dupa aceasta varsta, insa, copilul trebuie monitorizat atent si corectate logopedic eventualele deformari de limbaj care se mentin si prezinta tendinta de a se agrava odata cu trecerea timpului.
Tulburari ale pronuntiei:
Dislalia - incapacitatea de a pronunta corect o silaba, un sunet sau un cuvant.
Rinolalia - vorbirea nazala.
Dizartria - vorbire confuza
Disfonica si disritmica - cu rezonanta nazala, caracterizata prin monotonie si pronuntare neclara.
Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii: Balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, etc.
Tulburari ale limbajului scris-citit: Agrafia, alexia, disgrafia, dyslexia.
Tulburari polimorfe de limbaj: Afazia si alalia.
Tulburari de dezvoltare a limbajului: Mutismul psihogen si retardul sau intarzierea in dezvoltarea vorbirii.
Tulburari ale limbajului bazate pe disfunctii psihice: Dislogii, ecolalii, jargonofazii.
Importanta si rolul terapiei logopedice: Terapia logopedica dispune de o vasta paleta de procedee si metode de corectare a deficientelor de limbaj, unele de ordin general, altele specifice fiecarui tip de tulburare. Ca in orice forma de terapie, primul pas este evaluarea copilului de catre un logoped, stabilirea diagnosticului si alcatuirea planului de interventie. Deosebit de importanta si in acest domeniu este construirea relatiei terapeutice, care trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca, cooperare si implicare. Un rol important il au de asemenea parintii, care primesc teme intre sedintele de logopedie, si care lucreaza acasa cu copilul, in mod responsabil si sustinut, ceea ce s-a lucrat in cabinet.
Metode si procedee de ordin general:
- educarea auzului fonematic, a capacitatii de identificare si diferentiere a sunetelor.
- educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir, la copiii cu tulburari de vorbire musculatura necesara actului respirator fiind insuficient dezvoltata.
- consilierea si psihoterapia: sunt cazuri in care la baza tulburarii de limbaj poate sta o trauma mai veche, sau un anumit eveniment care a perturbat dezvoltarea personalitatii copilului si a generat acest simptom. Prin intermediul psihoterapiei, individuale si de grup, se poate descoperi si elimina cauza de ordin psihic a tulburarii, creandu-se conditii favorabile pentru desfasurarea terapiei logopedice.
Metodele si procedeele specifice logopedice sunt adaptate in functie de specificul fiecarei tulburari in parte.
In terapia dislaliei, sunt respectati o serie de pasi, cum ar fi:
1. Formarea sunetului din nou, care nu se bazeaza pe corectarea sunetului gresit, ci pe integrarea noului sunet;
2. Sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat;
3. Formarea controlului auditiv asupra pronuntiei;
4. Consolidare si evitarea efortului neuron-muscular-miscarile articulatorii obtinute trebuie sa fie cat mai naturale, sa nu solicite foarte mult copilul si sa nu constituie un efort.
Exercitiile logopedice sunt foarte obositoare pentru copil. Din acest motiv durata lor va fi redusa la 2-3 minute, si vor alterna cu alte tipuri de exercitii (desen, scriere, de memorie). Durata terapiei poate varia, in functie de gravitatea deficientei, coeficientul de inteligenta al copilului, varsta, gradul de implicare a familiei, de la cateva saptamani, la cativa ani.
In unele cazuri este necesara si includerea parintilor intr-un program de consiliere, in vederea constientizarii rolului pe care il au in cadrul acestui proces. In orice caz, parintii vor participa la intalniri regulate cu logopedul pentru a analiza modul in care au lucrat cu copilul si a li se prezenta sarcinile pe care le vor avea in continuare. De asemenea, un factor important il constituie varsta copilului- cu cat terapia este inceputa la o varsta mai frageda, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.
In dezvoltarea limbajului este foarte important mediul de dezvoltare al copilului, implicarea adultilor in stimularea vorbirii sale, capacitatile intelectuale ale copilului, aparatele vorbirii sa aiba o dezvoltare normala, pentru ca limbajul sa fie insusit corect. Un rol deosebit il are procesul educativ, influenta directa a mediului si a modelelor. Uneori se intampla ca unul dintre acesti factori sa lipseasca sau sa fie insuficienti, ceea ce inseamna instalarea tulburarilor de limbaj.
Ce sunt tulburarile de limbaj? Toate tipurile de deficiente de intelegere si exprimare orala, mimica, scriere , citire si articulare sunt incluse in aceasta categorie, a tulburarilor de limbaj. Orice abatere de la limbajul normal, fie ca este vorba despre dereglare, reproducere sau percepere face parte din tulburarile de limbaj.
De ce apar aceste tulburari? Cauzele aparitiei deficientelor de limbaj pot surveni in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului (sarcina toxica, boli infectioase ale gravidei, traume mecanice ,cazaturi, lovituri care lezeaza fizic fatul, traume psihice suferite de mama, intoxicatii, infectii), in timpul nasterii (nasterile dificile care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central al fatului, asfixieri, care provoaca hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, infectii ale mamei) sau in perioada post-natala.
In perioada post natala, pot interveni mai multe tipuri de cauze:
- de tip organic: encefalite, infectii si intoxicatii cu substante chimice, boli infectioase, contagioase sau virotice, survenite in special in primul an de viata, traume mecanice, lovituri, leziuni.
- de tip psiho-neurologic: tulburari de memorie si atentie, deficiente mintale, tulburari la nivelul reprezentarilor optice si acustice.
- de tip functional (afecteaza componente ale pronuntiei): articulatie, fonatie, expiratie (insuficiente ale auzului fonematic-copilul nu percepe corect sunetul, si are dificultati in redarea lui).
- de tip psiho-social, un set de cauze cu rol important in dezvoltarea limbajului, care vizeaza atmosfera in care se dezvolta copilul. O atmosfera placuta in familie, un mediu stimulant, in care copilului i se vorbeste, favorizeaza dezvoltarea psihica armonioasa a copilului, care include si sanatatea dezvoltarii limbajului in conditiile in care celelalte cauze sunt eliminate. In caz contrar, in conditiile in care copilul traieste intr-o atmosfera anxiogena, marcata de certuri, violente si neantelegeri intre parinti, dezvoltarea psihica este ingreunata si pot aparea disfunctii in achizitia limbajului pe fondul anxietatii si inhibitiei traite de copil.
Sunt situatii in care parintii sau persoanele care se ocupa de educatie, incurajeaza vorbirea defectuoasa a copilului pentru propriul amuzament.
Este indicat sa i se vorbeasca copilului intr-un mod cat ma corect de la varste fragede, sa fie evitate starile de suprasolicitare, sa fie evitata expunerea acestuia la situatii conflictuale, stresante, sa fie stimulat prin lectura si dialoguri.
Diagnosticarea: Trebuie tinut cont de varsta copilului pentru diagnosticarea si recunoasterea tulburarilor de limbaj. Pana la varsta de 4 ani, este normala pronuntarea gresita a unor sunete, sau intelegerea insuficienta a unor cuvinte. Dupa aceasta varsta, insa, copilul trebuie monitorizat atent si corectate logopedic eventualele deformari de limbaj care se mentin si prezinta tendinta de a se agrava odata cu trecerea timpului.
Tulburari ale pronuntiei:
Dislalia - incapacitatea de a pronunta corect o silaba, un sunet sau un cuvant.
Rinolalia - vorbirea nazala.
Dizartria - vorbire confuza
Disfonica si disritmica - cu rezonanta nazala, caracterizata prin monotonie si pronuntare neclara.
Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii: Balbaiala, logonevroza, tahilalia, bradilalia, aftongia, etc.
Tulburari ale limbajului scris-citit: Agrafia, alexia, disgrafia, dyslexia.
Tulburari polimorfe de limbaj: Afazia si alalia.
Tulburari de dezvoltare a limbajului: Mutismul psihogen si retardul sau intarzierea in dezvoltarea vorbirii.
Tulburari ale limbajului bazate pe disfunctii psihice: Dislogii, ecolalii, jargonofazii.
Importanta si rolul terapiei logopedice: Terapia logopedica dispune de o vasta paleta de procedee si metode de corectare a deficientelor de limbaj, unele de ordin general, altele specifice fiecarui tip de tulburare. Ca in orice forma de terapie, primul pas este evaluarea copilului de catre un logoped, stabilirea diagnosticului si alcatuirea planului de interventie. Deosebit de importanta si in acest domeniu este construirea relatiei terapeutice, care trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca, cooperare si implicare. Un rol important il au de asemenea parintii, care primesc teme intre sedintele de logopedie, si care lucreaza acasa cu copilul, in mod responsabil si sustinut, ceea ce s-a lucrat in cabinet.
Metode si procedee de ordin general:
- educarea auzului fonematic, a capacitatii de identificare si diferentiere a sunetelor.
- educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir, la copiii cu tulburari de vorbire musculatura necesara actului respirator fiind insuficient dezvoltata.
- consilierea si psihoterapia: sunt cazuri in care la baza tulburarii de limbaj poate sta o trauma mai veche, sau un anumit eveniment care a perturbat dezvoltarea personalitatii copilului si a generat acest simptom. Prin intermediul psihoterapiei, individuale si de grup, se poate descoperi si elimina cauza de ordin psihic a tulburarii, creandu-se conditii favorabile pentru desfasurarea terapiei logopedice.
Metodele si procedeele specifice logopedice sunt adaptate in functie de specificul fiecarei tulburari in parte.
In terapia dislaliei, sunt respectati o serie de pasi, cum ar fi:
1. Formarea sunetului din nou, care nu se bazeaza pe corectarea sunetului gresit, ci pe integrarea noului sunet;
2. Sunetul nou este derivat dintr-un alt sunet corect articulat;
3. Formarea controlului auditiv asupra pronuntiei;
4. Consolidare si evitarea efortului neuron-muscular-miscarile articulatorii obtinute trebuie sa fie cat mai naturale, sa nu solicite foarte mult copilul si sa nu constituie un efort.
Exercitiile logopedice sunt foarte obositoare pentru copil. Din acest motiv durata lor va fi redusa la 2-3 minute, si vor alterna cu alte tipuri de exercitii (desen, scriere, de memorie). Durata terapiei poate varia, in functie de gravitatea deficientei, coeficientul de inteligenta al copilului, varsta, gradul de implicare a familiei, de la cateva saptamani, la cativa ani.
In unele cazuri este necesara si includerea parintilor intr-un program de consiliere, in vederea constientizarii rolului pe care il au in cadrul acestui proces. In orice caz, parintii vor participa la intalniri regulate cu logopedul pentru a analiza modul in care au lucrat cu copilul si a li se prezenta sarcinile pe care le vor avea in continuare. De asemenea, un factor important il constituie varsta copilului- cu cat terapia este inceputa la o varsta mai frageda, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.
vineri, 4 martie 2011
BANCA DE DRAGOSTE…
Va invit sa facem un exercitiu de imaginatie in care sa creionam relatia de cuplu pe care o traiti in prezent sub forma unui depozit emotional.
Fiecare placere, emotie constructiva ar corespunde actiunii de alimentare a depozitului dvs. emotional, in timp ce conflictele, lipsa solutiilor la problemele curente, blocajele din cuplu ar corespunde actiunii de retragere.
Privind in ansamblu putem emite ipoteza ca in perioada de seductie majoritatea cuplurilor alimenteaza depozitul emotional intrucat cei doi parteneri sunt centrati pe satisfacerea nevoilor celuilalt.
Pecetluirea cuplului in forma de relationare casatorie determina un relas din partea partenerilor, apare perceptia eronata ca depozitul emotional este suficient de solid si astfel cei doi parteneri aleg constient sa se hraneasca doar din economii. Actiunile de retargere sunt dovezi constante ale acestei “odihne emotionale” intarita prin investitia actului de casatorie drept garantant al stabilitatii cuplului.
Cele mai multe cupluri se trezesc in momentul in care banca – constiinta individuala - emite mesaje de genul “nemultumiri interioare vis-a-vis de calitatea relatiei de cuplu”, “sentiment de instrainare fata de partener/a”, “sentimente de singuratate in doi”.
Banca de dragoste sau banca investitiei noastre afective in relatia de cuplu se bazeaza pe urmatoarele principii:
o Intelegerea realitatii cuplului;
o Constientizarea nevoilor personale si ale partenerului/partenerei si mai ales integrarea in relatia de cuplu;
o Proiectarea cuplului, identificarea etapelor de dezvoltare, consolidare si functionare;
Fiecare dintre noi isi creioneaza realitatea exterioara plecand de la realitatea interioara. Astfel ca, de multe ori, suntem tentati sa generalizam emotii, atitudini, ganduri ca apartinand tuturor, desi nimic din ceea ce ne inconjoara nu valideaza acest lucru. “Contaminarea” realitatii exterioare este un proces zilnic in relatia de cuplu mai ales in faza de seductie. Din acest motiv multe cupluri raman doar in faza de seductie, nu evolueaza pentru ca realitatea lor se bazeaza doar pe proiectii senzoriale si perceptive.
Intelegand ca relatia de cuplu implica doi parteneri, doua realitati de a privi lucrurile, ne asumam constient diversitatea. Astfel ca, plecand de la doua realitati, treptat putem creiona o realitate a cuplului, impartasita de ambii parteneri, negociata de acestia si mai ales flexibila si adaptabila realitatii exterioare cuplului, realitate ce dinamizeaza cuplul.
Fiecare cuplu se bazeaza pe tranzactii zilnice, tranzactii potentate de nevoile fiecarui partener. Constientizand nevoile personale si ale partenerei/partenerului nostru putem armoniza cuplul si mai ales adapta. Intelegand ca femeile sunt centrate in relatia de cuplu pe nevoi relationale si ca barbatii sunt centrati in relatia de cuplu pe nevoi actionale putem echilibra cele doua forte opuse si complementare ce stau la baza oricarui cuplu: dorinta de fuziune (relatie si comunicare – tipic feminina) si dorinta de autonomie (liberate de actiune – tipic masculina).
Cuplurile fericite sunt formate din parteneri autonomi. Cuplurile nefericite sunt formate din parteneri fuzionali, fuziunea implicand ca cel putin un partener sa fie dependent si altul contra-dependent.
Asemeni oricarei echipe si cuplul trece prin etape de crestere si stagnare, etape importante in viata lui (bineinteles tranzactiile si procesele sunt mult mai sensibile). Modalitatea in care este depasita si mai ales asumata fiecare etapa coreleaza cu stabilitatea cuplului:
o Etapa de seductie: partenerii nu sunt siguri de relatia din care fac parte; apare tendinta de a ne prezenta intr-o sumedenie de calitati (de la aspectul vestimentar la modul in care ne formulam opiniile);
o Lupta pentru putere: manifestarile inconstiente ale rolurilor dominante sunt la ele acasa; partenerii incep sa vizualizeze persoana reala din fata lor…diferentele uneori sunt surse de conflict; modalitatea in care este negociata aceasta etapa determina trecerea la etape superioare (angajament si deschiderea fata de celalalt); numeroase cupluri raman in aceasta faza si recurg la separare datorita imposibilitatii de a renunta rolul dominant;
oAngajamentul: se bazeaza pe o cunoastere reala si acceptarea neconditionata a celuilalt; realitatea cuplului se bazeaza pe valori comune;
oDeschiderea catre celalalt: este etapa la care ajung cuplurile dupa ani buni de existenta; in ciuda greutatilor vietii in doi, reusita este posibila atat timp cat cuplul este investit asemeni un PROIECT EXISTENTIAL;
Prin urmare BANCA DE DRAGOSTE poate fi profitabila doar daca ati investit cuplul dvs. drept PROIECT EXISTENTIAL, proiect ce implica timp, energie si mai ales alimentare permanenta. Investind zilnic, rational si emotional in BANCA DE DRAGOSTE veti realiza cel mai profitabil PROIECT DE VIATA. Poate pe termen scurt, relatiile senzoriale, bazate pe pasiune si conditionari de tipul “aici si acum” animeaza instinctivitatea si nevoile noastre fundamentale, pe termen mediu si lung pierderile sunt semnificative…veti pierde timp (din propriul timp existential care este ireversibil) si energie (pe care o puteati canaliza in alte proiecte benefice).
Dar pentru a creiona un astfel de PROIECT trebuie sa fim pregatiti sa il proiectam, gestionam si mai ales asumam.
Propuneti, ca incepand de astazi, sa iti faci un depozit la BANCA DE DRAGOSTE... Iar daca simti ca el/ea este cel/cea careia/caruia vrei sa ii dedici timpul tau fizic din aceasta existenta implica-l in calitate de codebitor…daca nu intoarce foaia…nu te mai pierde in conflicte inutile sau situatii care nu te fac fericit/a… Esti stapanul propriei tale existente nu sclavul propriilor temeri…prin urmare ALEGE SANATOS PENTRU TINE!
Eu....cu mine
Interesata de domenii precum psihologia muncii si organizationala, psihologia clinica, psihodiagnostic, psihologia clinica aplicata in mediul organizational, consiliere psihologica si psihoterapie. Am urmat stagii de formare in psihoterapie integrativa.
Am invatat de-a lungul experientelor traite ca psiholgia este o meserie pe viata, un destin profesional pe care trebuie sa ti-l asumi si la care contribui in fiecare zi, prin fiecare om pe care il cunosti.In ultimii ani am invatat sa ma descopar, sa calatoresc spre mine si potentialul meu. Simt ca mai am atat de multe de oferit vietii…dar de la aceasta varsta totul va fi pe un palier superior, palier in care recunostinta pentru ceea ce am e la ea acasa, iubirea neconditionata pentru oameni e valoarea promovata in realatiile interpersonale.
Am invatat de-a lungul experientelor traite ca psiholgia este o meserie pe viata, un destin profesional pe care trebuie sa ti-l asumi si la care contribui in fiecare zi, prin fiecare om pe care il cunosti.In ultimii ani am invatat sa ma descopar, sa calatoresc spre mine si potentialul meu. Simt ca mai am atat de multe de oferit vietii…dar de la aceasta varsta totul va fi pe un palier superior, palier in care recunostinta pentru ceea ce am e la ea acasa, iubirea neconditionata pentru oameni e valoarea promovata in realatiile interpersonale.
TERAPIA IERTARII SAU CUM SA NE ELIBERAM DE PROPRIILE PROIECTII
TERAPIA IERTARII SAU CUM SA NE ELIBERAM DE PROPRIILE PROIECTII
Băştinaşii din insulele Hawaii din Polinesia au păstrat peste mii de ani o ştiinţă naturală prin şamanii (înţelepţi, vindecători şi magicieni) care se numeşte Kahuna (ka = practicant , huna = secret). Pentru a nu se pierde din învăţătura lor veche, prin pătrunderea societăţii moderne, ultimii şamani au hotărât să predea o parte a secretului, care a supravieţuit până atunci, anumitor persoane de încredere, cei mai cunoscuţi fiind Otha Wingo, Serge Khalili King şi Max Freedom Long, care au adus înţelepciunea Huna în toată lumea. Ce este atât de deosebit despre modelul lumii Kahunelor care merită menţionat în acest articol? Deosebit este faptul că toate subiecte descrise până acum, care se bazează mai ales pe fizica cuantică sau pe experimente ştiinţifice, au paralelele uimitoare cu învăţătura Huna.Învăţătura Huna afirmă că realitatea materială se formează numai prin puterea gândului şi poate fi schimbat oricând prin diverse tehnici, care sunt folosite pentru vindecare, influenţarea vremii, dizolvarea problemelor şi conflictelor sau prevenirea necazurilor. Şamanii Kahuna văd lumea materială ca o manifestaţie simbolică a gândurilor, adică, suma dorinţelor, visurilor, temerilor şi aşteptărilor. Fiecare eveniment care se întâmpla în lumea reală reflectă ceea ce gândim – şi de aceea, poate fi corectat oricând!
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre, noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona (practicanta Huna), lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori. Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate. Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi. Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi
corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor
in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Cand judec o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. “Lumea este ceea ce credem ca este”, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine. In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vis-a-vis de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire.
Nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de iertare. “Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul.” Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc. Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma”. Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare. Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: “Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma”. Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, eliberare.
Accesul la inconstientul nostru nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.
Băştinaşii din insulele Hawaii din Polinesia au păstrat peste mii de ani o ştiinţă naturală prin şamanii (înţelepţi, vindecători şi magicieni) care se numeşte Kahuna (ka = practicant , huna = secret). Pentru a nu se pierde din învăţătura lor veche, prin pătrunderea societăţii moderne, ultimii şamani au hotărât să predea o parte a secretului, care a supravieţuit până atunci, anumitor persoane de încredere, cei mai cunoscuţi fiind Otha Wingo, Serge Khalili King şi Max Freedom Long, care au adus înţelepciunea Huna în toată lumea. Ce este atât de deosebit despre modelul lumii Kahunelor care merită menţionat în acest articol? Deosebit este faptul că toate subiecte descrise până acum, care se bazează mai ales pe fizica cuantică sau pe experimente ştiinţifice, au paralelele uimitoare cu învăţătura Huna.Învăţătura Huna afirmă că realitatea materială se formează numai prin puterea gândului şi poate fi schimbat oricând prin diverse tehnici, care sunt folosite pentru vindecare, influenţarea vremii, dizolvarea problemelor şi conflictelor sau prevenirea necazurilor. Şamanii Kahuna văd lumea materială ca o manifestaţie simbolică a gândurilor, adică, suma dorinţelor, visurilor, temerilor şi aşteptărilor. Fiecare eveniment care se întâmpla în lumea reală reflectă ceea ce gândim – şi de aceea, poate fi corectat oricând!
Lumea este o reflectare a gandurilor noastre, noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre. In cuvintele lui Morrnah Simeona (practicanta Huna), lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori. Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate. Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi. Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi
corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor
in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Cand judec o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. “Lumea este ceea ce credem ca este”, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine. In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un “ostatic al gandurilor mele”. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vis-a-vis de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire.
Nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de iertare. “Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul.” Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc. Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma”. Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare. Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: “Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma”. Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, eliberare.
Accesul la inconstientul nostru nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)